sâmbătă, 18 decembrie 2010

E luna cadourilor...

10 legi pentru cei care ofera cadouri

1. Sa nu cumparam pentru noi!

S-ar putea ca noi sa ne dorim caseta video cu cele mai noi exercitii de aerobic, insa totusi e bine sa-i cumparam altceva nepoatei noastre despre care se stie ca ii e greu sa apese si butonul de la lift.

2. Sa evitam cadourile care tind sa transmita ceva!

Sa nu ne surprindem partenerul de viata cu o carte de bucate a zece oara daca tot nu reuseste sa prepare ceva comestibil.

3. Sa avem grija cu lucrurile de care ne-am plictisit!

Numanui nu-i place sa primeasca un bibelou care ne plictiseste... Si nu in ultimul rand... s-ar putea sa ajunga iarasi la noi constituind un cadou neasteptat...

4. Surprize "fara rost"!

Sa nu-i cumparam partenerului de viata sosete sau pijama sau vreun ustensil de bucatarie. Fiecare sotie isi doreste ceva care constituie cadou pentru o femeie si nu pentru o gospodina.

5. Sa oferim ceva confectionat de catre noi!

Cateodata este o idee buna sa oferim ceva fie si o nimica toata, facuta de mainile noastre. O fotografie marita si inramata cu nepotelul cel mai mic constituie un cadou de neuitat pentru bunici.

6. Sa nu oferim lucruri intime in fata familiei!

Daca pur si simplu nu ati reusit sa rezistati tentatiei si ati cumparat lenjeria de corp cu ingerasi pentru partener, este mai bine daca nu i-l inmanati in fata soacrei...

7. Sa fie personalizat...

Nu-i cumparati bunicii bluza galben neon si sa stiti ca nu toti se dau in vant dupa cartile tip Sandra Brown chiar daca la dumneavoastra va place la nebunie. Si de ce nu ar fi bine sa cumparam prietenilor bilete in loja principala la piesa de teatru pe care doresc atat de mult sa o vada?

8. Sa avem grija cu colectionarii!

Daca persoana careia dorim sa-i oferim cadou pastreaza inca bauturile de Craciun sau cestile ceramice colorate sa avem grija sa nu mai adaugam una la colectie.

9. Dumneavoastra v-ati bucura pentru asa ceva?

Daca aveti intrebarea aceasta in minte atunci cand faceti cumparaturile, atunci cu siguranta nu veti cumpara copilasului pistolul acela cu care s-ar juca cat e ziua de lunga si al carui sunet cu siguranta v-ar innebuni.

10. Sa pastram masura...

Sa nu oferim cadouri prea scumpe pentru ca putem pune persoana careia ii facem cadou intr-o situatie neplacuta. Cadourile pot duce vrand nevrand la tendinta de licitare.

10 legi pentru cei care primesc cadouri

1. Sa pastram regulile de politete!

Cadourile trebuiesc deschise de indata ce sunt primite si trebuiesc multumite personal, telefonic sau prin vechiul obicei al cartii postale. Ajunge si trei cuvinte: "Mii de multumiri!"

2. Sa nu exageram in a fi surprinsi!

Sa nu spunem cu o picatura de ironie in voce ca "Nu trebuia!" atunci cand desfacem pachetelul ornat cu grija care contine doua perechi de ciorapi nylon ieftine primite in dar de la matusa. Sa ne gandim ca a cumparat-o din putina ei pensie si a oferit-o din inima.

3. Sa nu ne prefacem a fi fetita timida!

Sa nu strigam din gura mare: "Ai innebunit? E de-a dreptul fantastic!" cand prietena de suflet a zecea oara ne ofera acelasi ulei de corp care are un miros insuportabil!

4. Sa nu intrebam daca nu cumva o putem schimba!

Daca la desfacerea cadoului observam bluza verde cu mov in care ne-ar veni greu sa o imbracam si pentru a scoate gunoiul din casa sa nu strigam cu bucurie "Este chiar culoarea mea preferata!"

5. Nu are nici un rost sa fim prea politicosi!

Daca familia ne considera o fire de exceptie si de fiecare sarbatoare ne ofera ceva foarte modern si de neutilizat, pe cand ceilalti membrii isi primesc cadourile dragute sa nu ne omoram cu multumiri doar din politete. Asa si data viitoare ne va astepta acelasi dar avantgardist.

6. Sa fim sinceri!

Daca partenerul de viata si-a stricat toti banii cumparandu-ne un cardigan rosu, sa-i spunem cu sinceritate ca nu ne sta bine acest fazon ca sa evitam intrebarea: "De ce nu porti niciodata cardiganul pe care ti le-am cumparat eu?"

7. Sa prevenim ideile celor care ne ofera cadouri!

Cand desfacem pachetul si vedem farfuria cu motive mitologice pe care ne-a cumparat-o sora, sa nu-i dam timp sa ne spuna sa o agatam deasupra patului. In prima clipa sa spunem: "In asta imi voi tine demachiantele!"

8. Exista o solutie: sa o spargem...

Daca nasa va intreba de ce niciodata nu vede portelanul pe care l-a cumparat in cadou atunci cand ne viziteaza sa nu ne prefacem prea tare ca ne pare rau ca l-am spart pentru ca am putea sa primim iarasi acelasi dar!

9. Sa dam mai departe!

Daca primim ceva de nesuportat avem o sansa sa scapam de acesta, sa-l dam mai departe! Insa sa nu spunem: "Va fi bine si acesta pentru cineva" atunci cand cel care ni l-a oferit e prezent.

10. Un ultim sfat: sa ne razbunam !

Prietena in fiecare an ne aduce o carte plictisitoare. Sa-i oferim si noi un parfum oribil, spunand: "Are un miros minunat, te vei bucura si tu!". (S-ar putea sa ne pierdem prietena de tot, dar poate asa vom scapa si de un lucru de prisos de sub brad.)

Sfaturi de cadouri

1. Bijuterie

Fiecare femeie, mama, matusa, soacra, sotie sau logodnica se va bucura de o bijuterie frumoasa, fie aceasta lantisor, cercel, bratara sau chiar inel.

2. Jurnal

Cadou ideal pentru adolescentele care isi pot ascunde secretele pastrate cu grija in acesta.

3. Ceas

Un ceas de perete constituie un cadou de neuitat pentru orice familie. Insa daca cumparati ceasuri de mana pentru cineva, aveti grija, pentru indragostiti inseamna dragoste eterna.

4. Pijama

Puteti alege din mai multe tipuri de material: bumbac moale si calduros pentru copii sau matase fina pentru pretentiosi. Sa aveti grija insa cu culoarea. Si aceasta trebuie sa se potriveasca personalitatii persoanei careia ii este oferit cadoul.

5. Caciula, fular

Baietii si iarna prefera sapca de baseball, insa daca alegem un model si o culoare corespunzatoare se vor bucura si pentru acest cadou.

6. Cutie pentru bijuterii

O cutie pentru bijuterii este un cadou excelent pentru orice femeie, mai ales daca si contine ceva...

7. Vaza

Un exemplar antic frumos ornat va face bucuroasa o gospodina, fiind in acelasi timp utila si decorativa.

8. Elemente de decoratie

Sa aveti grija ca acestea sa fie alese cu gust. Trebuie sa va asigurati inainte de faptul ca persoanei careia i le oferim le place. Fie acesta bibelou, vaza sau o statuieta, trebuie sa poarte amprenta bunului gust.

9. Ceasca

Puteti alege din mai multe forme si culori, insa cestile cu inscriptii personalizate pot aduce multa bucurie pentru orice persoana care consuma ceai sau cafea in fiecare zi.

10. Muzica

Fie ca alegeti CD, caseta sau placa muzicala, fiti siguri ca ceea ce ati ales va corespunde gustului persoanei pentru care ati cumparat cadoul.

11. Parfum

Un parfum este un cadou ideal - atat pentru femei cat si pentru barbati. sa aveti grija sa alegeti produse de calitate. Un parfum ieftin si cu miros neplacut nu este chiar cadoul despre care viseaza fiecare.

12. Bluze, camasi

Constituie un cadou de care se bucura fiecare dintre noi, mai ales daca este modelul, culoarea si materialul preferat. La aceste trei lucruri trebuie sa fim atenti atunci cand le alegem.

14. Rama pentru fotografii

Putem gasi mii de forme si modele, perfecte pentru orice gust si personalitate. Daca rama contine si o fotografie, aceasta va fi o bucurie si mai mare.

15. Puzzle

Un puzzle este un cadou excelent pentru persoanele cu rabdare multa. Alegeti un model frumos, insa aveti grija, daca este din multe bucati, sa fie totusi posibil de asamblat.


Sursa: http://www.scribd.com/doc/7779787/Despre-cadouri

Vaticanul va beatifica un martir din România

Episcopul martir Johann Scheffler va fi proclamat, anul viitor, pe 3 iulie, Fericit al Bisericii Catolice. Congregatia pentru Cauzele Sfintilor de la Vatican este aproape de finalizarea dosarelor de beatificare ale martirilor Bisericii Catolice din Romania, care au suferit pentru credinta in timpul comunismului, relateaza Romania Libera in editia online.

IPS Gyogry Jakubinyi, arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, a declarat pentru Romania Libera ca la ceremonia de beatificare va lua parte, in calitate de reprezentant al Papei Benedict al XVI-lea, cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor.

De asemenea, la aceasta ceremonie vor participa toti episcopii catolici din Romania, precum si alti inalti prelati, invitati special la slujba de beatificare.

Pentru ca cei mai multi credinciosi care au fost pastoriti de episcopul Johann Scheffler erau de origine maghiara, la ceremonie va fi cu siguranta invitat cardinalul Peter Erdo, primatul Ungariei.

Papa Benedict al XVI-lea a aprobat in iule 2010 decretul de beatificare a episcopului Johann Scheffler, care va fi pomenit de maghiarii satmareni sub numele de Fericitul Janos Scheffler.

Initiatorul procesului de canonizare a fost regretatul episcop Pal Reizer. Procesul de canonizare a inceput dupa caderea comunismului, la reinfiintarea Diecezei Romano-Catolice de Satu Mare.

Foto: dailymail.co.uk

Sursa: http://www.a1.ro/news/extern/vaticanul-va-beatifica-un-martir-din-romania-137591.html


Cine a fost Johann Scheffler?

Johann Scheffler a avut un destin neobişnuit. El a venit pe lume în anul 1887, într-o familie de ţărani şvabi din satul Cămin, colonizaţi în timpul împărătesei Maria Tereza în zona Sătmarului. Familia sa era săracă, cu 10 copii, iar şansele ca ei să poată urma şcoli înalte erau aproape de zero. Însă preotul paroh Imre Soltesz a remacat inteligenţa neobişnuită a tânărului Johann Scheffler, pe care l-a susţinut să urmeze studii la Gimnaziul Catolic din Satu Mare şi la Seminarul Teologic. El era atât de înzestrat cu inteligenţă, încât a urmat concomitent clasa a VIII-a de gimnaziu şi prima clasă a Seminarului. După Seminar, el a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Budapesta. Pe 6 iulie 1910, Johann Scheffler a fost hirotonit preot, în satul natal, de către episcopul Tibor Boromissza. La început, Johann Scheffler a fost numit capelan în satul Ciumeşti, pentru a cunoaşte viaţa de preot pe cea mai umilă dintre trepte.

Apoi, a fost trimis ca student la Roma, ca bursier al Collegium Teutonicum Santa Maria Dell Anima, destinat de Vatican studenţilor de limbă germană. Totodată, Johann Scheffler a devenit student al Universităţii Gregoriene, la secţia de ştiinţe juridice. Pentru că a obţinut summa cum laudae la toate disciplinele studiate, el a primit o medalie de aur şi titlul de doctor, în anul 1912. Johann Scheffler s-a întors la Satu Mare, unde a lucrat în cadrul Episcopiei, apoi ca profesor de teologie în Ungheni. În anul 1915, el s-a întors la studii, la Universitatea Peter Pazmany de la Budapesta. Aici, el a obţinut titlul de doctor în teologie, tot cu calificativ maxim. Episcopul său l-a numit apoi director al Colegiului Catolic Regal. După Unirea Transilvaniei cu România, Johann Scheffler a devenit paroh în Moftin, dar şi profesor de drept canonic la Satu Mare. În anul 1930, dieceza de Satu Mare a fost unită cu cea de Oradea, iar facultăţile de teologie din cele două dieceze au fuzionat. Johann Scheffler s-a mutat la Oradea.

În anul 1940, el a fost numit profesor al Universităţii din Cluj, după ce Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă. În anul 1942, după reînfiinţarea Episcopiei de Satu Mare, Papa Pius al XII-lea l-a numit episcop pe Johann Scheffler. După doar două zile, el a devenit şi administrator apostolic al Diecezei de Oradea.

n timpul războiului, episcopul şvab a luat apărarea evreilor din diecezele pe care le conducea, pentru a nu fi trimişi în lagărele naziste. Unii dintre evrei au fost salvaţi de episcop. După anul 1945, el a trebuit să ia apărarea şvabilor, ameninţaţi cu deportarea în lagărele sovietice. De asemenea, el a intervenit pentru eliberarea episcopului greco-catolic de Baia Mare, Alexandru Rusu, care fusese arestat de Securitate. În anul 1950, toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România erau arestaţi, cu excepţia lui Johann Scheffler. Însă şi el a fost arestat, în cele din urmă, şi a ajuns în Penitenciarul Jilava. Aici, el a murit, la 65 de ani, în data de 6 decembrie 1952. Vestea morţii sale a ajuns la Satu Mare abia în anul 1953. În anul 1956, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în cripta din Catedrala din Satu Mare.

Beatificare controversata

In octombrie, un alt roman a fost beatificat de Vatican. Este vorba despre episcopul Szilard Bogdanffy, iar decizia de beatificare a fost controversata in Romania.

Episcopul Szilard Bogdanffy s-a nascut pe teritoriul Serbiei, insa a urmat cursurile scolare la Timisoara. In anul 1929, el s-a inscris la Seminarul Teologic din Oradea. Tanarul Szilard Bogdanffy a fost hirotonit preot in anul 1934. Apoi, el a activat ca profesor si preot in Oradea.


In anul 1939 preotul a fost arestat, dupa ce serviciile secrete romanesti au primit informatia ca ar fi pregatit o organizatie secreta a maghiarilor din Valea lui Mihai, indreptata impotriva Romaniei.

Sursa: http://www.ziare.com/stiri/eveniment/vaticanul-va-beatifica-un-martir-din-romania-1063001 și
http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/martir-din-romania-beatificat-de-vatican-210126.html


Proces ecleziastic

Beatificarea sau canonizarea martirilor sau a altor persoane au loc în urma unui adevărat proces ecleziastic. Prima fază a acestui proces are loc în dieceza romano-catolică sau în eparhia greco-catolică în care a trăit candidatul la beatificare sau la canonizare. În cazul în care este finalizată faza pe episcopie a procesului cu o rezoluţie pozitivă, dosarul este trimis la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor la Vatican. După finalizarea procedurii, care seamănă cu cea a unui tribunal laic, Congregaţia poate propune beatificarea sau canonizarea candidatului, iar decretul trebuie aprobat de Papă. Ca regulă, beatificarea precede canonizarea, însă Sfântul Părinte poate decide direct canonizarea unui sfânt. Cei care sunt beatificaţi sunt sfinţi „locali", celebraţi în episcopia lor, iar cei canonizaţi sunt celebraţi de întreaga Biserică Catolică, din toată lumea.

Sursa: http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/martir-din-romania-beatificat-de-vatican-210126.html

Întâlnirea din pustie de George Petrovai

Corul îngerilor

Domnul este pretutindeni,

în ce-a fost şi-n ce va fi;

lăudată-I fie vrerea

prin puterea de-a iubi.

Căci Iubire El se cheamă

şi din ea ne-a zămislit –

cu iubire, de aceea,

de noi este răsplătit.

Lăudaţi şi cîntaţi

şi vă bucuraţi:

Fiul este printre voi,

Lui vă închinaţi!

Facerea omului

şi neascultarea acestuia

În vremuri depărtate ce n-au determinare,

căci timpul şi cu spaţiul n-aveau vreo-nfăţişare,

când haos era totul şi formele dormeau

iar siderale blocuri în negură pluteau,

atunci neantul sumbru fu prins de tulburare,

simţind în nefiinţă-i un zvon de perturbare:

Era voinţa fermă a logicii supreme,

pornită să aşeze materia în vreme;

să pună frontiera între nimic şi este,

aşa ca nefiinţa s-ajungă de poveste.

Doar Duhul fără stare zbura prin ne-nchegat

şi-şi rumega proiectul ce-abia era schiţat:

cum fi-va Universul perfect alcătuit,

având în El pornirea, dar fără de sfârşit,

şi cum micuţa Terra la urmă va rodi

viaţă şi-nfrăţire prin vrerea de-a iubi.

În cele şase zile cât facerea decurse

- de fapt întinse epoci din infinit desprinse -

creată fu lumina şi lumea-nsufleţită

pentru întâiul cuplu, ‘nainte de ispită,

fiinţe nepătate din lut întruchipate

şi-n Paradis fixate, fără dureri sau moarte.

Părea că se atinse umanul ideal,

de şarpele-ispită n-ar fi produs scandal

cu-ndemnul său ca Eva din măr să ciugulească

şi-a sa asigurare că n-avea rău să iasă.

Dar cum se încălcase porunca ascultării,

îndată şi perechea fu-n prada disperării

după pe veci pierduta Edenului grădină

şi-a ambilor zvârlire în suferinţi şi-n tină...

În logica firească acestei lumi coruptă,

unde şi hâda moarte şi timpul rău se-nfruptă

din viul fără vină şi-a omului viaţă,

şi fiii lui Adam dedatu-s-au la harţă,

iar Abel fu ucis de crudul Cain pe dată,

ca fratricidul sânge pe om să se abată.

Nici alte generaţii n-au fost mai acătării,

de-ar fi s-avem în minte cetăţile pierzării

- Sodoma şi Gomora, corupte şi-ndrăcite -

ce-n smoală şi pucioasă pieiră nimicite;

ori oamenii din vremea lui Noe fericitul,

pe care, meşterind la arcă, îi amuza cu textul

că fi-va catastrofă printr-un noian de ape,

ca răii să se-nece şi bunii doar să scape...

Văzând, dar, Preaiubitul că omu-i fără vlagă

când mântuirea-i cere ca firea să şi-o dreagă,

trimise pe Pământ pe Fiul său curat,

ca omului să-i fie exemplu de urmat

în lupta inegală cu Duhul luciferic,

ce lumea strânge-n braţe c-un râs mefistofelic.

Iisus în pustie

Trecut-au zilele de post

şi eu sunt pregătit

să intru-n astă lume,

de sarcini să m-achit.

Nu-i greu de presupus

că nu-mi va fi uşor

pe oameni să-i conving

că-s izbăvirea lor

în dubla-mi ipostază

de Om şi Dumnezeu:

lucrarea va avea succes

de ei se vor iubi mereu.

Te rog, Atotputernice Părinte,

să fim ce-am fost mai înainte,

ca oamenii să-i reclădim

smulgându-le păcatele din minte!

Apare Lucifer

Ah, ah, ce revedere!

Deşi ştiam că vei veni,

nicicând nu mi-am închipuit

că-ntr-un pustiu ne-om întâlni.

De fapt mi-i absolut egal

că-i munte, sat sau o câmpie;

ne-am întâlnit şi-i îndeajuns

pentru-mpăcare şi frăţie.

Căci, ştii prea bine, suntem fraţi

şi-un Tată-avem noi amândoi –

m-am săturat de ştrengărit,

vreau să mă-ntorc ‘napoi la voi.

Am obosit tot alergând

pe globul ăsta mititel;

mi-e dor de zări nemărginite,

mi-e dor să-L întâlnesc pe El!

Îmi e de-ajuns cât m-am luptat

cu inerţia omului,

ca etica să-i bag în cap

prin forţa argumentului,

cum că ce-i bine nu e rău

pentru umana existenţă.

Căpăţânos şi nărăvit,

e incapabil de esenţă,

dar vrea s-arate cine-i el,

din negru, alb făcând pe dată –

e-un încrezut şi un mişel

şi Terra mă scârbeşte toată.

Îmi place mult din Carte pilda

cu fiul rătăcit şi-ntors –

nu vreau viţelul gras ofrandă,

deşi mă simt de vlagă stors.

Mi-e dor de terciul de acasă

ca de-un ospăţ îmbelşugat;

vreau să mă-ntorc, dar nu pe geam,

ci ca un fiu ce-a fost iertat...

Iisus: Mă uit la tine şi mă mir

că ai rămas precum te ştiu:

rebel şi mândru peste poate,

cu capu-n nori şi cam diliu.

Şi-acum, când dat-ai peste cap

universala armonie

cu pofta de-a sui mai sus

de Cel ce-n veci El o să fie,

Unicul Sie-şi pe măsură,

acum ai vrea să fii iertat,

ba chiar iubit ca la-nceput

după ce-n rău eşti împărat.

Dar chiar de-ar fi să ţi se ierte

semeţul Everest al preatrufiei,

nu văd naivul să te creadă

că poţi fi robul dragostei şi-al milei.

În mii de veacuri ţi-ai rodit

doar vrerea fără-ngrăditură;

cum poţi să fii ce n-ai dorit,

când te-ai pierdut de-atâta ură?

Lucifer: De mie-mi spui că-s neschimbat,

răspunde-ţi-oi cinstit îndată:

rămas-ai cum ai fost cândva,

doar fiul bun de lângă Tată.

Nu cred să fie-o reuşită

- şi fericire nici pe-atât –

ca-n veşnicii fără de număr

sa faci ce Altul ţi-a sortit,

să fii, adică, fără vrere,

ca numai vrerea Lui s-o faci –

decât în rai şi fără vlagă,

mai bine-n iad şi printre draci!...

Dar tu te-ai resemnat să stai

în umbra cosmicului Tată

şi să-L aprobi fără crâcnire

cu îngerescul cor deodată.

Fireşte că-i mult mai comod

să execuţi ce s-a decis

şi-n veci să nu-ţi pui întrebări,

chiar de-i lucrarea un abis,

aşa ca omul, conceput

din lut după divinul chip,

astfel ca el să cadă-n cer

spre-Acel abis ce-i arhetip.

Văzându-şi Tatăl neizbânda

cu jucăria zisă om,

pe care eu am dibuit-o

c-aspiră l-al ştiinţei pom,

te-a-nsărcinat să-i fii aproape

şi să-l salvezi cu orice preţ,

chiar de va fi ca în final

să fii taxat ca natăfleţ

pentru credinţa îndurării

şi scopul său mântuitor,

ce doar pieirea-ţi pregăteşte

după un chin întristător.

Din nou se-adevereşte faptul

- deşi-s de viclenie bănuit –

că-l ştiu pe om până-n rărunchi,

cum Făcătoru-n veci nu l-a citit.

Păcat de tine, biet naiv,

că vezi în om o şansă de-afirmare!

El nu-i ce speri, e cel ce e:

un prefăcut cu-apucături barbare...

Iisus: Vade retro, şi mă lasă

cu sfaturile-ţi ipocrite!

N-ai să m-abaţi din calea mea

cu ispitiri meşteşugite.

Lucifer: M-am aşteptat l-acest răspuns

ce-ţi ilustrează sârguinţa.

Dar cum eşti gata de-o lucrare

unde-ţi vei pierde zelul şi fiinţa,

mă văd dator să te anunţ

că firea omenească-i diferită

de cum se vede ea din cer,

căci logica umană-i cam trăznită.

Principii antagonice suntem

şi-aşa vom fi în veac de veac –

ce ţie-ţi place, eu urăsc

şi-n a ta ură mă complac.

Iisus: Parcă vroiai să te întorci

la cei ce îţi inspiră silă –

eşti lunecos precum un şarpe

şi mă-nfiori, dar mi-i şi milă...

Lucifer: Doar pulsul l-am luat prin tine

la preacelesta atmosferă

şi-am înţeles că staff-ul tot

pe veci m-a izgonit din sferă.

De fapt nu-i greu de priceput

chiar pentru mintea ta înceată,

că niciodată nu pot sta

opusele principii laolaltă:

nici adevărul cu minciuna

nu pot trăi îmbrăţişaţi,

după cum binele cu răul

nu se iubesc ca nişte fraţi,

deşi se spune cu dreptate

că-n orice rău e şi un bine

şi că supremul Adevăr

din părţi de adevăr provine.

Dar Bine, Adevăr, Frumos

sunt pentru om de neatins –

doar crezul tău va demonstra

că-n Tatăl totul e cuprins.

Mai bine, însă, mă opresc

din speculaţii inutile,

ce-s pâinea filosofilor

şi-a sfinţilor cu minţi futile...

Vreau să te-ntreb de eşti dispus

să facem cuplu redutabil

şi ca-n tandem, eu prima roată,

a doua tu-n rulaj stabil.

De te-nvoieşti, vei stăpâni

întreg Pământul până-n veac:

cu munţi, câmpii şi cu fiinţe

care încântă sau displac...

Iisus: Refuz să cred c-am auzit

asemenea enormităţi –

să piei din faţa mea, Satano,

şi-n veci de veci să nu te-arăţi!

Lucifer: Întreaga lume să constate

c-am vrut să-mpac ce-i despărţit,

dar m-am izbit de zidul surd

al cerului încremenit.

(Dispare cu un ultim hohot de râs mefistofelic.)

Corul îngerilor

Lăudaţi şi cântaţi,

Fiu-i pe Pământ!

Prin El veţi fi mântuiţi

şi prin Duhul Sfânt.




Sursa: http://www.revistanoinu.com/Intalnirea-din-pustie.html