miercuri, 31 august 2011

Cuvântul sculptează!

31 August – Nu este la fel

Într-o pereche de proaspăt căsătoriţi ea îi spune soţului:

-«Acum că suntem căsătoriţi, vei şti ce înseamnă o bucătăreasă adevărată.»

-«Excelent!» – spuse tânărul soţ. «Dar niciodată nu mi-ai spus că îţi place să găteşti.»

-«Nu vorbesc despre mine, dragule. Mă refer la mama care vine să locuiască cu noi.»

Primul fel al unei bucătărese adevărate recent căsătorite era pisică drept iepure.

Bietele soacre obişnuiesc să aibă o priză rea la lume. Nu trebuie să fie un lucru rău ca mama să locuiască împreună cu fata căsătorită. Dacă fiecare ştie să stea la locul ei, se pot ajuta reciproc foarte mult.

Pentru copiii familiei, bunicii reprezintă o bogăţie de experienţă şi de afecţiune. Cu cât mai mult scade familia, cu atât mai mult se devalorizează. Tocmai în ambientul familial copilul trebuie şi poate să înveţe să se gândească la ceilalţi. A şti să te gândeşti la ceilalţi este una dintre primele noastre necesităţi.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

marți, 30 august 2011

Cuvântul sculptează!

30 August – Pedeapsă împărţită

Se povesteşte că regele unei insule greceşti porunci ca celor care ar fi prinşi în adulter să li se scoată ambii ochi.

Într-o zi cu ghinion, a fost surprins chiar unul dintre fiii săi comiţând un atare delict. Regele porunci să fie executată pedeapsa. Poporul, însă, protestă, cerând clemenţă pentru delincvent. Regele găsi o soluţie curioasă:

Porunci să-i fie scos un ochi fiului şi un altul lui însuşi.

Fiii mereu suferă din cauza defectelor şi erorilor părinţilor lor. La fel de adevărat este că şi părinţii plătesc pentru defectele şi erorile copiilor lor.

Faptul ca fiii să plătească pentru părinţii lor este inevitabil, dar nu este corect. Este mai corect ca părinţii să plătească pentru fii. În cele din urmă, o mare parte din greşelile fiilor este consecinţa educaţiei – sau lipsei de educaţie – pe care le-au dat-o părinţii lor.

După cum spunea Ortega y Gasset: „Lamentările unei epoci sunt rodul omisiunilor epocii precedente”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Care sunt motivele pentru care un cuplu obişnuit se ceartă de până la şapte ori pe zi (Gândul)
Interviu: Care sunt prieteniile folositoare?
Preotul Claudiu Melean din Cluj-Napoca răspunde unui interviu despre prieteniile duhovniceşti. (Ziarul lumina)

CONCURS!!!

Cu ocazia atingerii pragului de 10.000 de postări (2 iulie 2011), blogul România Evanghelică oferă 3 seturi de cîte 10 cărți, de la 3 edituri evanghelice: Societatea Biblică din România, Succeed Publishing, Life.

Pentru ca acest concurs să prezinte interes și pentru cititori din afara blogosferei evanghelice – 1.000 de bloguri evanghelice, concursul oferă și un premiu de 10 filme DVD.

Concursul se desfășoară pînă la sfîrșitul lunii august 2011.

Cîștigătorii vor fi anunțați în prima săptămînă din luna septembrie 2011.

Participanții la concurs pot obține 1, 2 sau 3 șanse…

Pentru mai multe detalii despre concurs click pe următorul link:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2011/08/03/concurs-romania-evanghelica-10-000/

luni, 29 august 2011

Cuvântul sculptează!

29 August – Lecturi periculoase

Soţia îi reproşează soţului că şi-a schimbat obiceiurile:

-«Înainte spuneai că-mi citeşti în ochi toate dorinţele şi-mi cumpărai de toate.»

-«Într-adevăr» – spuse soţul. «Dar acum m-am hotărât să las deoparte lecturile periculoase.»

O veche zicală castiliană spune: „Împotriva viciului de a cere există virtutea de a nu da”. În ziua de astăzi, pentru unii, a cere este deja un viciu şi când a cere este un viciu, a nu da este o virtute.

Acest soi de abuz există nu doar pe stradă ci şi în casă. Uneori este soţia cea care abuzează, alteori soţul şi deseori copiii.

Celui care i se dă tot ceea ce cere i se face un favor ineficace: este ajutat să cultive şi să promoveze egoismul, capriciul şi risipa. Cu alte cuvinte, este anihilat.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Castiga o carte pe blogul Madalinei!


Stiati ca puteti citi recenzii si recomandari de carte pe un blog al unei tinere eleve din Medias. Mai mult, puteti participa la concursurile organizat de Madalina Stoica pe blogul Carte pentru Mine si puteti castiga carti pentru biblioteca voastra. Am realizat un scurt interviu pentru Mediaslive.ro cu Madalina Stoica.

Mediaslive.ro : Spune-ne cateva cuvinte despre tine !
Mă numesc Stoica Mădălina Ioana, am 17 ani şi învăţ la Liceul Teoretic “Axente Sever” Mediaş, profilul Matematică- Informatică[Multă lume îmi spune că eu nu am ce căuta la acest profil]. Locuiesc în Mediaş Judeţul Sibiu.
Îmi place să citesc, în primul rând; să ascult muzică, să pierd vremea cu prietenii şi să îmi omor timpul pe bloguri.

Mediaslive.ro : Câte cărţi ai în bibliotecă?
Am destul de multe cărţi. Biblioteca mea se împarte în două: Biblioteca familiei[ cărţile vechi de pe la părinţi şi bunici] şi biblioteca

Biblioteca Madalinei

mea personală[ în care am cărţile mele cumpărate sau câştigate la concursuri].
Nu mi-am numărat niciodată cărţile însă cred că am în jur de 60, maxim 70. Sper ca pe viitor să o îmbunătăţesc considerabil.

Mediaslive.ro : De când ai început blogul ? De ce numele Carte pentru mine ?
Am început blogul undeva la jumătatea lunii martie. Am ales acest nume pentru că mi se pare unul sugestiv. Din punctul meu de vedere titlul acesta reprezintă ceea ce scriu eu pe blog.

Mediaslive.ro : Cam din ce regiuni sunt cititorii tăi ?
Ei bine, cred că am cititori din întreaga ţară! Am trimis premii peste tot[Ardeal, Banat, Moldova, Oltenia] . M-am bucurat foarte mult când am văzut că sunt persoane care vizitează blogul şi din Republica Moldova. De o vreme încoace am observat că am vizitatori şi din alte ţări!

Mediaslive.ro : Când ai început concursurile şi cine te sprijină ?
La nici o lună de la “lansarea” acestui blog am avut susţinători şi sponsori, aşa că am putut organiza concursuri. Şi acum organizez concursuri constant pe blog. Încerc să ofer premii cât mai diversificate şi concursuri cât mai accesibile pentru toată lumea.
În acelaşi timp am cunoscut oameni minunaţi, care mă sprijină mereu şi cărora vreau să le mulţumesc. În prezent sponsorii blogului meu sunt: Editura Tritonic, Editura Curtea Veche, Editura All, Librăria online Libris, Târgul de carte BookLand şi Provideo.

Mediaslive.ro : Câte cărţi ai dat premiu ?
Cu ajutorul colaboratorilor am reuşit să ofer cititorilor peste 20 de cărţi pe o perioadă de 4 luni. Consider că este foarte bine, ţinând cont că este un blog mic. Din martie până acum blogul a evoluat foarte mult şi în continuare am aşteptări mari.

Mediaslive.ro : Câte cărţi ai recomandat pe blogul tău ?
Până în acest moment există pe blog 31 de recenzii la diferite genuri de cărţi. Încă am multe cărţi citite dar nu am apucat să le fac recenzie. [Să îmi fie ruşine] Oricum sunt mândră de faptul că printr-o recomandare de tip recenzie, poţi corupe lumea la citit.




Madalina Stoica

Mediaslive.ro : Ce planuri de viitor ai pe blog şi în pasiunea ta cărţile ?
Mi-aş dori ca pe viitor să pot oferi cititorilor recomandări de carte din genuri mai diversificate. Mi-aş dori ca fiecare persoană care intră pe blog să poată găsi ceea ce caută. Am observat că majoritatea se axează pe cărţile urban/fantasy [este genul cel mai căutat] , thriller, cărţi poliţiste şi romane de dragoste. Însă sunt sigură că sunt persoane [în număr mai mic] care şi-ar dori să găsească informaţii şi recomandări din alte genuri decât cele menţionate mai sus.
Mi-aş mai dori de asemenea să am mai mulţi cititori din oraşul meu , pentru că sunt sigură că se citeşte şi în Mediaş!

Sursa: http://mediaslive.ro/2011/08/08/castiga-o-carte-pe-blogul-madalinei/

duminică, 28 august 2011

Sfârșit de concediu - Tehnici de supraviețuie DE Alina-Kartman

Sentimentul că viața în vacanță este viața adevărată, viața bună, în timp ce rutina zilnică este o mașinărie artificială care ne consumă existența nu mi-a fost străin nici mie. Dar am învățat câteva trucuri de depășit șocul de sfârșit de vacanță, pe care le împart cu voi.

bartsimpsonblackandwhite_400Planifică vacanța dinainte. Un sfert din frumusețea vacanței este perioada din apropierea ei, când miroase a eliberare de griji și zilele frumoase stau neîncepute înainte. Organizând timpul, te asiguri că profiți din plin de el și elimini insatisfacția că ai fi mai putut face și alte lucruri dacă nu ai fi lenevit confuz câteva zile.

Privește sfârșitul vacanței în față, înainte să înceapă. Te va ajuta să îl vezi mai rațional când vei fi în miezul lui. Nu lăsa neocupată perioada imediat următoare vacanței. E bine să îți fixezi dinainte responsabilități plăcute la întoarcere, ca să nu ai ocazia să jelești.

Profită întotdeauna de drumul de întoarcere. E un timp excelent pentru a revizui în minte experiențele din vacanță și pentru a face „rezoluții post concediu". Am adoptat deseori schimbări importante ca urmare a unor hotărâri luate pe drumul de întoarcere acasă.

Despachetează cum ai ajuns. Cu cât trolerul dispare mai repede din câmpul vizual, cu atât te vei simți mai bine. Amânarea prelungește sentimentul de „între două lumi".

Încearcă să fii împăcat cu faptul că unii dintre prietenii pe care i-ai lăsat acasă nu sunt interesați de expediția ta de vară. Nu insista să le povestești sau să le arăți poze dacă vezi că nu au interes pentru așa ceva. Găsește mai degrabă oamenii care gustă astfel de relatări (poate mama ta? :-) ) și povestește-le lor.

Fii sensibil la nevoile celor din jur. Evită să stârnești invidia celor care și-ar fi dorit să meargă în locurile pe care le-ai vizitat tu, dar nu au putut. Ține de bunul simț ;-)

O vacanță reușită este una din care te întorci recreat, nu obosit. Ideal este ca revenirea din vacanță să fie un val de prospețime care să te ajute să îți reiei viața cu avânt, cu idei inovatoare și cu mai multă energie. Și da, se poate. Tocmai m-am întors din concediu.

PS: Pe undeva mi se pare că întoarcerea din vacanță se poate compara cu șocul cultural invers. Toată lumea știe despre șocul cultural. (Cei cărora expresia le e străină vor recunoaște sigur fenomenul pe care îl descrie.) E vorba despre dificultatea de adaptare la o cultură străină, care lovește adesea sub forma unei temeri puternice de a interacționa cu mediul nou. Se întâmplă de obicei persoanelor care se duc să locuiască într-o țară străină, cu o cultură diferită de cea a țării din care provin.

Șocul cultural invers e ceva mai dificil decât simplul șoc cultural, fiindcă cei mai mulți oameni nu se așteaptă să se confrunte cu el. Așa se întâmplă că la întoarcerea dintr-o călătorie mai lungă într-o cultură străină, unii oameni simt reintegrarea în propria cultură ca pe o adevărată provocare. Experiența lui Scholti, un jurnalist german, este o lectură utilă în înțelegerea șocului cultural invers.


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Sfarsit-de-concediu---Tehnici-de-supravietuire-4003.html

Cuvântul sculptează!

28 August – Zice, dar nu face

Medicul francez Bouvart, care a murit în 1780, ajunsese la bătrâneţe sănătos şi viguros. Unui prieten care îl întrebă care este secretul său pentru a se menţine atât de sănătos şi viguros, îi răspunse:

-«Am trăit mereu din reţetele mele fără a proba niciodată conţinutul lor.»

Dacă pacienţii acestui doctor ar fi cunoscut felul lui de a gândi şi comportamentul său, câtă importanţă şi ce încredere ar mai fi putut avea în reţetele sale? Cu siguranţă că o spunea în glumă deoarece, dacă ar fi fost în serios, şi-ar fi discreditat profesia exercitând-o în mod ipocrit.

Ceea ce în medicină este o glumă, în educaţie, de prea multe ori, este o realitate. Atunci când un tată sau un educator nu face ceea ce prescrie sau comandă fiilor sau elevilor săi, îşi discreditează munca, îi dezorientează pe cei care sunt educaţi şi merită tot dispreţul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

sâmbătă, 27 august 2011

Liderii religioşi, excluşi de la comemorarea 9/11

Vestea că liderii religioşi nu vor avea un punct oficial în programul de comemorare a atacurilor de la 11 septembrie 2001 i-a luat prin surprindere pe cei mai mulţi dintre ei, scrie Christian Post. Criticii deciziei spun că liderii religioşi au avut un rol cheie în vindecarea de după tragedie şi că ar trebui să fie şi ei incluşi.

911 memorialFost adjunct al primarului din New York, Rudy Washington, aflat în funcţie la momentul atentatelor şi-a exprimat puternic nemulţumirea într-un interviu acordat Wall Street Journal. „Suntem în America, a ţine o comemorare fără rugăciune mi se pare o nebunie," a declarat Washington.

Un purtător de cuvânt al primăriei a replicat că nici aniversările anterioare nu au cuprins servicii de rugăciune, citează aceeaşi sursă.

Pastorul Fernando Cabrera, de la biserica New Life Outreach International susţine că liderii religioşi au fost unii dintre pilonii redresării după tragedie, motiv pentru care nu ar trebui excluşi. „Când oamenii caută sensul, când ceva îi depăşeşte, când eşti într-o criză de acest nivel, privirile se îndreaptă spre oamenii bisericii," a subliniat Cabrera.


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Liderii-religiosi--exclusi-de-la-comemorarea-9-11-4096.html

Cuvântul sculptează!

27 August – Văzându-i pe părinţi că se roagă

Tatăl meu este atât de curajos încât el comandă în casă şi nu se clinteşte nici în faţa primarului. Acum se aşează în genunchi, se face un copil mic înaintea lui Dumnezeu… Trebuie să fie foarte mare Dumnezeu acesta încât să îngenuncheze tatăl meu în faţa Lui şi, de asemenea, foarte bun pentru ca să-i vorbească fără a-şi schimba hainele…

Pe mama, însă, nu am văzut-o niciodată în genunchi. Peste măsură de obosită, se aşeza avându-l în braţe pe cel mai mic… Trebuie să fie foarte sensibil Dumnezeu, deoarece i se poate vorbi având un copil în braţe şi purtând şorţ. Trebuie să fie o persoană foarte importantă pentru ca mama mea să nu ia în seamă nici pisica nici furtuna de afară.

Mâinile tatălui meu – acoperind cu ele fruntea – şi buzele mamei mele m-au învăţat despre Dumnezeu mult mai mult decât catehismul meu. Dumnezeu este o persoană, foarte apropiată, căreia i se vorbeşte cu mare plăcere după munca zilei”.

(J. Sans Vila. „Por que me hice sacerdote?” (De ce m-am făcut preot?), Salamanca, 1965, pp. 98-100)

Binecuvântat exemplu al părinţilor! Cât de mult învaţă atunci când nu pretind să înveţe nimic, când, pur şi simplu, trăiesc! Exemplul lor se întipăreşte în copii încât nu se poate şterge.

Pe de altă parte, cât de mult descumpăneşte un comportament diferit de cel care se cere copilului.

Părinţi şi educatori trebuie să mergem cu mult înaintea a ceea ce cerem celor pe care-i educăm.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cine sunt "noii monastici?"

Trăiesc simplu şi, adesea îşi dedică vieţile unor cauze sociale. Scopul lor este atingerea unui altfel de "vis american", unul care pune preţ mai mult pe calitatea vieţii decât pe construirea unei cariere de succes.

noul monasticismEi sunt "noii monastici", membrii unei mişcări creştine catolice conturate în Statele Unite ale Americii, care vrea să reînvie valorile monasticismului creştin în societatea contemporană.

Lindsey Krinks, a cărei poveste este relatată de USA Today, face parte din mişcarea neomonastică. Are mai multe joburi part-time, însă cea mai mare parte a timpului o petrece făcând lobby pentru drepturile persoanelor fără adăpost din Nashville. La 26 de ani, Lindesy, licenţiată la o facultate privată din SUA câştigă un salariu cu mult sub media celor cu aceeaşi pregătire ca şi ea, dar este mulţumită. "Siguranţa nu se găseşte în bani sau în a strânge tot mai multe lucruri," explică tânăra. "Siguranţa ţi-o găseşti în iubire, în relaţii şi prin încrederea Dumnezeu."

Sociologi care au studiat mişcarea noului monasticism, între care şi Scott Coltrane, decanul Colegiului de Arte şi Ştiinţe din cadrul Universităţii Oregon, spun că noii monastici redescoperă o latură omisă a "visului american", mai exact "principiile împlinirii spirituale şi ale voluntariatului", care depăşesc coordonatele casei în suburbie.

"Noii monastici sunt o încercare de a înfrunta dificultăţile economice şi a reveni la ce contează cel mai mult," rezumă Coltrane.

Grupurile de neomonastici au apărut în SUA la sfârşitul anilor '70 şi au continuat să îmbrace diferite forme. În timp ce unii locuiesc în comunităţi asemenea călugărilor tradiţionali, alţii au locuinţe disparate, însă lucrează cea mai mare parte a timpului împreună.

Rutba House, autorul cărţii "Cele 12 mărci ale noului monasticism" sintetizează principiile mişcării în 12 coordonate:
1. Mutarea în "locurile abandonate ale Împărăţiei" (la marginea societăţii)
2. Împărţirea resurselor economice cu membrii comunităţii monastice şi cu cei aflaţi în nevoie
3. Ospitalitatea faţă de străini
4. Deplângerea diviziunii rasiale din biserică şi combaterea ei
5. Ascultarea de Biserică (e vorba de Biserica Catolică)
6. Dezvoltarea conştientă "pe calea lui Hristos" şi respectarea principiilor vechiului noviciat călugăresc
7. Traiul într-o comunitate a membrilor noului monasticism
8. Oferirea sprijinului celor fără familie
9. Proximitate geografică faţă de cei cu aceleaşi reguli de viaţă
10. Grija faţă de responsabilităţile pământeşti pe care le-a oferit Dumnezeu, inclusiv grija pentru economia locală
11. Căutarea păcii
12. Angajament faţă de o viaţă contemplativă disciplinată.

Deşi există voci care accentuează că viaţa într-o comunitate monastică ridică probleme care sunt greu de rezolvat pe termen lung, unii analişti se aşteaptă ca impactul ei să fie major.

Scott Bessenecker, director director de proiecte globale la InterVarsity Christian Fellowship spune că "niciuna dintre mişcările religioase cu impact istoric nu a ţinut de un procent uriaş de populaţie creştină." Potrivit Christianity Today, Bessenecker e convins că disproporţionalitatea similară între numărul de membri şi impactul asupra societăţii "va fi vizibilă în următorii 50 de ani" şi în dreptul noului monasticism.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Cine-sunt--quot-noii-monastici--quot--4097.html

vineri, 26 august 2011

Antibioticele distrug pentru totdeauna bacteriile „bune" (Adevărul)

VIDEO Fenomen rar surprins de sateliţii NASA: O gaură neagră masivă „înghite" o stea (HotNews)
Ce citesc adolescenţii: mailuri, sms-uri şi mesaje de pe reţelele de socializare, dar nu şi cărţi (Gândul)
VIDEO: China a interzis 100 de melodii ce „afectează securitatea culturii" (HotNews)
FOTO: Zidurile Ierusalimului, restaurate
Experţii israelieni sunt aproape de finalizarea restaurării zidurilor seculare ale Ierusalimului, proiect început în 2007 şi care a costat 5 milioane de dolari. (Washington Post)

Cuvântul sculptează!

26 August – Trecutul nu învaţă

Tatăl lui Richard, de opt ani, prinzându-l pe fiul său cu minciuna, îl certă spunându-i:

-«Când eu eram mic, aşa ca tine, niciodată nu spuneam minciuni.»

Micuţul, foarte serios, îl întrebă:

-«Da’ când ai început?»

Ceea ce tatăl făcea atunci când avea vârsta fiului nu este valabil ca exemplu pentru fiu. Ceea ce necesită copilul este să vadă acum o viaţă coerentă. Această viaţă actuală a tatălui este cea pe care o vede copilul şi care va influenţa, în bine sau în rău, formarea şi educarea micuţului.

O parte foarte importantă din munca şi responsabilitatea fiecărui părinte va fi aceea de a-şi ajusta conduita şi viaţa la ceea ce el vrea pentru copilul său.

Merită să nu uităm că se educă mult mai mult cu ochii decât cu urechile.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

joi, 25 august 2011

„Greva nașterilor” ar putea depopula România până în 3200

România este în pericol să rămână fără locuitori în jurul anului 3200 dacă se păstrează actuala rată de natalitate. De asemenea, Spania, Germania, Italia și Rusia vor fi depopulate înaintea intrării în noul mileniu, scrie The Economist.


natalitate romaniaDacă se păstrează trendul natalității, multe state vor rămâne nepopulate până la finele acestui mileniu. Multe femei din zonele prospere ale Asiei preferă să rămână singure toată viața decât să se căsătorească şi să aibă copii.


Această „grevă a căsătoriilor" face ca rata natalității în Asia și în alte 83 de țări să fie într-o puternică scădere deoarece femeile nu mai nasc suficiente fiice care să le înlocuiască. Potrivit datelor, dacă 1.000 de femei din Hong Kong dau naștere la doar 547 de fete, iar dacă trendul s-ar păstra ar urma ca aceste 547 de fiice să dea naștere la doar 299 de fete, iar numărul ar fi în descreștere. Acest declin ar dura însă doar 25 de generații, până în anul 2.798 când în Hong Kong se va naște ultima femeie.


Un calcul asemănător, aduce rezultate dramatice și în rândul altor state precum Spania, Italia, Germania Rusia și Japonia care nu vor prinde următorul mileniu. Ceva mai bine stau state precum China, care dacă păstrează ritmul actual, va rămâne nepopulată în 1.500 de ani, Canada în dreptul căreia calculele indică o rezistenţă până în anul 4.400-4.500 și Brazilia care va prinde chiar anul 5.000.


Aceste estimări iau în calcul rata natalității estimată de ONU pentru perioada 2010-2015.

(Foto: ziare-pe-net.ro) Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/-Greva-nasterilor--ar-putea-depopula-Romania-pana-in-3200-4073.html

Procesele de învăţare dificile stimulează creierul persoanelor în vârstă (Gândul)
Tajikistan: Copiii sub 18 ani nu au voie la biserică
O lege aprobată de preşedintele statului interzice participarea copiilor sub 18 ani la toate serviciile religioase, exceptând înmormântările. Măsura doreşte prevenirea prozelitismului extremist. (Mission News Network)

„Particula lui Dumnezeu” s-ar putea să nu existe

Pentru fizicienii care lucrează din martie 2010 la cel mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC), descoperirea bosonului Higgs pare să fie o Fata Morgana. După ce, în repetate rânduri, au anunţat că sunt tot mai aproape de a descoperi particula despre care se crede că ar fi generat apariţia masei particulelor elementare, cercetătorii au recunoscut luni că este foarte posibil ca această particulă să nu existe.


bosonul higgsLuna trecută oamenii de ştiinţă declarau că sunt cu un pas mai aproape de descoperirea bosonului Higgs, supranumit „particula lui Dumnezeu" deoarece, spun fizicienii, acesta ar sta la baza existenţei materiei. La începutul acestei săptămâni însă, cercetătorii s-au văzut nevoiţi să informeze că indiciile care păreau să ducă spre descoperirea bosonului au început să dispară şi că este totuşi posibil ca particula mult căutată să nu existe.

Anunţul a fost făcut de cercetătorii din cadrul Centrului European pentru Cercetări Nucleare (CERN), prezenţi luni la o conferinţă de specialitate din Mumbai (India), relatează Daily Mail.

„Oricare ar fi verdictul în privinţa bosonului Higgs, trăim într-un moment extraordinar pentru toţi cei care sunt implicaţi în punerea bazelor noii fizici," a declarat Guido Tonelli, unul dintre specialiştii care „vânează" bosonul în cadrul LHC. El s-a arătat optimist cu privire la avansul pe care „noua fizică" l-a luat în încercarea de a răspunde „de ce?"-ului privind existenţa vieţii.

Reprezentanţii CERN au spus că ultimele lor rezultate îi încurajează să creadă că „particula Higgs, dacă există, începe să rămână fără locuri în care să se ascundă." Sergio Bertolucci, directorul CERN, a declarat că şi dacă bosonul nu există, „absenţalui va direcţiona spre noua fizică."

Rivalul american al experimentului LHC, laboratorul american Fermilab sugera anul trecut că ar putea exista mai multe versiuni ale bosonului Higgs, motiv pentru care cercetătorii ar trebui să caute 5 particule, nu una.

Nu mai puţin de 10 miliarde de dolari au fost investiţi în proiectul LHC, în apropiere de Geneva, pentru ca fizicienii să identifice particula despre care se crede că ar sta la originea materiei. Coliderul se află într-un tunel circular, cu o circumferinţă de 27 km, aflat la o adâncime între 50-175 m sub pământ. LCH va opera la 14 trilioane de electronvolţi (TeV) pentru fiecare fascicul, până în 2013.

(Foto: renne.ro) Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/-Particula-lui-Dumnezeu--s-ar-putea-sa-nu-existe-4071.html

Cum fac americanii bani din Apocalipsă
Numeroase bloguri americane, cărţi şi obiecte care îi vor salva pe oameni de sfârşitul lumii din 2012, după cum susţin comercianţii, le aduc acestora profituri uriaşe. (Adevărul)

Citesc acum...

Copilul lui Noe

Scris de Silviu Man • 21 iulie 2008 • in categoria

1Autor: Eric-Emmanuel Schmitt


Rating: 5 stele - Eric-Emmanuel Schmitt - Copilul lui Noe rating - recenzii carti


Editura: Humanitas Fiction

Eric-Emmanuel Schmitt - Copilul lui Noe - recenzie cartiPentru aceia care au citit deja Oscar şi Tanti Roz, lucrurile ar putea părea evidente: Eric-Emmanuel Schmitt nu este decât un scriitor de succes, uzând de o reţetă sigură. Asemănările dintre cele două microromane sunt evidente. În ambele protagonistul este un copil (iar personajele-copii, nu-i aşa, dacă creatorul lor are o brumă de talent, sunt - de la Dickens sau Edmondo de Amicis citire - irezistibile). În ambele copilul (desigur, pentru un plus de seducţie), se află într-o situaţie limită: boala, respectiv războiul. În ambele, copilul (pentru încă un plus de seducţie), este lipsit de atenţia părinţilor săi - ba laşi sau insensibili, ba dispăruţi.

În ambele (pentru maximum de seducţie) apare câte un personaj ca de basm care nu numai că-l ajută pe copil în momentele cruciale, dar pune piatră de temelie la creşterea lui: Tanti Roz şi, respectiv, părintele Pons (cui nu i-ar plăcea o poveste cu mentori buni şi amuzanţi, care pun pietre de temelie la creşterea celor mici?). În ambele (pentru un plus de verdicitate, de astă dată), personajele negative sunt clar conturate, fie că sunt doctori sau soldaţi hitlerişti (uneori, nici nu ştii care sunt mai periculoşi). Şi în fine, ambele sunt cărţi mici şi dulci, cu învăţături morale parfumate de un umor delicat.



Copilul lui Noe este o istorioară alcătuită din pilde îngemănate, străluminate de mirările metaforei, dar construite pe o structură de rezistenţă cu aparenţă "realistă". Lui Schmitt îi place să lase impresia că povestirile lui sunt întrucâtva ancorate într-un sol sigur, însă este de observat că universul construit de el în culori "realiste" reprezintă, de fiecare dată, numai o anticameră (fie că această anticameră se numeşte malaxorul istoriei sau drama personală) - necesară decolării în viteză către transcendenţă.

Joseph este un copil evreu, în vârstă de şapte ani, foarte plăcut, născut din părinţi dacă nu campioni, măcar destul de interesanţi: un tată croitor şi o mamă care dă numele stelelor, fie ele brodate pe paltoane (acţiunea se petrece în Belgia ocupată de nazişti) sau înfipte ca nişte pietre preţioase în "bolta universală, catifeaua aceea adâncă". Pentru a nu fi expediat împreună cu ei în vreun lagăr de exterminare, Joseph intră, cu destul emoţii, sub protecţia părintelui Pons, într-un internat catolic. (De remarcat că la Eric-Emmanuel Schmitt se configurează mereu un spaţiu propice întâlnirii salvatoare. Proza lui abundă în îngeri păzitori care lucrează sub acoperire.)

De la început, pentru a supravieţui, Joseph este nevoit să-şi schimbe numele, să-şi ascundă vârsta, să-şi renege biografia şi apartenenţa etnică şi religioasă. Îşi suspendă aşadar, tot ce-i poate articula identitatea înaintea celorlalţi, dobândind în schimb, prin mijlocirea părintelui Pons, ceva extraordinar de important - sentimentul participării la o luptă milenară:

"La urma urmei, era vorba despre strămoşii mei, Moise, Abraham, David, Ioan Botezătorul sau Iisus! În vinele mele curgea neîndoielnic sângele unuia dintre ei. Şi apoi, vieţile lor nu erau fade, cum nu era nici a mea: se bătuseră, strigaseră, plânseseră, cântaseră, riscaseră să moară în fiecare clipă."

Cred că acesta este zăcământul cel mai preţios oferit de Copilul lui Noe: reechilibrarea identitară prin reabilitarea strămoşilor, a neamului, ca reper ontologic. Iată de ce - apropo de "reţetă" - romanul nu se încheie cu reîntâlnirea grandioasă a lui Joseph cu părinţii săi (urmată, eventual, de trecerea lor ţinându-se de mână dincolo de linia orizontului). Aceasta s-ar fi întâmplat dacă scopul lui Schmitt ar fi fost să scrie doar o poveste optimistă. Spre surprinderea noastră, atunci când ne credem aproape de deznodământ - pe care-l anticipăm cu teamă ca fiind garnisit de pupături, mici istericale şi eventual leşinuri, ca toate happy-end-urile din poveştile de război - asistăm la primul puseu identitar major al lui Joseph (fireşte, contradictoriu şi greu de elucidat): vrea să devină catolic. De abia de aici încolo, scriitorul se poate axa pe ceea ce credem că alcătuieşte de fapt scopul principal al cărţii: portretizarea în tuşe fine a unei deveniri.

Cu mult mai plin de taine decât Joseph ni se pare însă acest bizar părinte Pons, în jurul căruia se structurează miezul de înţelesuri al romanului. Beneficiarul unui trup "imaterial, înveşmântat într-un fel de stofă lipsită de relief, o robă neagră la fel de plată de parcă ar fi fost agăţată de un umeraş", părintele Pons emite senin judecăţi plate (de tipul: "Voi [evreii] nu aveţi nici un merit şi nici un defect deosebit") sau enunţuri fără o prea mare acurateţe (precum acela conform căruia Noe a presimţit venirea potopului), replici surprinzătoare pentru un personaj care, deşi bântuit de oarecare tristeţi deiste şi nostalgii iudaice, îşi dovedeşte puţin mai jos simţul pentru paradox, esenţial în creştinism, atunci când le solicită copiilor să-i mintă pe cei de la Gestapo, chiar în numele lui Hristos, sau când îi spune lui Joseph, spre încurajare: "Vieţile voastre nu sunt doar vieţile voastre, ele sunt purtătoare ale unui mesaj".

Părintele Pons este conştiinţa vremurilor sale. El adulmecă cu o sensibilitate de seismograf pe ce căi se strecoară moartea în lume şi apără cu disperare valorile ameninţate de ea. Subsolul capelei sale este o Arcă a lui Noe în continuă actualizare. Sub capelă şi-au găsit adăpostul, în vremea Holocaustului, filoanele sacre ale spiritului evreiesc: "un sul al Torei, un pergament lung acoperit cu scrierea sacră ["] cărţi de rugăciune, poeme mistice, comentarii ale unor rabini, sfeşnice cu şapte sau nouă braţe". După război, se vor ascunde acolo, ca într-un seif al Memoriei, operele poeţilor disidenţi din URSS, semne pure ale sufletului rus, "o colecţie despre indienii din America, o alta vietnameză, colecţia călugărilor tibetani"... Cel mai sublim moment al romanului este, fără îndoială, acela în care Joseph, de-acum trecut prin viaţă, după ce desparte două bande rivale de copii palestinieni şi evrei care se luptau lângă ruinele unei case palestiniene distruse de un tanc, se apleacă şi culege de pe jos două obiecte pierdute de micii combatanţi - o kippa şi un şal palestinian:

"Am vârât-o pe una în buzunarul drept, pe celălalt în buzunarul stâng.

- Ce faci? mă întrebă Rudy.


- Încep o colecţie.
"

Abia în acestă clipă, Joseph conştientizează cu acuitate nemaipomenita lecţie primită în copilărie. Abia din acest moment înţelege necesitatea uluitoare a acestor "colecţii", prin care lumea se păstrează neştirbită; de aici încolo, sămânţa îngropată în sufletul lui Joseph devine vlăstar - el se descoperă pe sine ca purtător al unui mesaj şi al unui scop, ca om superior, de necuprins în termeni sociali sau istorici: responsabil pentru semenii săi.

Scrisă de Silviu Man


Citesc acum...

Dragi cititori ce lecturați acest blog, vă anunț că de astăzi voi posta, pe cât îmi va sta în putință, o nouă pagină de informare numită Citesc acum... în care voi pune la dispoziția dumneavoastră o recenzie a cărții în curs de lectură.
Lectură plăcută și vouă!!!
Ţi-e greu să iei decizii? Află de ce! (România liberă)
Cât de naturale sunt unele sucuri de fructe vândute în România (Gândul)
Numărul femeilor care fumează s-a dublat în România în ultimii 20 de ani (Gândul)

Cuvântul sculptează!

25 August – Întrebări şi răspunsuri

Un copil îl întrebă pe tatăl său:

-«Tati, părinţii sunt mai inteligenţi decât copiii?»

Tatăl îi răspunse:

-«Da.»

După ceva timp, copilul îl întrebă din nou:

-«Tati, cine a descoperit telefonul?»

Tatăl îi răspunse:

-«Alexander Graham Bell, fiule.»

-«Atunci, dacă părinţii sunt mai inteligenţi decât copiii, de ce nu l-a descoperit tatăl lui Alexander Graham Bell?»

Copilul are dreptul la a pune întrebări absurde. Tatăl, însă, nu are dreptul de a da răspunsuri absurde.

Copilului trebuie să-i răspunzi întotdeauna cu adevărul, adevărul pe măsura capacităţii sale, fără a pretinde să epuizezi toată informaţia. Copilul nu trebuie înşelat. Nici nu trebuie să nu i se satisfacă curiozitatea. Niciodată să nu se spună minciuni nici să se dea răspunsuri care să nu răspundă la ceea ce întreabă.

La fel se întâmplă cu adevărurile credinţei noastre. Important este ca el să le cunoască chiar dacă, pentru moment, nu poate să înţeleagă întreaga bogăţie pe care aceasta o cuprinde. De-a lungul vieţii sale va aprofunda şi va descoperi conţinutul acelor cunoştinţe pe care le-a dobândit în copilăria sa.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cum vede Roubini, profetul crizei, viitorul lumii (Realitatea.net)
Papa a primit un tricou cu semnăturile tuturor jucătorilor de la Real Madrid
Reprezentaţii grupării Real Madrid au dus tricoul destinat Papei, sâmbătă, la Nunţiatura din Madrid. (Mediafax)

miercuri, 24 august 2011

Cuvântul sculptează!

24 August – Pedagogie paternă

Învăţătoarea întrebă la şcoală:

-«Ionuţ, tu ce ai vrea să fii când vei fi mare?»

-«Eu vreau să fiu doctor.»

-«Foarte bine. Iar tu, Petrică?»

-«Vreau să fiu avocat.»

-«Iar tu, Cristinel?»

-«Eu vreau să fiu cretin.»

Învăţătoarea, descumpănită, întrebă din nou:

-«Ce spui? De ce vrei să fii cretin?»

-«Pentru că a fi cretin trebuie să fie ceva extraordinar. Când merg cu tata, mereu spune: „Ce casă are cretinu’ ăsta …, halal maşină are cretinu’ ăsta…, cretinu’ ăsta are o mulţime de bani…, ce femeie frumoasă are cretinu’ ăsta…”.»

Nu suntem fii doar ai părinţilor noştri. Suntem fii şi ai timpului nostru. Când timpurile sunt bune, atunci acestea sunt de mare ajutor pentru părinţi în educarea copiilor. Cânt timpurile sunt rele, părinţii vor trebui să facă ore suplimentare.

Ceea ce copilul vede şi aude, adică ceea ce trăieşte în sânul familiei, îi marchează şi îi configurează întreaga viaţă. Se educă mai mult tocmai atunci când nu se pretinde a educa: atunci când, pur şi simplu, se trăieşte.

Isus i-a format pe Apostoli convieţuind cu ei. Şi astăzi convieţuirea cu Isus este cea care cel mai mult şi cel mai bine îi formează pe creştini.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

marți, 23 august 2011

Cuvântul sculptează!

23 August – Glasul inocenţei

O fetiţă de patru anişori îi spuse bunicii sale:

-«Bunicuţă, închide ochii.»

-«Dar de ce vrei să închid ochii, draga bunicii?»

-«Pentru că tata a spus că, atunci când tu vei închide ochii, noi vom fi milionari.»

Nevinovăţia fetiţei scoate în relief egoismul tatălui său şi, în acelaşi timp, teribilele lacune din educaţia pe care o primeşte.

A educa înseamnă, înainte de toate, a învăţa să iubeşti. Egoistul este un analfabet în sfera afectivă. Tocmai de aceea nu poate să educe, să înveţe a iubi, întrucât nu ştie să iubească.

Ştie să iubească cel care este capabil să sufere pentru cei pe care-i iubeşte: „Nimeni nu are o dragoste mai mare decât cel care-şi dă viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13).

A educa în iubire înseamnă a dezvolta capacitatea de a se sacrifica. Este bine să ne întrebăm: ce capacitate de a iubi am? Sau, mai simplu: ce capacitate de a suferi, de a mă sacrifica am?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Revoltă și venerație: retrospectiva Zilelor Tineretului

Începute pe fundalul unor proteste, Zilele Mondiale ale Tineretului Catolic, ținute la Madrid între 18-21 august 2011, s-au încheiat printr-o uriașă messă oficiată în aer liber, relatează Agerpres. Mesajul final al Papei, oferit celor peste 2 milioane de pelerini din 193 de țări, a fost faptul că Iisus Christos nu poate fi urmat în afara Bisericii. „Nu se poate separa Christos de Biserică, aşa cum nu se poate separa capul de corp," a conchis Papa.


papa madridGama emoţiilor declanşate încă în avanpremieră de ediţia din acest an a Zilelor Mondiale ale Tineretului Catolic a cunoscut aproape toate registrele, de la revolta laicilor contra costurilor ridicate ale vizitei Papei, până la fervoarea religioasă resimţită de tinerii care au participat duminică dimineața la messa oficiată de Papa Benedict al XVI-lea, în prezenţa familiei regale spaniole.


Prima parte a prezenței de 4 zile a Papei Benedict la Madrid a fost marcată de protestele a mii de persoane indignate de costurile ridicate ale vizitei Suveranului Pontif la Madrid - estimate la aproximativ 50 de milioane de euro. „Refuzăm să plătim impozite pentru ca Papa să călătorească gratuit," a declarat o șomeră de 45 de ani. „Pelerinii au reduceri la transportul cu metroul, în restaurante. Eu nu am reduceri și nici nu am un loc de muncă," a adaugat ea.


Polițiștii s-au străduit să împiedice protestatarii să intre în contact cu grupurile de pelerini ieșiti la plimbare. Manifestanţii au strigat „Papa este un nazist", în timp ce tinerii catolici au format o inimă cu ajutorul mâinilor, drept răspuns.


Capriciile vremii au pus la rândul lor la grea încercare abilitatea organizatorilor şi voinţa tinerilor de a participa la eveniment, relatează BBC. Madridul se confruntă cu un val de căldură toridă şi, în ciuda eforturilor autorităţilor de a preveni incidentele, sute de pelerini au leşinat şi au avut nevoie de îngrijiri medicale. Discursul de sâmbătă al Papei a fost, pe de altă parte, întrerupt de o furtună violentă. De sub o umbrelă, Papa a cerut mulţimii să aibă o credinţă „mai puternică decât ploaia".


Tinerii au participat într-un număr impresionant la toate manifestările din cadrul programului, care a inclus de la dezbateri şi workshop-uri până la rugăciuni colective şi meditaţie. „Prezența la Madrid a 1,5 milioane de tineri catolici din întreaga lume pare un semnal de regăsire a identității, într-o epocă în care scandalurile de pedofilie au discreditat comunitatea catolică în presa și opinia publica occidentală," comentează jurnaliștii Agenției Fance Presse.


În discursul final, ţinut duminică, Suveranul Pontif i-a îndemnat pe tinadevarul.es)i să nu fie cavaleri solitari, ci să lucreze 'în comuniune cu Biserica', împărtăşindu-şi credinţa şi altora. „Iisus nu poate fi urmat de unul singur. Oricine care va ceda tentaţiei de a merge pe 'cont propriu' sau de a trăi credinţa în conformitate cu mentalitatea individualistă, predominantă în societate, riscă să nu-l întâlnească niciodată pe Iisus Christos, sau să urmeze o imagine a Lui," a avertizat Papa.


El a insistat asupra faptului că tinerii catolici trebuie să-şi trăiască credinţa în cadrul Bisericii, cu preceptele ei, mergând la biserică şi spovedindu-se frecvent. „Pentru creşterea prieteniei voastre cu Christos, este fundamentală recunoaşterea importanţei participării voastre în parohii, comunităţi şi mişcări, precum şi la euharistie în fiecare duminică, primirea frecventă a iertării păcatelor, importanţa rugăciunii şi meditaţiei la cuvântul lui Dumnezeu." Papa a insistat şi asupra faptului că Biserica nu este o simplă instituţie, ca oricare alta, ci este strâns unită de Dumnezeu.


Următoarea ediție a Zilelor Tineretului Catolic va fi gazduită de Rio de Janeiro, în 2013.

(Foto: Adevărul) Sursa http://www.semneletimpului.ro/stiri/Revolta-si-veneratie:--retrospectiva-Zilelor-Tineretului-4055.html

luni, 22 august 2011

Cuvântul sculptează!

22 August – Teama de pedeapsă

Un evreu l-a trimis pe fiul său, Samuel, cu cele mai bune intenţii, la colegiul cel mai scump al comunităţii evreieşti. În ciuda încercărilor sale, Samuel nu era bun de nimic.

În prima lună, calificativele erau foarte rele şi tot aşa lună de lună până când tatăl se sătură şi-i spuse băiatului:

-Samuel, ascultă bine ceea ce-ţi spun eu acum: dacă luna viitoare calificativele şi comportamentul tău nu se îmbunătăţesc, va trebui să recurg la ruşinea de a te trimite să studiezi la un colegiu catolic.

Luna următoare, notele lui Samuel aveau să fie o adevărată tragedie. Atunci tatăl îşi duse la îndeplinire cuvântul dat. Un rabin, prieten apropiat de-al familiei, îi recomandă un colegiu bun de-al părinţilor franciscani unde Samuel avea să fie trimis de îndată.

În foaia cu note din prima lună rezultatele erau numai de bine şi foarte bine. Luna următoare, la fel. Într-o zi, tatăl îl întrebă pe Samuel:

-«Samuel, sunt foarte mulţumit pentru faptul că îţi merge atât de bine la şcoală. Cum de s-a petrecut minunea aceasta?»

-«Păi, după ce am fost prezentat tuturor colegilor şi profesorilor, am fost dus în capela colegiului. Când am intrat, am văzut un om răstignit, cu cuie în mâini şi picioare, plin de răni şi sânge şi cu o faţă care arăta cât de mult suferise. Am întrebat cine era şi mi-a răspuns un elev dintr-o clasă mai mare: „acesta a fost un evreu ca şi tine”. Atunci mi-am zis: „În colegiul acesta nu se glumeşte…!”»

Există în latina macaronică o veche zicală care, tradusă în spaniolă, spune ceva de genul: „Ascultarea, atunci când este constrânsă, se obţine de minune”.

Există două motive care îl stimulează atât pe copil cât şi pe omul matur să se comporte bine: a vedea rezultatul favorabil al efortului său sau consecinţele neplăcute ale neascultării sale.

Pedeapsa în educaţie şi în învăţământ nu s-a demodat, chiar dacă în ziua de astăzi nu mai este la modă. Aşa stau lucrurile: atunci când se primeşte, nimănui nu-i convine, însă, după aceea, lasă ca rod o viaţă sănătoasă, cinstită şi profitabilă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Papa le cere seminariştilor să fie fermi convinşi de vocaţia lor

21.08.2011, Madrid (Catholica) - Celebrând Sfânta Liturghie în Catedrala Santa Maria la Real de la Almudena din Madrid, cu aproape o mie de seminarişti din întreaga lume, în ziua de sâmbătă, 20 august 2011, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat importanţa discernământului în pregătirea pentru preoţie. Întâlnirea Papei cu seminariştii a avut loc în contextul Zilei Mondiale a Tineretului. “Sub călăuzirea formatorilor voştri, deschideţi-vă inimile faţă de lumina Domnului, pentru a vedea dacă această cale care cere curaj şi sinceritate este pentru voi”, le-a spus Sfântul Părinte. “Mergeţi pe calea preoţiei doar dacă sunteţi ferm convinşi că Dumnezeu vă cheamă să fiţi slujitorii Lui, şi dacă sunteţi ferm hotărâţi să o exercitaţi în ascultare faţă de preceptele Bisericii”.

El i-a încurajat să îşi petreacă anii de seminar în tăcere interioară, rugăciune neîncetată, studiu constant şi “integrare treptată în activitatea pastorală şi în structurile Bisericii. O Biserică ce este comunitate şi instituţie, familie şi misiune, creată de Cristos prin Duhul Său Sfânt, şi de asemenea rezultatul nostru, cei care o modelăm prin sfinţenia şi prin păcatele noastre. Trebuie să fim sfinţi pentru a nu crea o contradicţie între semnul care suntem şi realitatea pe care dorim să o semnificăm”, a adăugat Pontiful. Anii de formare trebuie de asemenea să fie un timp de “profundă bucurie”, trăită “cu umilinţă, cu luciditate şi cu fidelitate radicală faţă de Evanghelie, într-o relaţie de afecţiune cu timpul şi cu persoanele în mijlocul cărora trăiţi”.

Papa Benedict al XVI-lea le-a atras atenţia viitorilor preoţi că în vocaţia lor vor întâmpina dificultăţi. “Bazându-vă pe iubirea Lui, nu vă lăsaţi intimidaţi de mediile care l-ar exclude pe Dumnezeu şi în care puterea, bogăţia şi plăcerea sunt în mod frecvent principalele criterii care conduc vieţile oamenilor”, a spus el. “Aţi putea fi marginalizaţi împreună cu alţii care propun ţeluri înalte sau care demască falşii zei înaintea cărora mulţi se închină astăzi. Acela va fi momentul în care o viaţă profund înrădăcinată în Cristos va fi văzută în mod clar drept ceva nou şi îi va atrage cu putere pe cei care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu, adevărul şi dreptatea”. Sfântul Părinte i-a încurajat pe seminarişti să privească la Maria, Mama preoţilor. “Ea va şti cum să modeleze inimile voastre după modelul lui Cristos, Fiul ei divin, şi vă va învăţa să preţuiţi pentru totdeauna tot ceea ce a dobândit El pe Calvar pentru mântuirea lumii”.

Noutăţile anului şcolar 2011 - 2012: Cursurile încep pe 12 septembrie, profesorii trebuie să definească un „parcurs individualizat al fiecărui elev", o săptămână de „Şcoală altfel" (HotNews)

Sandwich-ul care rămâne proaspăt ani de zile

Oamenii de știință au anunțat că au descoperit un ingredient care ar face de râs mâncarea de la McDonalds, despre care se știe deja că se descompune mai greu decât alte alimente. Conservantul natural descoperit de cercetători ar putea ajuta la prezervarea alimentelor pentru mai mulți ani.

Foto: cerceteaza.comExperții de la o universitate din Marea Britanie spun că bisinul, o bacterie descoperită în intestinul uman, este capabil să să distrugă bacteria care provoacă descompunerea cărnurilor, ouălelor sau produselor lactate.

Potrivit Daily Mail, substanța nu poate menţine prospețimea legumelor şi fructelor, întrucât acestea se descompun diferit de alimentele bogate în proteine. Cu toate acestea, capacitatea sa de conservare a alimentelor este atât de mare încât nu necesită refrigerarea lor.

Cercetătorii care au înregistrat descoperirea sunt deja în negocieri cu producătorii de alimente. Primele produse tratate cu bisin sunt așteptate pe piață în următorii trei ani.


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Sandwich-ul-care-ramane-proaspat-ani-de-zile-4011.html

duminică, 21 august 2011

Cuvântul sculptează!

21 August – Proprietar nesigur

Şeful de secţie al unei întreprinderi, om suspicios şi chiţibuşar, se plângea în faţa consiliului director deoarece, după cum spunea el, angajaţii nu-i acordau respectul cuvenit. Într-o după amiază, ieşind de la serviciu, intră într-un magazin tip „Totul la 1 euro” şi-şi cumpără o plăcuţă cu următoarea inscripţie:

-„Aici comand EU!”

Foarte mulţumit o atârnă pe uşa de la biroul său. Ceva mai târziu, găsi lipit de uşă un bilet pe care scria:

-„A sunat soţia dumneavoastră. Zice să-i înapoiaţi plăcuţa”.

Atunci când cineva este ataşat de un post sau o sarcină superioară capacităţilor sale este imposibil să se simtă comod. Şi, deoarece nu-şi recunoaşte incapacitatea, îi învinovăţeşte pe cei care-l înconjoară sau se află în subordinea sa. Devine un apărător extrem al autorităţii sale şi ajunge să fie o tortură continuă pentru cei care lucrează cu el.

A asculta, a se supune, uneori nu este deloc uşor însă a şti să porunceşti niciodată nu este uşor. Cel care nu are inteligenţă şi voinţă de supunere, este incapabil de a şti să poruncească.

Lucrul cel mai cu bun simţ şi eficace de făcut este acela de a ne revizui propriile greşeli, la locul pe care îl ocupăm. Doar în felul acesta vom putea să ne ajutăm şi să-i ajutăm şi pe alţii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

sâmbătă, 20 august 2011

Se naște copilul cu numărul 7.000.000.000

Locuitorul cu numărul 7.000.000.000 se va naște la sfârșitul anului, conform unui studiu realizat de Institutul Francez de Studii Demografice (INED), citat de Le Point. În ciuda fertilității scăzute a locuitorilor din Europa și SUA, în ciuda mortalității crescute din țările sărace ale Asiei și Africii și în ciuda crizei economice, populația lumii crește într-un ritm alert.


suprapopularea lumiiCea mai mare parte a creșterii demografice este asigurată de Africa subsahariană, o parte a Peninsulei Arabice și regiuni din Afganistan până în nordul Indiei. Populația continentului african ar putea să se mărească de patru ori într-un secol, potrivit INED, care arată că se va ajunge de la 800 milioane de locuitori în 2000 la 3,6 miliarde în 2100 și asta în ciuda mortalității ridicate, provocate de SIDA. "În mai puțin de un secol, un locuitor din trei va locui în Africa, față de 1 din 7 cum este în prezent", a declarat pentru AFP cercetatorul Gilles Pison, autorul studiului.


În prezent, topul celor mai populate țări ale lumii include China (1,33 miliarde), India (1,17 miliarde), Statele Unite (306,8 milioane), Indonezia (243,3), Brazilia (191,5), Pakistanul (180,8) și Nigeria (162,3).

Cum a evoluat populația lumii

Primul miliard a fost atins în 1800. Populația lumii s-a dulbat în numai 130 de ani, astfel că în 1930 s-a nascut copilul cu numărul 2.000.000.000. Al treilea miliard s-a adăugat în 1960, iar al patrulea după numai 14 ani, în 1974. „Ziua celor cinci miliarde" a fost 11 iulie 1987 - atunci s-a născut bebelușul cu numărul 5.000.000.000. 12 ani mai tarziu, pe 12 octombrie 1999, s-a atins cifra de 6.000.000.000. Și iată că după încă 12 ani vom deveni șapte miliarde.

Cum va evolua în continuare populația lumii

În urmatoarele decenii, populația va crește în continuare, dar într-un ritm mai lent, estimează specialiștii. Populația planetei ar trebui sa se stabilizeze peste un secol la valoarea de noua-zece miliarde, indică previziunile INED, care a realizat propriul studiu, în paralel cu cele ale Națiunilor Unite, Băncii Mondiale sau ale altor mari institute naționale.

Există voci care suțin că suprapopularea din viitor ar fi doar un mit, în timp ce ne îndreptăm mai degrabă către o stabilizare a numărului de locuitori, dacă nu chiar către un declin, datorită industrializării. La data alcătuirii teoriei sale, conform căreia populația crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență cresc în progresie aritmetică, așa că numai războaiele și epidemiile ne-ar putea salva de la un dezastru, Thomas Malthus (1766-1834) nu cunoscuse încă fenomenul industrializării. Acesta a condus la apariția „lumii dezvoltate", întâi în Franța, apoi în Anglia, iar ulterior în întreaga Europă și în America.


Pe măsură ce oamenii au devenit mai bogați, familliile s-au micșorat; iar pe măsură ce familiile s-au micșorat, oamenii au devenit tot mai bogați. Autorii acestei teorii afirmă că politica de de-industrializare a lumii, susținută de cei care luptă împotriva încălzirii globale, ar conduce în mod sigur la menținerea sărăciei și continuarea suprapopulării planetei.

Ce înseamnă șapte miliarde de persoane?

Conform National Geographic, o persoană ar avea nevoie de 200 de ani ca să numere cu voce tare până la 7 miliarde. Iar dacă cineva ar putea face 7 miliarde de pași, ar înconjura Pămîntul de 133 de ori. Totuși, 7 miliarde de persoane nu ocupă un spațiu atât de mare, cât ar putea unii intui. Umăr lângă umăr, 7 miliarde de persoane ar ocupa un spațiu de dimensiunea unui oraș precum Los Angeles. Suprapopularea planetei rămâne însă nu atât o problemă de spațiu, cât una de resurse.

(Foto: gosmellthecoffee.com) http://www.semneletimpului.ro/stiri/Se-naste-copilul-cu-numarul-7-000-000-000-4031.html

Cuvântul sculptează!

20 August – A învăţa chineza

O pereche adoptă un copil chinez şi, imediat, se adresează celor de la Serviciul de Asigurări Sociale pentru a se înscrie la un curs de chineză. Îi primeşte o asistentă socială şi îi întreabă:

-«Dumneavoastră de ce doriţi să învăţaţi chineza?»

Iar perechea explică:

-«Am adoptat un copil chinez şi am vrea să-i înţelegem limba atunci când va începe să vorbească.»

Limba maternă a micuţului va fi cea a mamei adoptive, nu cea a mamei biologice.

Ambientul pe care îl va respira va marca felul său de a vorbi, felul său de a gândi, felul său de a fi şi de a se comporta în viaţă.

Cât de multe datorăm părinţilor noştri! În mare parte ei determină viaţa noastră. O determină prin ceea ce spun şi, mai ales, prin ceea ce fac.

Mulţi părinţi acordă destul de mult timp şi efort pentru ca fiul lor să aibă o viaţă comodă şi uşoară şi acordă destul de puţin timp în a obţine ca fiul lor să aibă o viaţă bună, utilă şi care să merite: o viaţă aşa cum vrea Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cercetătorii olandezi au obţinut un material zece ori mai rezistent ca oţelul care ar putea fi combinat cu pielea umană. Obiectivul lor: pielea antiglonţ (Gândul)

Gamerii de pe Facebook aleg noi Papi, în Vatican Wars
O dată pe săptămână, în cadrul jocului Vatican Wars (Războaiele Vaticanului), o luptă pasionată începe pentru alegerea unui nou pontif virtual. (Lăcașuri Ortodoxe)