marți, 1 martie 2011

Un profesor clujan deosebit: Titus Flueraş!

Titus Flueras, romanul din orchestra YouTube: Cu toata tehnologia, vioara nu a murit

De aproape 30 de ani struneste zilnic vioara, le daruieste studentiilor toata priceperea sa si imparte cu ei bucuria succesului de scena, strabate tara in lung si-n lat purtandu-si muzica intr-o cutie pentru as incanta publicul, iar acum va reprezenta Romania in orchestra YouTube. Titus Flueras vorbeste intr-un interviu FrontNews despre o pasiune transformata intr-un mod de viata si despre oportunitatile pe care le va avea de acum inainte.

Cum ati descoperit sunetul care s-a transformat in cariera?

Prin parintii mei. Tata si mama sunt profesori de vioara la Liceul de Muzica, ambii sunt violonisti si ei mi-au insuflat si m-au directionat spre aceasta cariera. De la 6 ani am inceput Liceul de Muzica alaturi de ei si, de acolo, am continuat studiile. Pot sa spun ca am avut un mediu favorabil.

Ce inseamna pasiunea pentru vioara?

Este o meserie frumoasa, iti da foarte multe satisfactii, dar este si foarte dificila in acelasi timp. Ca sa poti sa fii un artist de valoare si de performanta trebuie sa incepi studiul de la 6 ani cel tarziu. Asta inseamna ca iti strica sau iti mananca copilaria, nu ai timpul de joaca pe care copiii il aloca dupa orele de scoala. Timpul liber al copilul care studiaza vioara este alocat instrumentului. Dar pe de alta parte, satisfactia de a canta pe scena compenseaza aceasta pierdere a copilariei. Sacrificiile sunt inerente. Ca si gimnastica, de exemplu, care se incepe de la 4 ani si presupune aceeasi munca asidua, inclusiv fizica. Pentru ca studiul si cantatul la vioara inseamna si munca fizica foarte mare.

Preferati sala de concert sau pe cea de clasa? Care va aduce satisfactii mai puternice?

Ambele. Sunt doua lucruri care se imbina si e foarte bine ca pot sa le profesez pe amandoua. Ca sa-i invat pe studentii mei, trebuie sa stiu eu foarte bine ceea ce fac. Un profesor trebuie sa fie pe scena si sa cante, sa practice meseria, nu sa fie doar un teoretician. Satisfactiile sunt complementare. In sala de concert este satisfactia de a vedea publicul multumit, ca este alaturi de tine si ca-i place ceea ce canti. In sala de clasa este studentul care doreste sa invete de la tine si pe care il vezi mai apoi pe scena, iar tu te transformi in publicul care vede rodind munca depusa in interpretarea studentului.

Este o provocare sa canti la vioara intr-o epoca a calculatoarelor?

Lumea se schimba si totul evolueaza. Dar sper si cred ca vioara nu a murit, nu a fost lasata deoparte, uitata. Intr-adevar, calculatoarele au prins foarte mult, este epoca internetului, toata lumea sta pe calculator, dar totodata se satura si de calculator si de internet si incepe sa caute iarasi concerte simfonice sau muzica buna si altfel de modalitati de a-si petrece timpul liber.

Sunetul muzicii s-a schimbat de zeci de ori in tot atatia ani. Cum au supravietuit vioara, pianul, clarinetul - sunetul clasic - in acest amalgam de stiluri si note, muzica din topurile de profil?

Sunetul viorii a fost desavarsit in anii 1700-1800 prin Stradivarius si compozitorii italieni. S-a ajuns la o asemenea perfectiune care nici in ziua de astazi nu se poate depasi sau nu se mai poate moderniza vioara de la stadiul in care a fost adusa atunci. Foarte interesant este ca toata tehnologia moderna de care dispunem acum, cu tot cu calculatoare si puterea lor de analiza, nu s-a putut construi o vioara mai buna si tot vioara clasica are forma si sunetul ideale. Cum a supravietuit vioara? Faceti un exercitiu de imaginatie: o emisiune sau un film in care sa nu existe muzica deloc. Atunci nimic nu si-ar mai avea rostul si nimic parca nu s-ar lega. Suprematia in muzica, indiferent ca este clasica sau de alt tip, este orchestra simfonica. Este cel mai mare ansamblu format din 80-90 de persoane care nu poate fi egalat nici de muzica usoara, nici de jazz, nici .... Toate sunt in forma preliminara si culmineaza cu orchestra simfonica. Ea desavarseste totul.

Cum este reprezentata muzica clasica in Romania? Si mai mult, cum supravietuieste?

Lucrurile sunt amestecate. Avem un public loial, care vine la concerte, dar din pacate nu este asa de numeros si nu vine cu atata ardoare cum vine in Occident. Poate si din cauza ca la noi salile de concert si daca sunt, sunt vech, sau nu sunt deloc. Si poate si problemele de zi cu zi pe care omul este foarte preocupat sa si le rezolve il fac sa uite de concerte si muzica clasica. Dar exista un public care vine la concerte, nu foarte numeros ca in Occident, dar asta e.

Cum arata publicul concertelor dumneavoastra, care este media de varsta?

In ultimii ani am observat tot mai multi tineri la concerte, tot mai multi copii de scoala si studenti care vin concerte. Nu sunt numai acei melomani batrani care cunosc muzica si vin de o viata la concert, ci incep sa apara si tineri. Noi incercam sa facem un repertoriu prin care sa-i atragem, care sa fie usor de asimilat si atunci ei vin la concerte si le place.

Cum ati descrie muzica clasica romaneasca? Unde se plaseaza valoarea compozitorilor, a artistilor-interpreti si a muzicii romanesti pe plan international?

Trebuie sa diferentiem intre compozitori si interpreti. Din punctul de vedere al interpretilor suntem foarte sus. Oriunde mergi, oriunde in lume, cand se aude despre romani ca si interpreti, toata lumea apreciaza. Este o scoala de interpretare grozava, la cel mai inalt nivel. Toata lumea cauta romani in domeniul muzicii clasice. Suntem foarte bine vazuti si avem o scoala foarte buna. Majoritatea studentilor nostri care termina, din pacate, pleaca in Occident si se angajeaza in diferite orchestre si imediat isi gasesc locul.

Cat despre componistica, exista varianta de muzica moderna a unor compozitori care, sincer, nu sunt pe gustul meu. Se incearca tot felul de experimente si de efecte sonore care nu prea au o logica sau o forma. Sunt mai mult zgomote. Este o muzica care mie nu-i place. Acelasi lucru se incearca si in Occident. Sunt lucrari, cum le spun, de prima si ultima auditie. Dar avem si compozitori contemporani apreciati, valorosi, cum sunt Sabin Pautza sau Dan Dediu.

Care sunt reperele, varfurile muzicii clasice contemporane romanesti?

In ceea ce-i priveste pe artistii interpreti, este Alexandru Tomescu, un violonist exceptional, fratii Croitoru si multi altii. La nivel de interpretare avem valori de talie mondiala.

Ce ati simtit cand ati aflat ca veti canta alaturi de orchestra Youtube?

In prima faza am luat-o mai mult ca pe o gluma, m-am gandit ca nu am nimic de pierdut. Nu i-am vazut pe toti concurentii pentru ca nu am avut timp astfel incat sa-mi dau seama care este nivelul. Am vazut doi-trei postari, care nu erau foarte grozave si atunci mi-am zis ca voi avea ceva sanse sa ajung intr-o faza preliminara sau mai sus. Nu speram, intr-adevar, sa reusesc pana la capat. Din peste 3.000 de candidati sa iesi in primii 31, si cu un punctaj maxim, asta m-a incantat foarte mult si mi-a dat o satisfactie enorma.

Sunteti singurul reprezentant al Romaniei in aceasta orchestra. Cum apreciati ocazia de a reprezenta scoala romaneasca de vioara si Romania in acelasi timp?

Este un lucru foarte bun pentru scoala noastra. Ma bucur ca am reusit acest lucru si ca cineva din Romania va fi alaturi de reprezentantii altor tari.

Selectia v-a adus si o doza de celebritate. La ce va asteptati insa de la noul statut?

Ceea ce sper si probabil ca se va fi intampla prin aceasta mediatizare este sa devin mai cunoscut si sa fac mai cunoscut ceea ce cant. Acum voi canta in aceasta orchestra, dar eu cant si acasa foarte mult intr-un duo vioara-chitara si suntem destul de cunoscuti. Dar asta ne va aduce mai multa publicitate si probabil mai mult de munca. Asta ne si dorim: sa avem pentru cine canta si sa fim chemati sa cantam.

Vestea ca un roman a reusit sa faca parte din orchestra YouTube a stanit un val de admiratie, dar si de uimire. De ce sunt romanii asa de exaltati cand se intampla astfel evenimente, de ce nu consideram ca este un lucru absolut firesc?

Ar fi interesant de vazut daca, de exemplu, un neamt care a fost acceptat in orchestra, a fost la fel de mediatizat si luat imediat in vizorul presei pentru succesul lui. Am vazut un comentariu care spunea 'omul nu este manelist, nu are ceafa lata' si asa mai departe. Intr-adevar o stire de care poate aveau nevoie pentru ca suntem intoxicati de stiri negative si lumea e satula. Asta ar trebui sa fie normalitatea, prezentarea performantelor indiferent de ce natura sunt ele.

Sursa: http://www.frontnews.ro/arts-si-lifestyle/muzica/titus-flueras-romanul-de-la-youtube-suprematia-in-muzica-o-detine-orchestra-ea-desavarseste-totul-25987

Vezi reportaj la TVR Cluj
Partea I: http://www.videosurf.com/evideo/2_MEQxMQ2yCtI?src=no_rf_yt
Partea II: http://www.videosurf.com/video/tvr-cj-transilvania-la-zi-2-1221956422

Vezi reportaj NCN Uscat 1:
Partea I: http://www.videosurf.com/evideo/2_oU6MkwWzKss
Partea II: http://www.videosurf.com/evideo/2_1GpwtWUUz6U

Autoprezentare si documentar pentru youtube:
http://www.videosurf.com/video/titus-flueras-youtube-symphony-orchestra-intro-video-62705613
http://www.videosurf.com/video/titus-flueras-from-the-youtube-symphony-orchestra-72641299

Prezentare:
http://www.videosurf.com/video/titus-flueras-violonist-la-youtube-symphony-orchestra-65470441

Site-ul oficial al acțiunii youtube:
http://www.harmonyfilm.com

Vezi mai multe înregistrări:
http://www.youtube.com/user/fluerastitus

Câteva creații din copilărie...

Primăvara

Primăvara vine, vine cu căldura ei
Şi ne umple pădurile cu ghiocei
Viorele albăstrii
Ce frumos e-aici copii.

Soarele pe cer sclipeşte
Ca şi aurul din poveste
Bucuria se aşterne pe câmpii
Hai la joacă dragi copii.

Primăvara ne aşteaptă
Cu viorele şi păpădii
Hai să le-adunăm copii
Cu marile noastre bucurii.

1997
------------------------------

Simbolul primăverii

Iarna rece a plecat
Pe alte meleaguri
Şi pe primăvară a lăsat
Să topească zăpada
De pe la geamuri.
De sub zăpada aşternută,
Pătura pământului călduţă,
În pădurea mică şi tăcută,
A răsărit un mugurel,
De ghiocel.
- Hei frăţiori! Striga neîncetat.
- E primăvară! Să ne trezim...
Fiindcă trebuie să înflorim,
Pe cei mici să-i mulţumim.
Mamelor ce-i aşteaptă
Cu faţa zâmbitoare
Să le dea pe obrăjori
De 8 martie
O sărutare.

5 III 2001
------------------------------

Noapte de primăvară

Seara se naşte iar,
Steluţele din nou apar,
Soarele luminos,
Coboară mofturos.

Noaptea este călduroasă,
Şi nu ne mai e frig în casă,
Geamurile sunt deschise,
Să intre multe vise.

Visele-s de ciocolată,
De vanilie amestecată,
Cu eroii din poveşti,
Prin basme călătoreşti.

Noaptea lungă se sfârşeşte,
Şi lumea de poveste,
Soarele o-nlocuieşte,
Lumina iară se iveşte.

17 Martie 1999

De ce nu sunt potrivite femeile pentru preoţie?

Femei preot?

Femei preot?

O teorie extrem de actuală este aceea că Biserica respinge femeilor “drepturile” pe care le-ar avea atunci când spune că “Biserica nu are autoritatea de a conferi hirotonirea întru preoţie femeilor, şi această învăţătură trebuie considerată ca definitivă de către toţi credincioşii Bisericii” (Ordinatio Sacerdotalis). De câte ori nu auzim, în răspuns la pasajul citat, discursuri retorice ca acesta: “Interzicerea hirotonirii întru preoţie a femeilor are la bază ideea veche a inferiorităţii femeilor. Dar noi toţi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu şi avem aceleaşi drepturi; iar faptul că Isus a fost bărbat nu neagă aceasta. Că Isus şi apostolii Săi au fost bărbaţi este singurul argument pe care Biserica îşi bazează preoţia exclusiv masculină. Dar în zilele în care Isus a trăit pe pământ ar fi fost de neconceput să aleagă femei pentru slujirea Sa. Nu pentru că femeile nu ar fi fost capabile, ci pentru că pur şi simplu nu ar fi fost acceptate”.

Primul lucru pe care trebuie să îl observăm aici este că hirotonirea, ca toate celelalte sacramente, nu este un “drept”, ci un dar. Nimeni nu are “dreptul” la Botez sau Euharistie, cu atât mai puţin la Preoţie. A vorbi despre “drepturi” în spaţiul sacramentelor este la fel de absurd ca ideea de a da Raiul în judecată pentru darul liber al mântuirii. Dacă Dumnezeu ne-ar da nouă, oamenilor, ceea ce merităm, conform unei dreptăţi stricte, am fi cu toţii condamnaţi la iad. Cristos a venit să ne salveze de ceea ce merităm, nu să ne dea ceea ce merităm. Apoi vine întrebarea: nu suntem noi toţi egali, în sensul că Dumnezeu nu se uită la rangul persoanei? Ba da. Paul ştia mai bine decât oricine în antichitate că bărbaţii şi femeile sunt egali în Cristos, în sensul că au aceeaşi demnitate în faţa lui Dumnezeu. El a fost cel care a spus: “Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Galateni 3,28). Paul nu vedea cu nimic inferioară demnitatea femeii. Dar şi el, asemenea celorlalţi apostoli, vedea ceva ce îl făcea să nu hirotonească femei.

“Evident”, spune criticul zilelor noastre. “Vedea proprii ochelari de cal. Asemenea lui Isus, şi el era oprit de cultura vremii lui. Nu putea face ceva ce lumea antică nu ar fi acceptat. Dar acum timpurile s-au schimbat. Acum ştim că femeile sunt competente inclusiv ca păstori şi predicatori, şi de aceea ele trebuie să poată fi hirotonite.” Această obiecţie comună are la temelie câteva concepte greşite despre ce este Sacramentul Preoţiei şi despre ce au făcut Isus şi apostolii Săi. În primul rând este complet greşit să spunem că Isus ar fi fost îngrijorat de “ce va spune lumea”. Isus a făcut şi a spus multe lucruri şocante. Şi-a îngrozit ascultătorii spunându-le: “Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi” (Ioan 6,53). I-a făcut pe iudei să vrea să îl omoare cu pietre după ce le-a spus: “mai înainte de a fi fost Abraham, Eu sunt” (Ioan 8,58).

A atins leproşi, a mâncat cu prostituate şi a condamnat clasa conducătoare din Ierusalim. A revoluţionat gândirea convenţională în nenumărate moduri. Mesajul său – precum şi al apostolilor Săi – a fost într-adevăr atât de conciliator pentru lumea de atunci încât… l-au răstignit, iar pe discipoli i-au arestat, i-au bătut, i-au omorât cu pietre. Concluzia? Dacă Isus ar fi dorit femei preot le-ar fi inclus între apostoli, indiferent de opinia publică. Teoria cu “Isus a fost limitat şi/sau orbit de cultura vremii” este defectuoasă. Unde mai punem că cultura greco-romană avea deja numeroase preotese, deci ar fi putut îmbrăţişa fără nici o problemă hirotonirea femeilor. Să uităm deci de acest argument, ce ne prezintă un Isus speriat să nu îşi jignească contemporanii.

În mod similar, apelul la competenţele pastorale şi retorice ale femeilor sunt în afara problemei. Biserica are în tradiţia ei abatese, teologi femei, doctori şi învăţători ai Biserici femei. Problema nu are legătură cu păstorii şi predicatorii, ci cu slujirea preoţească. Munca de pastoraţie, învăţare sau administraţie bisericească o poate face teoretic oricine. Dar nu aceasta este esenţa preoţiei. Esenţa slujirii preoţeşti este celebrarea Jertfei lui Cristos în Sfânta Liturghie. A discuta despre capacitatea femeii de a predica sau conduce o parohie este pe lângă subiectul adevărat: natura Sacramentului Preoţiei.

Ce este un sacrament? Este un lucru care nu doar face ceea ce simbolizează ci şi simbolizează ceea ce face. Pentru Botez, simbolul evident al curăţirii, scufundării şi vieţii noi este apa, nu vinul. Astfel, vinul, cu toate calităţile lui admirabile, nu este “materia” potrivită pentru Sacramentul Botezului. Similar, pentru Preasfânta Euharistie, vinul – “sângele” boabelor de struguri zdrobite – este simbolul evident pentru sângele lui Cristos, care s-a vărsat spre iertarea păcatelor noastre. Asemenea sângelui lui Cristos, vinul învigorează, bucură, dar ne şi aminteşte de moarte şi de viaţă. Şi aici, apa, deşi este materia potrivită pentru Botez şi nu este “inferioară” vinului, ar fi materie greşită pentru Sacramentul Euharistiei. Pe scurt, anumite lucruri sunt imagini naturale. Nu este o problemă de “egalitate” ci de potrivire.

Cristos este, aşa după cum El însuşi ne învaţă, “Mirele” pentru Biserică – “Mireasa” -, în măreţul Ospăţ de Nuntă escatologic al Împărăţiei (Matei 25,1-13). Sexul are, în învăţătura lui Cristos, o semnificaţie reală, şi nu este un simplu accident al naturii. Şi El trebuie că ştia acest lucru, din moment ce a plămădit persoana umană şi a făcut-o participantă la misterul masculinităţii şi feminităţii. Şi astfel, fiecare Liturghie este un “Ospăţ de Nuntă al Mielului”, prin care intrăm în iubirea jertfelnică a Mirelui cosmic pentru Mireasa Sa. Şi ajungem astfel înapoi la problema simbolurilor. La fel ca şi cu apa pentru Botez şi vinul pentru Euharistie, nu se pune problema că bărbatul este “superior” femeii în a fi “materia” preoţiei. Doar că bărbatul este simbolul potrivit pentru Mire, iar femeia nu. Preotul este un “alter Christus” pentru Mireasă în misterul Liturghiei. El simbolizează. Misiunea lui principală nu este să administreze, să predice sau să păstorească.

Hirotonirea nu este deci un drept. Este un dar. Este un sacrament care face ce simbolizează şi simbolizează ceea ce face, asemenea tuturor sacramentelor. Simbolurile au de aceea importanţă (în special cele pe care însuşi Cristos le-a instituit) iar Biserica nu are puterea de a schimba aceste simboluri în elementele lor fundamentale. Cristos şi apostolii au revelat care trebuie să fie “materia” hirotonirii, aşa după cum au revelat care trebuie să fie materia Botezului şi Euharistiei. Biserica doar ascultă. De aceea Papa spune: “Biserica nu are autoritatea de a conferi hirotonirea întru preoţie femeilor, şi această învăţătură trebuie considerată ca definitivă de către toţi credincioşii Bisericii”. Nu este o problemă pe care să o decidă Biserica. Argumentul vine de la Cristos, nu de la Papa.

Autor: Mark Shea
Traducere: Oana Capan

Sursa: http://lumea.catholica.ro/2009/09/de-ce-nu-sunt-potrivite-femeile-pentru-preotie/#comment-1470