luni, 21 martie 2011

CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE

Dintru care odrăslesc toate păcatele

Cele şapte răni de moarte
Care m-au vânat mereu
Şi slăbănogit-au foarte
Sufletul smerit al meu!

Mândria

Dacă mai doreşti acuma
Suflete să ne mândrim,
Vino de pogoară numa
Până jos la ţintirim!

Ca să vezi mai bine-acolo
Pentru cine te mândreşti,
Care este slava lumii
Şi a vieţii pământeşti!

Iată hârca asta slută
Este a unui boier
Cari petrecea cu slavă
Ca un mândru Lucifer.

Mai încolo este alta
A unui om cerşetor
Care şi-a târât viaţa
Umilit şi răbdător.

Cari dintre ei acuma
Îl găseşti mai fericit?
Răsfăţatul cel prea mândru
Ori săracul umilit?

Iată colo proiestosul
Ce era ca un butoi
Şi-i gonea pe bieţii paznici
Defăimându-i ca pe boi.

Mai la vale iată capul
Unui biet nevoitor
Care sta ascuns prin peşteri
Gol, tăcut şi postitor.

Ce cunoşti acum din slava
Celor graşi de la Vasan;
Iată numai ce rămâne
De la bietul pământean!

Zavistia

De zavistie urâtă
Dacă vezi că eşti luptat,
Află că această boală
Este greu de vindecat.

Toate celelalte patimi
Sunt din fire omeneşti
Şi lucrându-le îţi pare
Că din ele te-ndulceşti.

La zavistie din contra,
Simţi că eşti ca otăvit,
Căci la inimă te roade
Vermele neadormit.

Deci pe gânduri tu adesea
Spovedeşte-le curat
Şi te roagă pentru care
Urâciunea te-a luptat.

A zavistiei meteahnă
Este lucru diavolesc,
Care nu te lasă-n pace,
Când vezi că alţii sporesc.

Nu lăsa ca să mocnească
Răul nemărturisit,
Nu cumva să putrezească
Binele agonisit.

Iubirea de argint

Când te prinde în capcană
Lăcomia de arginţi
S-o vădeşti ca pe o rană
La duhovniceşti Părinţi.

Căci fiind năravul tainic,
Este greu de priceput
Şi pe mulţi din cei cu râvnă
Lăcomia i-a pierdut.

Rădăcina răutăţii
La păgâni şi la evrei:
Ai pe Iuda doar ca pildă
Şi începător al ei.

Desfrâul

La dulceaţa desfrânării
Dacă eşti obişnuit,
Vino tainic, ticăloase
Pân-la Poarta lui David.

Să-ţi închipui tu acolo
Cum la ziua cea de-apoi
Scaun greu de judecată
Se va pune pentru noi.

Cum vei suferi mânia
Dreptului judecător!
Cum vei trece peste râul
Cel cu focul arzător!

Cum vei suferi osânda
Care se va hotărî,
Cum vei suferi pe demoni
Când la munci te va târî?

Lăcomia pântecelui

Dacă ai din nesimţire
Pântece nesăţios
Vino până la Golgota
Lângă Crucea lui Hristos!

Iată, suflete, priveşte
Stânca cum s-a despicat
La vederea răstignirii
Pentru cel necumpătat!

Deci în taină mergi adesea
La Golgota cugetând
Ca să capeţi înfrânare
Umilindu-te în gând.

Trândăvia

Iară duhul trândăviei
Dacă vezi că te-a cuprins
Cugetă la ceasul morţii
Şi la focul cel nestins.

Mânia

Suflete, de ai mânie,
Dacă lesne te iuţeşti,
De a treia fericire,
Ticăloase, te lipseşti!

Nu vei moşteni pământul
Fericiţilor de sus!
Celor blânzi le este partea
După cum Domnul a spus.

- Vino fire mânioasă
Ca să vezi pe Mielul blând
Cum se junghie pe Cruce
Toate pentru noi răbdând.

Deci primeşte cu blândeţe
De la oameni câte vin
Ca să moşteneşti pământul
Celor blânzi în veci AMIN.

Sursa: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/p165_pacate_moarte/

Înţelepciunea unui măgar

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce este de facut. Pana la urma, taranul gandi ca si asa magarul era destul de batran, iar ca fantana, fiind aproape secata, tot trebuia sa fie acoperita intr-un final. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor – fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul a priceput indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat, dar spre mirarea tuturor, dupa o vreme a tacut. Atunci taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit: cu fiecare lopata de pamant, magarul facea ceva neasteptat – se scutura de acel pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea a vazut cum magarul a ajuns pana la gura fantanei si a sarit afara frematand!

Poate si peste tine poate viata va arunca cu pamant si cu greutati de tot felul, insa secretul pentru a iesi din asemenea situatii este ca de fiecare data sa te scuturi de acel pamant si sa-l folosesti pentru a mai avansa inca un pas.

Fiecare din greutatile noastre reprezinta o ocazie pentru a mai face un pas inainte – putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti, deci foloseste pamantul care se arunca peste tine si greutatile intampinate ca stimulente pentru a merge mai departe pe drumul tau!

In general, aminteste-ti cateva reguli simple:
- Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
- Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
- Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
- Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
- Iubeste mai mult si scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=4