Blog-ul lui Ciprian Vestemean cu gânduri, realizări, cărți, publicații... /./ Citiți ceea ce citesc și eu... /./ De prin lume adunate și la lume iarăși date! Urmăriți zilnic sau... cât voi mai trăi!
miercuri, 25 mai 2011
Cuvântul sculptează!
25 Mai – S-a descoperit prăjitura
Mama întrebă supărată:
-«Cine a mâncat prăjitura?»
Clara, sora mai mare, răspunse:
-«Panchito, mamă!» (frăţiorul de nouă ani).
-«Nu-i adevărat!» - ripostă copilul.
-«Ba da, te-am văzut eu!»
-«Nu-i adevărat, nu-i adevărat! Eşti o mincinoasă! Tu nu erai aici când am mâncat-o!»
Minciuna, de obicei, durează puţin: are data expirării la limită.
O acţiune rea este o povară în conştiinţă. Dacă minţim ca să o acoperim, povara se dublează: pe de o parte teama de a nu fi descoperită acţiunea rea şi, pe de altă parte, teama de a nu ajunge să fie cunoscută minciuna.
Însă una este eroarea şi alta, foarte diferită, minciuna. Toţi aveam dreptul de a greşi şi ne exercităm acest drept destul de frecvent, însă niciodată nu avem dreptul de a minţi.
Isus îl numeşte pe Satana „tatăl minciunii” pentru că de la el vine întotdeauna această greşeală.