27 Mai – Generozitate ipocrită
Un om avar, dintr-un exces de generozitate, oferi în ziua în care se făcea colecta pentru Misiuni un cec în valoare de cinci sute de euro. În ziua următoare cineva l-a vizitat şi i-a spus:
-«Ieri ne-aţi oferit un cec pentru Misiuni, însă aţi uitat să-l semnaţi.»
Iar acesta, foarte satisfăcut, răspunse:
-«Nu-i nimic, nu contează. Prefer să fie anonim.»
Dorinţa de „a cădea bine” este foarte umană. Dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu şi oamenilor este foarte creştină. Însă dorinţa de a plăcea fără a te costa, fără efort, înşelând, este foarte ipocrită.
O categorie de oameni care creează repulsie, este aceea a celor care pretind a fi foarte catolici, mai catolici decât episcopii şi decât Papa. Când cineva îmi spune „eu sunt foarte catolic”, în mod instinctiv mă pun în gardă. Cine este într-adevăr, nu are nevoie, nici nu simte nevoia de a o spune. Se vede!
Acest fel de ipocrizie este foarte răspândit. Se cred foarte isteţi, capabili de a înşela pe oricine, însă se observă îndată crusta de ipocrizie pe care o poartă. Cred că înşeală, dar se înşeală pe sine înşişi.
Nu căuta să pari ceea ce nu cauţi să fii. Fă efortul de a fi catolic de-adevăratelea şi aceasta se va observa.