miercuri, 15 iunie 2011

Eclipsa totală de Lună în România / De Marc Ulieriu

O spectaculoasă eclipsă totală de Lună, vizibilă de pe tot teritoriul României (precum și de pe jumătate de glob) se va produce în noaptea de 15 spre 16 iunie. Luna va intra complet în umbra planetei noastre, iar fenomenul va dura peste 5 ore. Cu această ocazie, Știință & Tehnică organizează un concurs de astro-fotografie.

Eclipsa totală de Lună din 15 iunie va începe la ora 20:24, moment în care satelitul natural al Pământului se va afla sub orizont. Luna va răsări la 20:51, iar după 30 de minute, mai precis la ora 21:22, va începe să intre în umbra Terrei. Strălucirea Lunii se va reduce treptat, în timp ce partea stângă a discului va începe să fie acoperită de conul de umbră al planetei noastre.

Timp de o oră, conul de umbră va acoperi gradual discul Lunii, faza de totalitate începe la 22:33, iar maximul eclipsei se va produce la ora 23:12, când Luna va avea o neobișnuită culoare roșiatic-portocalie. Totalitatea se termină la ora 00:02, moment în care partea stângă a discului selenar va începe să revină la luminozitatea obișnuită. Luna va ieși complet din conul de umbră la ora 01:02, iar eclipsa se va termina la 02:01.

Cu ocazia eclipselor de Lună, se poate studia compoziția atmosferei, în funcție de culoarea și de gradul de întunecare al Selenei. Eclipsa de Lună este, așadar, un bun indicator al poluării din atmosfera terestră.

(w540) Fazele ecl

(w540) Eclipsa to

Concurs de astrofotografie Știință & Tehnică și Discovery Channel

Cu ocazia eclipsei totale de Lună din 15 iunie, dacă avem noroc și este senin în București, Știință & Tehnică vă propune o întâlnire miercuri, pe 15 iunie, noaptea, începând cu ora 21.30, în parcul Herăstrău, la intrarea vizavi de Televiziunea Română.

Acolo, vă invităm să urmărim împreună eclipsa totală de Lună, cu ajutorul a trei telescoape puse la dispoziție de Cătălin Beldea, realizatorul rubricii de astronomie din revista Știință & Tehnică, primul astronom amator român cu fotografie publicată de agenția spațială americană NASA și câștigătorul distincției NASA Astronomy Picture of the Day pentru o imagine realizată în timpul expeditiției „Eclipsa de la miezul nopții", organizată de Știință & Tehnică în Laponia. De altfel, în timpul eclisei totale de Lună, veți avea prilejul de a vă întâlni și discuta cu Cătălin Beldea, dar și cu echipa Știință & Tehnică.

UPDATE: Întrucât cei de la INMH anunță că cerul va fi senin în București, vă invităm să urmărim și fotografiem împreună eclipsa totală de Lună, din parcul Herestrău, intrarea Charles de Gaulle, începând cu ora 21.30.

Întâlnirea va avea loc numai dacă vremea va ține cu noi, iar noaptea de 15 spre 16 iunie va fi senină în capitală. Întâlnirea va fi confirmată pe site-ul nostru miercuri, la ora 14.00.

Dacă pe 15 iunie este senin în București, vă invităm să vă luați cu voi aparatele de fotografiat și să surprindem împreună, în parcul Herestrău, eclipsa totală de Lună. Cele mai bune 3 fotografii realizate de voi vor fi publicate pe site-ul nostru, iar câștigătorii vor primi din partea Discovery Channel România un iPod și un stick de memorie.

Dintre fotografiile selectate, cea mai spectaculoasă imagine va fi publicată în revista Știință & Tehnică, iar realizatorul ei va primi, în plus, un abonament valabil pe 3 luni la revista Știință & Tehnică.

Indiferent dacă este senin sau nu în București, concursul de astrofotografie a eclipsei totale de Lună are loc și este destinat tuturor românilor care doresc să fotografieze eclipsa pe teritoriul țării noastre. Tot ce ai de făcut este să trimiți un e-mail, pana pe 17 iunie, ora 00.00, la contact@stiintasitehnica.com, cu datele tale complete (nume, prenume, CNP, serie si numar de buletin), adresa, un numar de telefon și, evident, cel puțin o fotografie cu eclipsa totală de Lună realizată în cursul nopții de 15 spre 16 iunie, în România.

(w540) Fazele ecl

(w540) Eclipsa to

UPDATE 2: Dacă în cursul nopții de 15 spre 16 iunie te afli într-un loc în care cerul nu este senin, Societatea Astronomică Andromeda și Observatorul Astronomic al Academiei Cluj prezintă în direct eclipsa totală de Lună, începând cu orele 21:00. Astronomi amatori și profesioniști vor transmite imagini în direct și vor comenta desfășurarea eclipsei, de la observatorul astronomic al Academiei din Cluj. Fluxul video de la cele două telescoape profesioniste dotate cu camere video va fi transmis pe internet pe pagina de web a astroclubului.

Ce înseamnă o eclipsă de Lună?

  • O eclipsă de Lună se produce atunci cand Selena, Pământul şi Soarele sunt pe aceeaşi linie, în această ordine. Privit de pe Lună, Soarele dispare în spatele Terrei, în timpul totalității. Datorită atmosferei terestre, razele Soarelui ajung pe suprafaţa Lunii prin fenomenul de refracţie. Dacă Pământul nu ar fi avut atmosferă, Luna ar fi dispărut complet în conul de umbră al Terrei. Dar, diferit față de o eclipsă de Soare, Luna nu dispare de pe cer.
  • Presupunând că suntem în vacanță pe Luna eclipsată, observăm în locul Pământului un cerc de foc: este stratul subțire al atmosferei noastre care filtrează razele venite de la Soare în nuanțe de roșu. Ne întoarcem pe Pământ și observăm aceeași culoare pe suprafața Lunii în eclipsă. Așa se explică culoarea cărămizie a Selenei și de ce Luna nu dispare complet de pe cer.
  • Spre deosebire de eclipsele de Soare, cele de Lună se pot observa din toată emisfera Pământului cu Luna pe cer. Se produc cel puțin 2 eclipse de Lună pe an, dar cele totale sunt mult mai rare. Spre exemplu, ultima totală observată de pe teritoriul României s-a produs în februarie 2008.

(w540) Eclipsa to

Fotografii: Cătălin Beldea / astrofoto.ro (Eclipsa totală de Lună, România, București, 2008)

Ce reprezintă eclipsa de Lună în România?

  • În tradiția românescă străveche, eclipsa de Lună sau „întunecimea de Lună” se produce din cauza vârcolacilor care mușcă cu putere din astrul nopții. Luna se înroșește, „sângerează”, dar, conform acelorași legende, într-un final biruie în lupta cu demonii și se scutură de dihanii, strălucind ca mai înainte pe cerul înstelat.

7 secrete ale încurajării eficiente

„Ajută-mă. Sora mea are o tumoare pe creier. Nu știu ce să fac." Probabil că cei mai mulți dintre noi ar amuți în fața unei asemenea rugăminți. Nu și Bruce Feiler. Bărbatul și-a asumat răspunsul ca unul care știa ce înseamnă să suferi de o boală teribilă - doar supraviețuise cancerului.

Într-un material scris pentru The New York Times, Feiler povestește cum, în urmă cu trei ani, a fost diagnosticat cu cancer la oase, diagnostic care l-a costat nouă luni de chimioterapie și o operație de 15 ore pentru reconstrucția piciorului stâng. Experiența din care a scăpat (cu ajutorul „multor oameni") l-a făcut să înțeleagă pe propria-i piele că unele încurajări ajută, iar altele pot chiar să strice. De aici plecând, Feiler a alcătuit o listă cu ce trebuie să-i spui și ce nu unui bolnav.

Totuși, faptul că accentuează mai mult ce să nu spunem unui om aflat în suferință nu ajută decât parțial oamenii care se întreabă sincer cum să arate că le pasă. Sunt mai mulți cred, cei care știu lucrurile pe care nu trebuie să le spună, dar se tem că, odată eliminate acestea, nu prea mai rămân multe de spus. Până la urmă, durerea celuilalt e durerea lui, noi nu o putem înțelege pentru că nu ni se întâmplă nouă și știm că sfaturi nu e bine să dăm fiindcă oricum nu avem soluții concrete. Prin urmare singurul lucru pe care îl putem face este să ne arătăm respectul tăcând. Sunt oameni care au studiat mai mult această dilemă și spun însă că tăcerea nu este soluția.


1. Obține mai întâi permisiunea de a discuta. Uneori, în jurul subiectului dureros poate fi o atmosferă apăsătoare, care provoacă teama de a aborda subiectul. De aceea, ar fi de dorit să capeți un acord al celui care suferă pentru a deschide subiectul. Dacă prietenul tău îți arată că nu dorește acest lucru, dovedește-te disponibil să vorbești despre subiect oricând va vrea el să îl deschidă.


2. Recunoaște situația. Realitatea nu dispare dacă o negi. Este mai benefic să îți întrebi prietenul cum se simte și prin ce a trecut, decât să îi lași impresia că îi minimalizezi suferința, ignorând de fapt realitatea.


3. Recunoaște-ți limitele. Nu oferi sfaturi în care nici tu nu crezi. Nu critica, nu judeca, nu analiza și nu da sfaturi dacă nu ți se cere acest lucru. Nu îți permite să afirmi că „știi exact prin ce trece" prietenul tău, pentru că lui i-ar putea suna superior, detașat și chiar fals. Mai degrabă realizează că nu ai cum să înțelegi complet situația, și concentrează-te pe a transmite autentic că îți pasă.


4. Oferă-i libertatea să se simtă așa cum se simte. Asigură-ți prietenul, care poate se învinovățește pentru starea lui, că îi rămâi alături chiar și atunci când nu are cel mai bun tonus moral. Dacă trece printr-o depresie, arată-i că, cel puțin în ochii tăi, are tot dreptul să simtă, să îl doară, să fie supărat.


5. Ajută cu lucruri concrete. Uneori te poți simți neputincios, pentru că nu ai soluții directe pentru suferința prietenului tău. Însă îl poți ajuta indirect, rezolvând probleme colaterale, de care el nu mai are energie să se ocupe. Oferă-te să faci (mici) serivicii pentru el - să îi plimbi câinele, să ai grijă de copii într-o seară, să îi gătești ceva, să îi cumperi ceva de care are nevoie. Folosește-ți creativitatea. (Dacă tot suntem aici, specialiștii National Pain Foundation recomandă să nu întrebi „Ai nevoie de ceva?" fiindcă răspunsul cel mai comod la această întrebare închisă este „Nu, mulțumesc frumos". Întreabă mai bine „Cu ce te pot ajuta? Ce pot face pentru tine?" lăsându-i celuilalt loc să spună deschis.)


6. Arată-ți empatia prin limbajul corpului. Arată că ești aproape nu doar emoțional, ci și fizic. Menține contactul vizual, mângâie, îmbrățișează. Arată-i celuilalt că se poate bucura de atenția și grija ta.


7. Încurajează în cuvinte simple. Arată-ți aprecierea pentru modul în care prietenul tău reușește să facă față situației și îi vei da curaj să reziste.

Am lăsat special deoparte ideea de a-i reaminti prietenului tău că Dumnezeu îl iubește (că îi vrea binele chiar și atunci când trece prin suferință sau prin necazuri) fiindcă prin natura ei, această încurajare le înglobează pe toate celelate. Rugăciunea pentru cel bolnav și sprijinul spiritual nu trebuie să fie invazive, nici ostentative, ci discrete și naturale. În final, cel mai grăitor mod de a-i arăta cuiva că Dumnezeu îi este alături este să îi arăți cum te folosește Dumnezeu pe tine în sprijinul lui. Iubirea e, până la urmă, cea care face ca sfaturile de mai sus să nu fie nici tactici, nici politici manierate, ci moduri în care să arătăm celor dragi că nu fugim speriați când dau de necaz, ci le rămânem alături la bine și la greu.


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/7-secrete-ale-incurajarii-eficiente-3567.html

Sfânta Moarte te primeşte aşa cum eşti

„Biserica te ceartă", dar Sfânta Moarte „acceptă pe oricine, cu şi fără defecte", mărturiseşte una dintre primele persoane care s-au alipit acestei credinţe. Schelete în altare şi pandantive în formă de cranii, desprinse parcă dintr-un film horror, sunt detalii cu care credincioşii Morţii sunt obişnuiţi. Unii vorbesc despre binefacerile Sfintei Morţi - bolnavi care s-au însănătoşit, deţinuţi care au evadat din penitenciare sau prostituate care sunt ocrotite, ca să nu li se întâmple ceva rău. Sântă Moarte, păzeşte!

sfgate.com

Citesc în Foreign Policy că în Mexic o nouă religie înlocuieşte, parţial, catolicismul tradiţional. Este cultul Sfintei Morţi, nu o religie „nouă", ci o simbioză între anumite elemente ale religiei catolice şi străvechile credinţe hispanice în Mictlantecuhtli şi Mictlancihuatl - Domnul şi Doamna morţilor. Mii de lăcaşuri dedicate Morţii. Peste două milioane de adoratori.

În fapt, cultul Morţii este o religie a săracilor, a celor care trăiesc în mizerie, în incertitudine, de pe o zi pe alta. Criza economică a accentuat această stare, aruncându-i pe mulţi în braţele Morţii. Ce straniu! Oamenii o roagă pe Sfânta Moarte să îi apere de rele şi de moarte. Adoratorii spun că nu este nimic neobişnuit în religia lor şi că virtuţile şi dragostea sunt ceea ce caută ei (şi poate le şi găsesc).

Expansiunea acestui cult mă face să mă gândesc la motivele pentru care omul simplu nu mai găseşte linişte, mângâiere şi ajutor în biserică (oricare ar fi ea), căutându-şi izbăvirea oriunde altundeva. Pe de o parte, e lesne de înţeles că o religie care te acceptă „aşa cum eşti", fără să-ţi pretindă schimbări de caracter, este mai de dorit decât una care te supune caznelor deparazitării morale. Pe de altă parte, e adevărat şi că bisericile par să reflecte tot mai puţin - prin clericii şi membrii lor - bunătatea lui Christos, acea bunătate care îi atrăgea pe oamenii simpli.

Cine are nevoie de dogme lipsite de viaţă, de ritualuri monotone sau de porunci scrise în piatră ca pentru oameni de piatră? Într-un timp al austerităţii, oamenii au nevoie de o religie care să le răspundă nevoilor actuale, nu doar de promisiunea unui viitor luminos în veacul care va să vie. Bisericile trebuie să coboare pe stradă, să se amestece în mulţime, să le întindă mâna cerşetorilor şi amărâţilor, să-i hrănească pe flămânzi, să-i îmbrace pe cei goi, să le zâmbească acelora uitaţi de soartă. Parcă aşa făcea Christos..

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Sfanta-Moarte-te-primeste-asa-cum-esti--522.html

Cuvântul sculptează!

15 Iunie – De unul singur

Un copil de cinci ani era foarte grav bolnav. Mama lui îl veghea stând nemişcată lângă patul său de suferinţă. Într-o zi, micuţul îi spuse:

-«Mamă, lasă-mă singur, pentru că vreau să vorbesc cu Isus.»

Mama ieşi, deschise uşa camerei şi, fără să o închidă, rămase să vadă ce se petrece. Copilul îşi dădu seama şi-i repetă:

-«Du-te, mamă, că vreau să fiu singur cu Isus.»

După o vreme o strigă:

-«Mamă, acum poţi veni. »

Niciodată mama nu avea să ştie ce a vorbit copilul ei cu Isus. La puţin timp după aceea micuţul avea să meargă în Cer.

Binecuvântate mamele, capabile să facă în aşa fel încât copiii, de foarte mici, să-l vadă pe Isus ca pe unul de-al casei. Ce izvor de bucurie şi de mângâiere vor găsi în prietenia cu El!

Toţi trebuie să cultivăm şi să îngrijim conversaţia şi prietenia cu Domnul. El ne-a numit „prieteni” şi vrea să fie prietenul nostru.

Prietenii se fac prin conversaţii. Eu vreau, într-adevăr, şi caut să fiu prietenul său?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

URGENT!!!