22 Iunie – A mulţumi pentru ceea ce am avut
Cineva încerca să-l consoleze pe poetul englez Alfred Tennyson pentru moartea fiului său, lamentând ghinionul avut. La care poetul răspunse:
-«Mai bine este că l-am avut şi l-am iubit, chiar dacă acum durerea morţii sale este teribilă, decât să nu-l fi avut deloc, pentru că, în cazul acesta, nu l-aş fi iubit. De o mie de ori este mai bine să iubeşti, chiar dacă e să pierzi ceea ce iubeşti, căci iubirea cunoscută este cel mai mare bine.»
Este frecvent faptul de a ne văicări atunci când pierdem ceea ce iubim. Uneori, ajungem chiar să ne supărăm pe Dumnezeu. În schimb, de puţine ori aducem mulţumire pentru anii în care ne-am bucurat de acea fiinţă dragă.
Lucrurile bune şi agreabile le vedem ca normale, naturale. De puţine ori, însă, ni se întâmplă să-i mulţumim lui Dumnezeu, Cel care ni le-a oferit. Suntem mai înclinaţi spre a ne răzvrăti atunci când le pierdem decât spre a mulţumi atunci când le avem.
Cu toţii avem o mulţime de motive pentru a aduce în continuu mulţumiri.
