miercuri, 29 iunie 2011

Notiţele lui Darwin, pe net

Un efort masiv de digitalizare a cărţilor pe care Charles Darwin le-a studiat înainte să introducă teoria originii speciilor doreşte să conducă la clarificarea demersului care a precedat apariţia evoluţionismului.

Foto: Daily MailDarwin avea 1.480 de cărţi în bibliotecă. Dintre acestea, istoricii spun că 730 sunt pline de note conţinând indicii despre gândurile pe care le adunase Darwin în timp ce scria „Originea speciilor". De exemplu, pe marginea unui pasaj din cartea „Principii ale geologiei" scrisă de Charles Lyell, Darwin notase „dacă ar fi aşa, adios teorie."

În prezent 300 din cărţile lui Darwin au fost fotografiate şi stocate într-o bază de date online disponibilă pe pagina Biodiversity Heritage Library la www.biodiversitylibrary.org/collection/darwinlibrary.


Proiectul a fost posibil prin colaborarea Universităţii Cambridge cu Darwin Manuscripts Project din cadrul Muzeului American de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie şi Biblioteca Biodiversity Heritage. Potrivit Daily Mail, proiectul a fost finanţat printr-un Grant Transatlantic de sprijinire a Colaborării pentru Digitalizare.


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Notitele-lui-Darwin--pe-net-3666.html

Cuvântul sculptează!

29 Iunie – Ecoul

Santi are şase sau şapte ani. Locuieşte cu părinţii săi la oraş şi, în vacanţă, obişnuieşte să meargă la ţară, la bunici. Într-o zi se juca de-a călăreţul, călărind pe bastonul bunicului său. Cu toate puterile dădea pinteni „calului” său spunând:

-«Dii, dii căluţule, dii!»

Şi auzi că, în valea apropiată, cineva repeta cuvintele sale. Supărat, întrebă:

-«Cine eşti?»

-«Cine eşti?» – fu răspunsul. Tot mai enervat, începu să insulte pe intrus:

-«Fraiere, tâmpitule…»

Însă vocea repeta insultele sale.

Căută încoace şi-ncolo ca să găsească „copilul care îşi bătea joc de el” însă, în zadar: acesta nu apăru de nicăieri.

Se întoarse acasă necăjit şi povesti bunicii sale ceea ce păţi: cum „un copil ascuns îşi bătea joc de el şi-l insulta”.

-«Nu, Santi» – îi spuse bunica. «Nu era nici un copil. Era ecoul cel care-ţi repeta cuvintele. Dacă, în loc de insulte, ai fi spus cuvinte prietenoase, ai fi auzit cuvinte prietenoase.»

Se culege ceea ce se seamănă şi ni se înapoiază ceea ce dăm. Un creştin trebuie să fie „un semănător de pace şi de bucurie”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

29 Iunie – Ecoul

Santi are şase sau şapte ani. Locuieşte cu părinţii săi la oraş şi, în vacanţă, obişnuieşte să meargă la ţară, la bunici. Într-o zi se juca de-a călăreţul, călărind pe bastonul bunicului său. Cu toate puterile dădea pinteni „calului” său spunând:

-«Dii, dii căluţule, dii!»

Şi auzi că, în valea apropiată, cineva repeta cuvintele sale. Supărat, întrebă:

-«Cine eşti?»

-«Cine eşti?» – fu răspunsul. Tot mai enervat, începu să insulte pe intrus:

-«Fraiere, tâmpitule…»

Însă vocea repeta insultele sale.

Căută încoace şi-ncolo ca să găsească „copilul care îşi bătea joc de el” însă, în zadar: acesta nu apăru de nicăieri.

Se întoarse acasă necăjit şi povesti bunicii sale ceea ce păţi: cum „un copil ascuns îşi bătea joc de el şi-l insulta”.

-«Nu, Santi» – îi spuse bunica. «Nu era nici un copil. Era ecoul cel care-ţi repeta cuvintele. Dacă, în loc de insulte, ai fi spus cuvinte prietenoase, ai fi auzit cuvinte prietenoase.»

Se culege ceea ce se seamănă şi ni se înapoiază ceea ce dăm. Un creştin trebuie să fie „un semănător de pace şi de bucurie”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro