marți, 9 august 2011

Ceva minunat!





De pe www.spacetelescope.org




Cămara diavolului

(ediţia în limba engleză)

Jim Crace - Cămara diavolului - recenzie cartiLa prima vedere, Cămara diavolului nu m-a atras sub nicio formă. Şi asta poate pentru că modul de prezentare al cărţii nu are nimic incitant la suprafaţă (coperta este de-a dreptul ternă). Jim Crace nu îmi spunea nimic, era un autor complet necunoscut mie. Şi poate aşa ar fi rămas dacă nu aş fi luat Cămara diavolului de la Schimb de cărţi.

Compusă din 64 de povestioare, cartea lui Crace aminteşte despre "bunătăţile ascunse" poftelor umane, despre ceea ce poate părea imposibil de "digerat". Şi asta pentru că personajele din Cămara diavolului au pofte greu de satisfăcut, devin oamenii instinctelor. Şi nimic nu este mai incitant decât un secret descoperit.

Dacă la prima vedere Crace ne introduce în universul unei cămări pline de măncăruri ce pot fi explorate şi încercate, la o analiză mai profundă am înţeles ţinta autorului: mâncarea este transpusă în planul secund în momentul în care intervin emoţiile umane şi interacţiunea dintre acestea. Mâncarea este doar un instrument care trezeşte simţurile, tentaţiile, vina, deziluzia, frica etc. Tocmai acele simţuri pe care marea majoritate nu le simt atunci când mănâncă.

Chiar dacă nu sunt fana unei supe făcute dintr-o poşetă veche de piele, nu poţi da la o parte mâncarea abundentă care literalmente îţi poate lăsa gura apă. Dar tocmai surpriza, incertitudinea a ceea ce pot mânca personajele face din Cămara diavolului o carte "delicioasă"!

Desigur, îmi vine greu să descriu ceea ce se ascunde în spatele coperţilor şi a celor 163 de pagini. Dar mereu mă cuprinde un sentiment ciudat când mă gândesc la ce compune Cămara diavolului, un sentiment de vină dulce şi totuşi o plăcere pe care aş parcurge-o încă o dată. Şi cu ce am rămas în urma lui Crace? Cu reţete care să-mi spună dacă o să fiu o bună bucătăreasă, vecină ori soţie. Cu gustul unor sosuri care pot deveni şi cu mâncăruri care îţi trezesc imaginaţia.

Nu-mi rămâne decât să vă invit să deschideţi şi voi, la rândul vostru, Cămara diavolului şi să alegeţi de pe rafturile sale o cutie, conservă ori mâncare. Sunt sigură că veţi găsi aici ceva care să fie pe gustul vostru.

Scrisă de Cristina Teodorescu


Sursa: http://www.bookblog.ro/x-woodisor/camara-diavolului/

Credința în Dumnezeu reduce stresul

Cei ce cred într-un Dumnezeu binevoitor tind se se îngrijoreze mai puțin și sunt mai toleranți față de incertitudinile vieții decât cei ce cred într-un Dumnezeu indiferent sau răzbunător. Concluzia aparține cercetătorilor de la McLean Hospital, afiliat Harvard și încheie studiul publicat recent în Journal of Clinical Psychology.


depression358x230Conducătorul studiului, Dr. David H. Rosmarin, asistent în psihologie la McLean spune că serviciile profesionale de sănătate mintală ar trebui să includă și să integreze credințe spirituale în terapiile oferite, în special pentru pacienții care sunt religioși. „Implicațiile acestei cercetări pentru domeniul psihiatriei este acela că ar trebui să luăm mult mai în serios spiritualitatea pacienților decât o facem în prezent."


Cercetarea prezintă două studii diferite. În cadrul unuia dintre ele, au fost chestionați 332 de subiecți selectați de pe site-uri sau din organizații religioase, creștini și evrei. Cei ce credeau că Dumnezeu le poartă de grijă aveau niveluri mai mici de îngrijorare și de intoleranță la incertitudinile vieții decât cei care „nu se încredeau" în Dumnezeu.


Într-un alt studiu, 125 de subiecți evrei au fost expuși unui program video prin care se urmărea creșterea încrederii în Dumnezeu și descreșterea neîncrederii în El. După cele două săptămâni programul a dat rezultatele așteptate. Dincolo de încrederea în Dumnezeu, subiecții au demonstrat clinic și statistic descreșteri semnificative ale intoleranței în fața incertitudinilor, îngrijorărilor și stresului.


„Aceste rezultate... sugerează faptul că anumite credinței spirituale sunt legate de intoleranța față de îngrijorare și incertitudini pentru unii indivizi", concluzionează cercetarea. „Am găsit că acele credințe pozitive de încredere în Dumnezeu erau asociate cu mai puțină îngrijorare, iar această relație a fost în parte mediată de de niveluri scăzute ale intoleranței la îngrijorare. În schimb, credințele negative ale neîncrederii în Dumnezeu s-au corelat cu o mai mare îngrijorare și intoleranță..."


faithworshipgodjesus_400Rosmarin este convins că există o legătură clară între credința religioasă și starea de sănătate mintală. „Dovezile actuale arată că multe zone de spiritualitate și religie sunt remarcabili indicatori cu privire la viitoarea funcționare psihologică." Conform studiilor citate în cadrul cercetării, 93% dintre americani cred în Dumnezeu și 50% dintre ei spun că religia este foarte importantă pentru ei.


Aspectul intrigant este, crede Rosmarin, că doctorii și personalul medical întreabă foarte rar, dacă întreabă vreodată, despre credințele religioase ale pacienților. „Este o nebunie. Nici măcar nu întrebăm. Nu suntem instruiți să facem așa ceva. Dar este important." Rosmarin subliniază că „este o problemă de sănătate, nu una religioasă", afirmând că, indiferent de credința oamenilor, personalul medical ar face o treabă mai bună dacă ar vorbi cu oamenii despre credința lor.


În 2010 a fost publicat un alt studiu în Psychological Science care arăta faptul că atunci când oamenii se gândesc la Dumnezeu, creierul lor acționează diferit, în sensul în care manifestă mai puțin stres în fața greșelilor care dau naștere la temeri și îngrijorări. La polul opus, ateii au reacționat diferit. Explicația dată de specialiști este aceea că pentru oamenii religioși gândul la Dumnezeu se materializează într-o perspectivă asupra vieții conform căreia nimic nu are loc la întâmplare iar evenimentele inexplicabile au totuși o logică. Există argumente că această perspectivă asupra lumii duce la o viață mai lungă și mai fericită.


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Credinta-in-Dumnezeu-reduce-stresul-3962.html

Cuvântul sculptează!

9 August – Promisiuni

Nu mi-ai promis că te vei comporta bine?

-«Da, tati…»

-«Şi nu ţi-am promis eu că dacă nu te vei comporta bine am să-ţi trag o mamă de bătaie?»

-«Da, tată, însă cum eu nu mi-am îndeplinit promisiunea, nici tu nu te strădui să ţi-o îndeplineşti pe a ta.»

Copilului îi convine ca tatăl său să nu-şi îndeplinească promisiunea, însă i-ar fi convenit şi mai mult dacă şi-ar fi îndeplinit-o pe a sa.

A se comporta bine, a face ceea ce trebuie, este util şi profitabil în primul rând pentru sine. Suntem primii beneficiari ai binelui pe care îl semănăm. Dumnezeu, Tatăl nostru, nu ne cere nimic din ceea ce nu este spre binele nostru. Uneori nu-l vom înţelege, însă merită să ne încredem în El.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro