luni, 12 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

12 Decembrie – Loialitate faţă de un frate

Un soldat care lupta alături de fratele său în aceeaşi companie, în Franţa, căzu răpus de un glonţ german. Celălalt frate, care a scăpat teafăr, ceru permisiunea de la superiorul său pentru a-l recupera pe fratele căzut.

-«Poate că este deja mort» – spuse oficialul – «şi nu are sens să-ţi rişti viaţa pentru a recupera cadavrul.»

Însă la rugăminţile sale insistente, oficialul cedă. Când soldatul se întoarse purtând pe umeri pe fratele său, cel rănit muri.

-«Vezi?» spuse oficialul. «Ţi-ai riscat viaţa pentru nimic.»

-«Nu!» – răspunse Tom – «Am făcut ceea ce el aştepta de la mine şi am primit răsplata. Când m-am apropiat şi l-am luat în braţe, mi-a spus: „Tom, ştiam că ai să vii, eram sigur că ai să vii”.»

A-ţi risca viaţa şi, dacă este necesar, a ţi-o da pentru un frate este o dovadă de mare nobleţe. Fraternitatea are mari exigenţe şi oferă satisfacţii profunde.

În mod normal, nu ni se cere atât de mult. În schimb, da, ni se cere să ajutăm în ceea ce fratele nostru are nevoie mai mare. Uneori va fi un ajutor material. Alteori, de cele mai multe ori, va fi un ajutor de ordin spiritual: a-l ajuta să fructifice timpul, să-l ia în serios pe Dumnezeu, să-şi salveze viaţa sa veşnică…

De câte ori nu ne împiedică, nu atât teama de a ne pierde viaţa, cât mai ales lucruri de mult mai mică importanţă. Dumnezeu, Tatăl veşnic, oare este mulţumit de afecţiunea şi ajutorul meu faţă de alţi fii de-ai săi, fraţii mei, care se află lângă mine?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro