16 Decembrie – Nu se ştie niciodată…
Ca de fiecare 31 decembrie, formez un număr de telefon la întâmplare pentru a felicita de Anul Nou o persoană necunoscută.
Nu răspunde nimeni. Dau să închid, dar în cele din urmă se aude o voce:
-«Pablo, tu eşti?» – întreabă o femeie, plângând.
-«Da!», o mint, după câteva clipe de ezitare.
-«Oh, Pablo, mulţumesc că ai sunat. Of, Doamne! Mă gândeam că te-am pierdut. Eram pe punctul de a face o mare prostie. Încă strâng în mână flaconul cu pastile.»
Rămân mut. Nu ştiu ce să spun… şi sunt incapabil de a închide.
-«Pablo, eşti acolo?» – întreabă iar, neliniştită.
-«Nu te teme!» – îi spun – «Sunt aici! Acum aruncă flaconul. Aş înnebuni dacă te-aş pierde. Te iubesc.»
-«Deja l-am aruncat» – spune femeia printre sughiţuri. «Şi eu te iubesc.» (Rafael Novoa Blanco).
Doar Dumnezeu ştie binele pe care-l poate face un cuvânt amabil. Şi doar Dumnezeu cunoaşte nevoia de acest cuvânt amabil pe care o are cel cu care te întâlneşti pe stradă.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro