vineri, 16 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

16 Decembrie – Nu se ştie niciodată…

Ca de fiecare 31 decembrie, formez un număr de telefon la întâmplare pentru a felicita de Anul Nou o persoană necunoscută.

Nu răspunde nimeni. Dau să închid, dar în cele din urmă se aude o voce:

-«Pablo, tu eşti?» – întreabă o femeie, plângând.

-«Da!», o mint, după câteva clipe de ezitare.

-«Oh, Pablo, mulţumesc că ai sunat. Of, Doamne! Mă gândeam că te-am pierdut. Eram pe punctul de a face o mare prostie. Încă strâng în mână flaconul cu pastile.»

Rămân mut. Nu ştiu ce să spun… şi sunt incapabil de a închide.

-«Pablo, eşti acolo?» – întreabă iar, neliniştită.

-«Nu te teme!» – îi spun – «Sunt aici! Acum aruncă flaconul. Aş înnebuni dacă te-aş pierde. Te iubesc.»

-«Deja l-am aruncat» – spune femeia printre sughiţuri. «Şi eu te iubesc.» (Rafael Novoa Blanco).

Doar Dumnezeu ştie binele pe care-l poate face un cuvânt amabil. Şi doar Dumnezeu cunoaşte nevoia de acest cuvânt amabil pe care o are cel cu care te întâlneşti pe stradă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro