joi, 5 ianuarie 2012

Contul nostru de timp pentru anul 2012 este de 366 zile, acestea reprezintă 8.784 ore, sau 527.040 minute, sau 31.622.400 secunde. O cantitate mare de timp! Suntem milionari. Dar rămâne întrebarea: Ce facem cu acest capital? În medie avem nevoie de ca. 547 ore pentru mâncare. Dormim aproximativ 2.555 ore. Pentru muncă mai rămân 2.240 ore. De aici rezultă un număr total de 5.342 ore. Dar ce facem cu restul de capital de 3.442 ore? Desigur, nu dorim să ne preocupăm acum la început de an cu probleme matematice, dar totuşi este bine să ne aducem aminte de propriul nostru capital de timp.

Cei mai mulţi oameni ai zilelor noastre trăiesc conform devizei: „Zilele sunt în mâna mea.“ Într-adevăr, omul se învârte în jurul său majoritatea timpului vieţii sale. Aceste cuvinte au valabilitate şi astăzi: „Oamenii sunt răi, se gândesc la sine, numai eu mă gândesc la mine.“ Suntem chemaţi să ne schimbăm modul de gândire. David, marele împărat al lui Israel, se ruga: „Zilele mele sunt în mâna Ta.“ Oare îndrăznim să punem la dispoziţia lui Dumnezeu timpul nostru? Dumnezeu ne invită astăzi să facem acest lucru. Cât timp dorim să investim zilnic pentru Dumnezeu?

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-01-02

Cuvântul sculptează!

5 Ianuarie – A crede şi a vedea

Cineva l-a întrebat pe Enrique Fabre, entomolog francez de faimă mondială, omul care ştia cel mai multe despre insecte, „observatorul incomparabil”, după expresia lui Darwin... Cineva l-a întrebat atunci când, împlinind optzeci şi şapte de ani, în 1910, a fost subiectul unui omagiu, dacă credea în Dumnezeu.

-Nu – răspunse cu stilul său mucalit. Nu „cred” în Dumnezeu. Îl „văd” în toate părţile.

S-a spus că „multă ştiinţă te apropie de Dumnezeu şi puţină ştiinţă te îndepărtează de El”. Puţina ştiinţă împreună cu pretenţia de a crede că se ştie totul, îndepărtează de Dumnezeu.

Adevărata ştiinţă este cunoaşterea Universului. Iar universul este lucrarea, creaţia lui Dumnezeu. Credinţa este asentimentul la cuvântul lui Dumnezeu. Nu se poate să existe contradicţie între ceea ce Dumnezeu spune şi ceea ce face. Cunoaşterea a ceea ce Dumnezeu a făcut – ştiinţa –, nu poate să contrazică ceea ce Dumnezeu a spus – credinţa.

Necunoaşterea sau eroarea în ceea ce priveşte universul – falsa ştiinţă – da, poate şi trebuie să fie contrară la ceea ce Dumnezeu a spus. Şi invers: necunoaşterea sau eroarea în ceea ce priveşte ceea ce a spus Dumnezeu – falsa credinţă – de asemenea trebuie să fie contrară la tot ceea ce Dumnezeu a făcut – adevărata ştiinţă.

În consecinţă: dacă vedem opoziţie între ştiinţă şi credinţă, ori este falsă ştiinţa noastră, ori este greşită credinţa noastră.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro