joi, 15 martie 2012

Cuvântul sculptează

15 Martie – Ceas cu cuc

Margarita are patru ani. Într-o zi, fiind în casa unor prieteni de-ai părinţilor vede, pentru prima dată, un ceas cu cuc. Rămâne extaziată văzând cum iese afară cucul şi cântă la ore fixe.
Ajungând acasă, îl întreabă foarte curioasă pe tatăl său:
-Tată, cucii întotdeauna îşi fac cuibul în ceasuri?

Micuţa nu ştia că cucul nu-şi face cuib, dar „cuceşte”, cu viclenie se foloseşte de un cuib străin.
Oricum, ceasul nu pare să fie cel mai potrivit loc pentru ca o pasăre să-şi facă în el cuibul. Ceasul mai degrabă ne scoate din „cuib”, ne împinge şi ne trezeşte. Arătându-ne cu câtă iuţeală trec orele, ne îndeamnă să le fructificăm.
Pentru un creştin timpul înseamnă glorie, iar ceasul ne ajută să înţelegem gloria, măreţia pe care o câştigăm sau o pierdem.
Omul este singurul animal care foloseşte ceasul pentru a măsura timpul şi, curios, de asemenea este singurul care îl pierde.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro