sâmbătă, 31 martie 2012

Cuvântul sculptează!

31 Martie – Epitafuri

Trăia în Georgia un om foarte bătrân. Într-o zi a mers într-un cimitir ca să-şi aleagă un mormânt şi a putut vedea câteva pietre funerare cam ciudate pe care se putea citi: „Aici zace Boris, care a trăit douăsprezece minute”; „Ekaterina, care a trăit o oră şi două minute”…
Bătrânul vizită întregul cimitir şi văzu doar epitafuri care atribuiau puţine ore sau minute de viaţă. Surprins, se apropie de îngrijitorul cimitirului şi îl întrebă:
-Tovarăşe, cimitirul acesta este cumva un cimitir de copii?
-Nu – răspunse omul. Este un cimitir special. Măsurăm vieţile răposaţilor în funcţie de binele pe care l-au făcut celorlalţi. Unii au trăit mult timp, însă au dat puţin din el celorlalţi.
(Dintr-un articol din ziarul duminical ABC, din 16 noiembrie 1969).

Există zile pline, folosite la maximum şi zile goale, pierdute. Şi există, de asemenea, vieţi pline şi vieţi goale, sterile. Ceea ce umple o viaţă este iubirea faţă de Dumnezeu şi slujirea celorlalţi.
Se întâmplă cu oamenii acelaşi lucru care se petrece cu maşinile: în timp ce unele parcurg două sute de kilometri, altele nu ajung nici la cincizeci.
În cartea Înţelepciunii este lăudat omul sfânt: „Consummatus in brevi explevit tempora multa” (Atingând îndată perfecţiunea, a umplut mulţi ani) (Înţ. 4,13).
O temă bună pentru examenul de conştiinţă: Ce calitate au zilele mele? Ce „epitaf” merit astăzi?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro