duminică, 1 aprilie 2012

Cuvântul sculptează!

1 Aprilie – Originea deşerturilor

Când Dumnezeu a creat lumea tot pământul era o grădină, o livadă splendidă. Apoi l-a creat pe om şi i-a spus:
-Să nu faci răul, iar dacă îl vei face, de fiecare dată când se va întâmpla aceasta eu voi lăsa să cadă pe pământ un fir de nisip.
Însă oamenii nu l-au luat în seamă.
-Ce contează unul, o sută sau o mie de firicele de nisip în această grădină imensă a lumii? – gândeau ei.
Au trecut, însă, anii iar răul s-a tot înmulţit. Torente de nisip au început să inunde pământul. Şi astfel au luat naştere deşerturile care pe zi ce trece sunt tot mai mari (legendă arabă).

Cantitatea ofenselor la adresa lui Dumnezeu care se comit zilnic pe pământ este strivitoare. Fiecare păcat nu aduce cu sine, fără îndoială, un fir de nisip în plus însă, cu siguranţă, ceva mai multă durere pentru cine îl comite şi pentru întreaga omenire.
Prin păcat a intrat în lume durerea şi moartea (Sfântul Paul, în Romani 5,12). Fiecare păcat continuă să aducă cu sine suferinţa. Contemplând cruci şi dureri – atât de numeroase astăzi – este potrivit să ne gândim la mulţimea de păcate care există pentru ca roadele durerii să fie atât de multe şi mari.
La această stare de lucruri avem cu toţii partea noastră. De fiecare dată când comitem un păcat, semănăm durere. Cum spunea Paul Claudel: „până când şi păcatele noastre cele mai ascunse înveninează aerul pe care ceilalţi îl respiră”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro