marți, 1 mai 2012

Concurs de Paște – Ultima zi

by alincristea

Azi, 1 mai 2012, este ultima a concursului cu 6 premii / 14 cărți.

Detalii:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2012/04/13/concurs-de-paste

Dragi prieteni,

Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editate de LiterNet:

Scenarii
Undeva la Palilula
Silviu Purcarete


Intra pe pagina editurii pentru a descarca volumul

Argument:

Palilula nu e nicaieri, adica e pretutindeni.
Este o mica insula din campia valaha, compusa din pulberea unei planete indepartate.
Acolo, legile fizicii terestre nu sunt chiar atat de riguroase.
Acolo, nu se stie prea bine daca oamenii mint, viseaza sau traiesc cu adevarat.
Precum in Ingerul exterminator, in Palilula se poate intra, dar de iesit de acolo nu se mai poate. Acolo, ingerul exterminator se numeste imoralitate si melancolie.

La Palilula, animalele (broaste sau tapi) mint si delireaza ca si oamenii, cu care de altminteri coexista intr-un spirit de solidaritate fraterna.
La Palilula mortii sunt la fel de petrecareti ca si viii, guresi si betivani.
La Palilula, niciun aparat co nceput de un spirit uman, civilizat, nu poate functiona. Cat despre ingineria locala, ea sfideaza orice rationament.
La Palilula nimeni nu munceste, dar toti isi umplu burdihanele.
La Palilula nu se naste niciun copil. La Palilula, tineri sau batrani, adultii nu au trecut de pragul copilariei; Palilula este un teren al jocului tardiv.

Palilulenii sunt, aproape toti, italieni la origine. Nimeni nu isi mai aminteste cum au ajuns acolo. Doar ca, printre bautori si broaste, curtezane babite si aristocrati scapatati, pacienti sanatosi si doctori bolnavi, Partidul Comunist a reusit totusi sa isi faca intrarea si, parca anume pentru a strica tot cheful si pentru a ne aminti ca timpul face ravagii. Chiar si la Palilula.

Palilula este Infernul cu miros de Paradis.
Palilula este Paradisul mistuit de flacarile Infernului.

Serafim, proaspat absolvent al Scolii de Medicina, este adus de un lugubru capriciu al sortii la Palilula, altfel spus, nicaie ri. Palilula este un orasel fantoma, pierdut in mijlocul campiei valahe. Un sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinica ginecologica intr-un loc unde nu se naste niciun copil. O comunitate de italieni care si-au uitat limba, dar nu si nostalgia pentru cantonetele lor pline de pasiune. Italieni cu rataciri si gusturi danubiene.

Pentru mine, temele fundamentale ale filmului ar fi:

1) Mai intai ar fi vorba de o intrebare. "Ce zestre ii las eu fiului meu in afara unei copite de tap?"
Mesajul se structureaza in jurul temei mostenirii si a memoriei, temele cele mai batucite ale actualitatii.
2) Apoi vine raspunsul, banal si iarasi foarte raspandit: Mostenirea, singura mostenire pe care pot sa o las eu ca roman - sau burkina-fassiot sau algerian, sau bosniac, sau columbian, adica unul iesit dintr-o cultura minora - nu poate f i decat povestea insasi.

Povestea este singura cale prin care se poate innobila jegul.
Realitatea nu mai conteaza cata vreme e povestita.
Mai mult, realitatea nici nu exista decat daca e povestita...


(Silviu Purcarete)

Cuvântul sculptează!

1 MAI
Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
Ioan 8.28
Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.
După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare" în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.
A treia oară citim acest cuvânt „înălţat" în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii". Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară." Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta este CREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.
Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.

Sursa AICI