sâmbătă, 25 august 2012

Cuvântul sculptează!

25 AUGUST

DUMNEZEU a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

1 Corinteni 12.28

O greutate şi un temei adânc stă în cuvântul „ajutorărilor". La o gândire superficială se poate constata esenţa cuvântului: prooroc, apostol, învăţător, darul tămăduirilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. Dar esenţa cuvântului „ajutorărilor" nu este aşa de uşor de înţeles. Aici se deschide un orizont larg, un câmp cu acţiuni multiple, se arată o slujbă creştinească valoroasă al cărei limite nu le putem vedea.

Există în adunări diferiţi credincioşi care nu au nici un dar deosebit; ei nu sunt nici prooroci şi nici învăţători. Şi totuşi pot fi de folos într-un chip nemărginit acelora care au aceste daruri. Poate că există cineva în adunare care-i complet incapabil pentru o slujbă şi totuşi să exercite o mai mare influenţă asupra oamenilor decât un slujitor renumit. Deşi nu-i predicator sau învăţător, arată mare interes pentru lucrarea Domnului şi în afara adunării. Un astfel de creştin nu se gândeşte să dea o îmbărbătare sau o învăţătură, dar modul cum efectuează cele mai simple lucruri, cum deschide cuiva uşa, cum cedează un loc, cum dă o Biblie sau o carte de cântări, îl fac în stare să atragă inimile. Se vede clar că atracţia lui sufletească este pentru propăşirea lucrării lui Dumnezeu. El se arată dispus de a efectua slujbele inferioare pentru ca lucrarea să decurgă în bune condiţii. Milostenia şi supunerea lui dau un ton hotărâtor în lucrarea lui Dumnezeu în adunare şi în afară.

Considerăm că surorile creştine pot să înveţe şi ele mult din aceste gânduri. Dacă Dumnezeu interzice unei femei să lucreze deschis în public atunci ea să nu uite niciodată că a fost creată ca să fie un AJUTOR. Orice inimă supusă Marelui învăţător găseşte multe de făcut în a ajuta în mod indirect dar cu mult efect la progresul adevărului.

Sursa AICI

Căci El [Dumnezeu] dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie…
Eclesiastul 2.26

Averea pierdută o poţi recâştiga; timpul pierdut însă, niciodată.

Cei mai mari dintre oameni întotdeauna şi-au recunoscut în smerenie micimea, pe când cei mai mici dintre oameni niciodată nu-şi găsesc egali mărimii, în părerile lor.

Unii oameni văd mai multe lucrări ale lui Dumnezeu plimbându-se în jurul casei, decât văd alţii făcând călătorii în jurul lumii.

Interesul vorbeşte tot felul de limbi şi joacă tot felul de roluri.

Cheltuielile mici sunt ca şoarecii într-un hambar. Dacă sunt mulţi, pricinuiesc pagube mari.

Nu lăsa ca liniştea ta să fie tulburată necontenit de persoane care vin ca prieteni să povestească ce spun duşmanii tăi.

Orice nedreptate izvorăşte din prea multă iubire faţă de noi înşine şi din lipsă de dragoste faţă de alţii.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-06-04?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-06

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi.
1 Ioan 3.16

În timpul revoluţiei franceze, un tânăr de origine nobilă a fost condus împreună cu alţii spre locul de execuţie. Când a fost strigat numele tânărului, ieşi un alt bărbat din rândul celor condamnaţi şi se predă judecătorului în locul celui strigat. După executarea sentinţei groaznice, rămase spre mirarea judecătorului acel tânăr, şi deoarece nu îşi putea explica acest lucru imediat, a fost trimis pentru un timp din nou în închisoare. La scurt timp după aceasta, toţi întemniţaţii au fost graţiaţi, iar tânărul nobil plecă bucuros spre casă. Deoarece nu şi-a găsit tatăl acasă, a deschis uşa biroului său, dar nici acolo nu era. Pe birou a găsit o scrisoare adresată lui personal, scrisă de mâna tatălui. Tremurând o ridică şi citi: „Dragul meu fiu, n-am putut suporta gândul că tu trebuie să mori aşa de tânăr; de aceea am păşit pentru tine în momentul decisiv. Eu sunt în vârstă şi nu mai am mult timp de trăit, nici nu mai pot face mult bine. Dar tu eşti tânăr şi poţi fi de folos atât pentru casa ta, cât şi pentru alţii, cu ajutorul lui Dumnezeu. Păşeşte pe calea lui Dumnezeu plină de iubire şi gândeşte-te la tatăl tău.“

Şi tu eşti un păcătos condamnat la moarte, „fiindcă plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dar un Altul a păşit în locul tău şi a suportat moartea şi judecata pentru tine: Isus Hristos. Nu te mişcă această dragoste?

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-06-16?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-06