Dacă ieri meditam la curățenie,
astăzi mai facem un alt pas.
O viață spirituală fructuoasă nu
poate fi întreținută fără rugăciune, deci iată pasul următor.
Citesc de ceva zile un material
interesant: Jacques Philippe, Timp pentru
Dumnezeu - Ghid pentru viața de rugăciune, Ed. Pauline, București, 2011, care mă ajută să aprofundez mai bine
termenul de „rugăciune”.
Acum, în timpurile contemporane,
oamenii s-au obișnuit să-și înceapă ziua „sănătos” cu micul dejun, dar nu cu
rugăciune ceea ce face ca viața lor să fie un mic dejun uneori acru, amar.
Omul ar trebui să se gândească la
rugăciune ca la un soi de mâncare foarte saturabilă, dar pentru suflet. Dacă ne
gândim că trupul nostru fără hrană va pieri, atunci putem trage concluzia că și
inaniția spirituală va duce la același rezultat pe plan interior.
Nu ne rămâne decât să vrem să ne
facem puțin timp, așa cum mulți ne găsim pentru o ceașcă de ceai sau cafea. Ce
ar fi să mergem la o întâlnire de taină, o ceașcă de ceai spiritual cu
Dumnezeu.
Deși mulți cred că rugăciunea are
o rețetă, nu trebuie să fie așa. Cristos Domnul ne-a dat un exemplu: „Tatăl
nostru”. Dacă analizăm bine rugăciunea, vom știi și noi cum să ne rugăm. Dar
cum spuneam, nu putem avea o carte de „rețete de rugăciuni”, care dacă nu sunt
trăite pot aduce în suflet monotonia și plictisul. Rugăciunea noastră poate fi
și liberă, un dialog sincer cu Dumnezeu, o frumoasă povestire cu El care le
știe și le înțelege pe toate. Așadar, ne putem refugia foarte bine într-un
colțișor al inimii pentru a vorbi cu El. Sigur se va bucura, sigur ne va
bucura!
Mult noroc cu SFârșitul lumii
tuturor!
P.S. Dacă ne vom uni toți în
rugăciune, vom face o ghirlandă care să înconjoare pământul cu frumusețe. Nu ar
fi frumos să împodobim astfel Terra de Crăciun?
Încă un… pamflet