duminică, 24 noiembrie 2013

Postul Crăciunului: a doua meditaţie a pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical "Pio Romeno"

"Venirea lui Cristos în lume acum 2000 de ani ne invită să ne deschidem mintea şi inima, să ne detaşăm de grijile şi preocupările care ne întristează şi care ne închid calea spre cer, iar dacă avem bogăţii la ţinem mai mult decât la Domnul, a venit timpul să cerem darul de a da prioritate învăţăturii mântuitoare a lui Cristos ca să putem sărbători în bucuria inimii Sfintele Sărbători".

În a doua meditaţie de pregătire pentru Postul Crăciunului, Redacţia Română Radio Vatican l-a avut la microfon pe pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical "Pio Romeno" din Roma. Cu simplitate dar şi profunzime, cuvântul de învăţătură al pr. Buboi ne conduce până pe treptele templului, pentru ca de acolo să înaintăm cu speranţă şi bucurie spre sfântul altar. Masa Cuvântului Dumnezeiesc şi a Sfintei Euharistii este pregătită, în aşteptarea noastră.


Aici, serviciul audio integral: RealAudioMP3

Sursa:ro.radiovaticana.va
si aici 



Chiar au ajuns telefoanele mobile să ne controleze viața?

Jawdat Ibrahim, proprietarul unui restaurant cu specific arăbesc din apropiere de Ierusalim, a devenit o veritabilă vedetă pe plan internațional după ce a lansat o campanie inedită. Închide telefonul în timp ce te afli în restaurant și ve primi o reducere de 50% pentru absolut orice comanzi!
Ibrahim este de părere că telefoanele mobile distrug experiența unei cine care ar fi trebuit să fie plăcută. El speră ca oferta sa să readucă în atenția oamenilor acele timpuri „inocente” în care compania, conversația și aprecierea unei cine erau mult mai apreciate decât navigarea pe internet și conversațiile telefonice din timpul mesei.
„Nu spun că tehnologia este rea. Însă măcar atunci când mănânci, în special atunci când ești cu familia, cu prietenii sau persoana iubită, poți aștepta măcar o oră, o oră și jumătate, și să te bucuri de compania lor. Am văzut multe cupluri care vin la restaurant și stau fără să schimbe o vorbă, cu capetele plecate spre telefon, pentru ca după un timp să ne ceară să le reîncălzim masa. Vreau, pur și simplu, ca oamenii să socializeze în loc să își petreacă timpul pe telefon”, susține Jawdat Ibrahim.
Proprietarul restaurantului arăbesc nu este străin de publicitate. Acesta a trăit în SUA în anii 80, până când a câștigat suma de 23 de milioane de dolari la o loterie desfășurată în Illinois. Ulterior a decis să se întoarcă în locurile natale și să deschidă o mică afacere. El și-a folosit averea pentru a promova coexistanța pașnică dintre evrei și musulmani, restaurantul său fiind unul dintre cele mai bune exemple.
Modelul său a fost copiat de restaurante din toată lumea, chiar dacă ofertele acestora nu sunt atât de generoase precum a lui Ibrahim, unele dintre ele ajungând până la a interzice folosirea telefoanelor mobile.
Conform unui studiu realizat în anul 2012 de State of Mobile Etiquette Survey for Intel Corp., unul din cinci adulți din țările dezvoltate folosește telefonul mobil în timp ce mănâncă, în timp ce în rândul adolescenților procentul depășește 33%.
Voi în care procent vă încadrați?

Papa al săracilor a primit un „cadou-surpriză": un Iisus al străzii

Sculptorul canadian Tinothy Schmalz i-a prezentat Papei Francisc, cunoscut pentru lucrarea sa de ajutorare a oamenilor străzii, un cadou mai puţin obişnuit: o sculptură cu Iisus Christos culcat pe o bancă, ca un om al străzii.

iisus_ca_om_al_strazii (Foto: thestar.com)„Am mers prin Toronto şi am văzut oameni, atât de mulţi, stând lungiţi pe străzi. Eram obişnuit să văd aşa ceva, dar fiind plecat o vreme şi revenind, am fost şocat. Am creat o figură aproape complet învelită, în ceea ce pare a fi o pătură veche, şi singurul lucru care se vede sunt tălpile, care poartă rănile de pe cruce. Speranţa mea este să pot expune în majoritatea oraşelor mari acest mesaj vizual. O sculptură este ca un predicator 24 de ore din 24 de ore, 7 zile din 7, dacă este expusă afară, astfel ca oamenii să fie mai preocupaţi de cei fără locuinţă", explică sculptorul.

Lucrarea i-a fost oferită simbolic papei, după audienţa generală pe care acesta a avut-o pe 21 noiembrie în Piaţa "San Pietro". 

Tur virtual: Vaticanul şi Google Maps deschid catacombele romane

Comisia pentru arheologie sacrală de la Vatican şi Google Maps au semnat o colaborare pentru ca oricine doreşte să poată vizita virtual catacombele din Priscilla - monument supranumit „regina catacombelor" din Roma creştină a secolelor II-IV.

catacombele_priscilla (Foto: maps.google.it)Catacombele au fost închise publicului în ultimii cinci ani pentru restaurare. Datorită opţiunii „Vizitează monumentul" (See inside), utilizatorii Google Maps pot face un turn virtual al catacombelor în mişcări la 360 de grade, într-o necropolă care se întinde pe mai mulţi kilometri.

Locul a fost folosit ca zona de înhumare între secolele al II-lea şi al IV-lea d. Chr.

Pentru vizitarea catacombelor, scrieţi numele muzeului în Google Maps (sau urmaţi link-ul acesta), selectaţi opţiunea street view şi apoi apăsaţi pe oricare dintre cele două săgeţi duble din faţa intrării.

Sursa: NCR Online 
si AICI 

Când viața Lui înmiresmează viața noastră

Ev Lc 18,18-27
Cam toate evangheliile din duminicile precedente vorbesc despre bogăție și despre felul în care, atunci când o idolatrizăm, aceasta ne desparte de oameni și de Dumnezeu. Nu mai suntem noi posesorii bogăției, ci ea devine posesoarea noastră, idolul nostru, dumnezeul nostru. Cu alte cuvinte Mammona. Derivat din mai vechiul “mai muna”, ce ar însemna “ceea ce îmi dă siguranță”, este un termen aplicat în primul rând avuției.

Poate ni se pare prea dură ideea de posesie. Și foarte probabil, nu sunt mulți cei legați în așa mare măsură. Dar evanghelia de astăzi ne vorbește totuși despre un tânăr pe care în zilele noastre, mulți l-ar considera un sfânt: nu a săvârșit niciodată adulter, nu a ucis, nu a mințit, nu a furat, își respectă părinții. Câte persoane de acest fel cunoașteți? Și cu toate acestea tânărul este legat, posedat! Din ce ne dăm seama? Din faptul că dorește viața veșnică, are șansa de a-l întâlni pe Isus, primește de la El cheia și calea înspre viață și totuși… Chipul său se întristează… Nu poate merge acolo unde vrea. E legat! Ar dori, dar nu reușește să se dezlege de bogăție. Mammona nu-și lasă prada așa ușor…

E la fel ca în binecunoscuta legendă a porții Cetății Ierusalimului, numită Urechile Acului. Se spune că exista o astfel de poartă, strâmtă și înaltă doar cât să încapă un om prin ea. Seara toate porțile erau închise, pentru ca cetatea să poată fi aparăta de tâlhari, în afară de această poartă strâmtă. Dacă cineva ajungea după închidere, avea două variante: să intre singur prin Urechile Acului și să-și salveze viața, dar să-și lase cămilele cu toate bunurile afară din cetate, riscând să piardă totul. Sau, să rămână cu bogățiile sale afară, încercând să le apere, dar riscându-și viața.

Tânărul din evanghelie a făcut o alegere: nu e dispus să renunțe la bogății pentru a-și mântui sufletul. Cel puțin nu deocamdată. De aceea sfinții ne spun că singuri ne alegem raiul sau iadul. Dumnezeu nu ne condamnă: ia doar act de alegerea noastră. Bogatul de astăzi are ușa deschisă, dar nu vrea să intre. Nu Isus îl condamnă la întristare, ci el o alege. De bunăvoie. Nesilit de nimeni. Glasul din evanghelia de duminica trecută pare să răsune și acum: Nebunule!

Problema e: cum facem noi? Cum ne mântuim? Răspunsul îl aflăm la sfârșitul evangheliei, privindu-i pe ucenici. Ceea ce e cu neputință la oameni, e cu putință la Dumnezeu! Priviți-i pe apostoli: ei au lăsat totul pentru Isus. Cu cât ne apropiem și noi mai mult de Dumnezeu, cu atât devenim mai liberi. Viața Lui, încet, încet, pas după pas, înmiresmează tot mai mult viața noastră: prin Sfânta Cuminecare, prin Taina Mărturisirii, prin atâtea daruri ce așteaptă la porțile sufletului nostru. Adevărate bogății, adevărate comori, ce nu ne leagă ci ne eliberează.

Doar în fața lui Isus, Mammona face un pas îndărăt. Și apoi altul… Și apoi altul… Lanțurile cad de la picioarele noastre și întristarea lasă loc unei păci și unei bucurii fără margini ce ne copleșesc viețile și ne fac să pregustăm Paradisul. Veșnicia începe astfel în sufletele noastre…

PS Claudiu
Episcopul Curiei
 Sursa

Fii bun și lumea va deveni mai bună!

Toți ne dorim să trăim într-o lume mai bună, mai sigură în care să ne bucurăm de prezența tuturor. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne punem toți umărul la „împins” societatea spre asta.
Un pas interesant și important sub sloganul #Campofriofacebine, l-au făcut cei de la Campofrio susținuți fiind de World Vision Romania, care se vor implica în ajutorarea comunităților din Dolj, alături de Carrefour România. Așa că prin acest proiect, un număr de 8000 de sandvişuri vor fi dăruite unor copii defavorizați din comunităţile doljene. Programul prin care se desfășoară această donație se numește Donator de viitor. Așa că în perioada 21-28 noiembrie, Campofrio transformă orice produs cumpărat din rețeaua Carrefour, într-un sandviș care va fi donat unui copil.

http://www.worldvision.ro/donator-de-viitor-1/proiecte#ddv-carousel

Toate acestea se fac ca o pregătire pentru ziua de 28 noiembrie când se celebrează Ziua Recunoștinței sau Thanksgiving Day, ce-i drept mai puțin cunoscută la noi. Dar această zi poate deveni o ocazie bună pentru ca noi să fim mai buni.



Avem în obicei ca la sfârșitul de an să facem o analiză la tot ceea ce am realizat bine sau rău, dacă am reușit sau pierdut și cu această ocazie ne facem noi propuneri...

Lista de dorințe bune... pentru binele din lume!
  • Să am grijă de cei ce nu are nimeni grijă!
  • Să-i caut pe cei rătăciți în nevoi sau gânduri!
  • Să dau telefoane pentru a mulțumi celor ce m-au ajutat în dezvoltarea personală!
  • Să îi caut pe cei imobilizați la pat!
  • Să plând cu cei ce plâng.
  • Să-l învăț pe aproapele să pescuiască nu să-i dau mereu pești. Astfel va avea tot timpul hrana asigurată.
  • Uite o listă interesantă și aici,
  • Vezi ceva interesant aici!!! TREBUIE SĂ ÎL AJUTĂM!
Astfel vom face o lume mai bună, mai fericită!


    Vezi și citește poveștile impresionante de pe Facebook Campofrio Romania www.facebook.com/CampofrioRomania și World Vision Romania www.facebook.com/WorldVisionRomania, unde vor fi comunicate poveștile copiilor din Dolj 


    Un articol care m-a impresionat!

    Sculptorul canadian Tinothy Schmalz i-a prezentat Papei Francisc, cunoscut pentru lucrarea sa de ajutorare a oamenilor străzii, un cadou mai puţin obişnuit: o sculptură cu Iisus Christos culcat pe o bancă, ca un om al străzii.

    iisus_ca_om_al_strazii (Foto: thestar.com)„Am mers prin Toronto şi am văzut oameni, atât de mulţi, stând lungiţi pe străzi. Eram obişnuit să văd aşa ceva, dar fiind plecat o vreme şi revenind, am fost şocat. Am creat o figură aproape complet învelită, în ceea ce pare a fi o pătură veche, şi singurul lucru care se vede sunt tălpile, care poartă rănile de pe cruce. Speranţa mea este să pot expune în majoritatea oraşelor mari acest mesaj vizual. O sculptură este ca un predicator 24 de ore din 24 de ore, 7 zile din 7, dacă este expusă afară, astfel ca oamenii să fie mai preocupaţi de cei fără locuinţă", explică sculptorul.

    Lucrarea i-a fost oferită simbolic papei, după audienţa generală pe care acesta a avut-o pe 21 noiembrie în Piaţa „San Pietro".

    Au mai scris și alții pe acest subiect (citește și U):



    #CampofrioFaceBine, dar tu ce faci pentru o lume mai bună?



     

    Andrei Urucu, primul programator din lume care a facut un joc special pentru Google Glass

    Intr-o sala mare, cu mocheta gri, figurine Star Wars, plante ornamentale si un sertar plin de acadele, o mana de programatori romani scriu aplicatii pentru gadgeturile viitorului. Pe mesele baietilor de la AMA, companie din familia Ubisoft cu sediul in Bucuresti, gasesti produse proaspat lansate sau care nici n-au aparut inca pe piata, precum Leap Motion sau Google Glass. 
    Cum intri, pe stanga, este biroul lui Andrei Urucu, primul programator din lume care a scris un joc special pentru Google Glass. Gadgetul se va lansa oficial abia la anul, dar e considerat deja cea mai tare inventie de la smartphone incoace. 
    Andrei Urucu nu e genul de IT-ist care sa spuna despre el ca ar fi inventat bitul. “Sunt un programator normal”, care crede ca mai are mult de invatat si de muncit ca sa ajunga la nivelul celor de la Facebook sau Google.
    A lucrat pana acum in Bucuresti, New York si Rennes (Franta), iar mare parte din ce stie a invatat singur, noapte de noapte in fata calculatorului, buchisind linii de cod, pentru ca zilele si le petrecea alergand intre serviciu si facultate.
    Andrei s-a apucat de programare mai degraba din intamplare, iar tot intamplarea a decis, intr-o oarecare masura, ca el sa scrie primul joc din lume special pentru ochelarii inteligenti.
    A avut calculator din clasa a VII-a. Nu si-a dorit sa ajunga programator, ci fotbalist.
    Jocul Escape, o premiera internationala
    Andrei era la munca, in sala de sedinte. “Si, la un moment dat, s-a intrebat cine ar fi pentru Glass. Am ridicat mana. La propriu. Pur si simplu am avut sansa ca ceilalti colegi sa fie ocupati cu alte proiecte sau sa nu fie foarte incantati de idee”, spune el. Citise multe despre Google Glass si i-a placut ideea din spatele gadgetului. “Voiam sa vad ce se poate face”.
    S-a documentat doua zile, apoi a luat avionul de la Bucuresti spre Franta, ca sa puna mana pe ochelari. In momentul respectiv, in toata Europa, Google trimisese doua sau trei perechi. Pretul uneia era de 1.500 de dolari, iar pe piata neagra ajunsesera si la
    Intr-o sala mare, cu mocheta gri, figurine Star Wars, plante ornamentale si un sertar plin de acadele, o mana de programatori romani scriu aplicatii pentru gadgeturile viitorului. Pe mesele baietilor de la AMA, companie din familia Ubisoft cu sediul in Bucuresti, gasesti produse proaspat lansate sau care nici n-au aparut inca pe piata, precum Leap Motion sau Google Glass. 
    Cum intri, pe stanga, este biroul lui Andrei Urucu, primul programator din lume care a scris un joc special pentru Google Glass. Gadgetul se va lansa oficial abia la anul, dar e considerat deja cea mai tare inventie de la smartphone incoace. 
    Andrei Urucu nu e genul de IT-ist care sa spuna despre el ca ar fi inventat bitul. “Sunt un programator normal”, care crede ca mai are mult de invatat si de muncit ca sa ajunga la nivelul celor de la Facebook sau Google.
    A lucrat pana acum in Bucuresti, New York si Rennes (Franta), iar mare parte din ce stie a invatat singur, noapte de noapte in fata calculatorului, buchisind linii de cod, pentru ca zilele si le petrecea alergand intre serviciu si facultate.
    Andrei s-a apucat de programare mai degraba din intamplare, iar tot intamplarea a decis, intr-o oarecare masura, ca el sa scrie primul joc din lume special pentru ochelarii inteligenti.
    A avut calculator din clasa a VII-a. Nu si-a dorit sa ajunga programator, ci fotbalist.
    Jocul Escape, o premiera internationala
    Andrei era la munca, in sala de sedinte. “Si, la un moment dat, s-a intrebat cine ar fi pentru Glass. Am ridicat mana. La propriu. Pur si simplu am avut sansa ca ceilalti colegi sa fie ocupati cu alte proiecte sau sa nu fie foarte incantati de idee”, spune el. Citise multe despre Google Glass si i-a placut ideea din spatele gadgetului. “Voiam sa vad ce se poate face”.
    S-a documentat doua zile, apoi a luat avionul de la Bucuresti spre Franta, ca sa puna mana pe ochelari. In momentul respectiv, in toata Europa, Google trimisese doua sau trei perechi. Pretul uneia era de 1.500 de dolari, iar pe piata neagra ajunsesera si la $10.000. 
    Andrei Urucu vorbeste despre Google Glass la Droidcon 2013. Foto: Zoltan Marton
    Jocul adaptat in vara de Andrei Urucu a aparut intr-un moment in care programatorii stiau foarte putine despre noul gadget. Nu vine cu o grafica SF sau cu un mod de lucru sofisticat. La vremea respectiva, programatorii isi doreau doar sa inteleaga ce e Glass si la ce ar putea fi folosit.
    “Escape se preteaza foarte bine pentru Glass tocmai datorita graficii si a designului”, spune Andrei. In joc exista un personaj, Norm, care trebuie sa sara dintr-un cerculet intr-altul pe orizontala si pe verticala fara sa aiba posibilitatea sa mearga inapoi. Omuletul poate fi controlat cu ajutorul micului touchpad cu care sunt dotati ochelarii. “Ideea ar fi ca tu, folosindu-te de Norm, sa poti sa treci prin toate cerculetele. Ideal e sa iti calculezi traiectoria de la bun inceput”, spune Andrei. 
    Jocul exista de cativa ani pentru telefoanele cu Android, iar programatorul a reusit sa il rescrie pentru Google Glass intr-o saptamana, intr-un moment in care documentatia pusa la dispozitie developerilor era subtire. 
    Abia acum, pe 19 noiembrie, Google va face o demonstratie cu Galssware Development Kit, un pachet care reuneste uneltele necesare programatorilor care vor sa faca aplicatii pentru ochelari.
    Ziua a alergat intre Politehnica si serviciu, noaptea a invatat sa scrie cod
    In spatele premierei semnate de Andrei Urucu se afla ani multi de nopti nedormite si o ambitie de fier. “Cand eram si la facultate, si la munca, in general ma trezeam dimineata pe la 6:00-7:00, ma duceam la serviciu, stateam pana pe la 10:00-11:00, pe urma plecam la facultate ca aveam laboratoare. Apoi ma intorceam la munca si ramaneam pana la 10:00-11:00 seara”. Dupa ce incuia biroul, mergea acasa si rasfoia documentatie ca sa invete programare.
    Andrei Urucu lucreaza in Java pentru Android si in C
    A inceput ca tester de jocuri la AMA la sugestia unui coleg de grupa, pe cand era in anul II la Calculatoare, la Facultatea de Inginerie in Limbi Straine a Politehnicii din Bucuresti. Bursa pe care o primea nu-i ajungea ca sa se descurce. A avut jobul de tester timp de 9 luni, pana si-a facut curaj sa dea testul pentru a ajunge programator. 
    “Dupa ce am invatat 6 luni, mi-am luat inima in dinti. Am dat testul cu un superom, Adrian Punga, care pe langa faptul ca e incredibil de destept, e si foarte modest, om in adevaratul sens al cuvantului. Asa am ajuns la programare”. 
    Andrei a lucrat, o vreme, sub indrumarea lui, perioada in care a inceput sa se formeze cu adevarat ca specialist software. Apoi, Adrian a decis ca are nevoie de o noua provocare. “In momentul in care a plecat, a scris un mail imens, in care a luat absolut fiecare persoana si a descris-o in cateva cuvinte, cu bune, cu rele, cum o vede el si ce i-ar sugera sa faca”. Lui Andrei i-a multumit “pentru ca e sincer, pentru ca invata mult, pentru ca a dat (si luat) testul de programare, pentru bunul simt".
    La jobul sau de programator, i-au folosit lucrurile invatate in liceu, la informatica, si cursurile de Java din facultate, amestecate printre cele “20 si ceva” de materii de fizica, ce n-au nicio legatura cu calculatoarele si care nici astazi nu intelege ce cautau in orar. Politehnica i-a dat cunostintele de baza, mai departe s-a pregatit singur.
    “In facultate, destul de rar ai materii in care sa te lovesti de chestii actuale. In realitate, vorbesti de un Android, de un iOS, in facultate o sa inveti Assembler sau bazele C-ului. Daca cineva vrea sa faca treaba, trebuie sa invete singur foarte mult, sa aiba principii puternice si sa isi urmeze telurile”. 
    Ce trebuie sa aiba o aplicatie din care sa faci bani
    Pe langa munca de la studioul din Bucuresti, programatorul e detasat, din cand in cand, la sediul din Rennes al companiei, ca sa le dea o mana de ajutor celor de acolo. De cateva ori a fost si la studioul din New York, unde a lucrat ca developer luni la rand.
    Spune ca ce se intampla dincolo de Ocean e cu totul altceva fata de ce vezi in tara sau in Europa, iar prima sa amintire americana e legata de zgarie-norii imensi pe care i-a vazut cand a urcat de la metrou. “Cand am ajuns prima data in New York, am iesit de la metrou fix in mijlocul Manhattanului. Am vazut numai zgarie-nori, am fost socat. Mi-am lasat bagajele in camera si am iesit pe strazi. Pizza din New York nu se compara cu nicio pizza de la noi”.
    A avut oferte in programare din America, iar francezii i-au propus si ei un job. Pana acum i-a refuzat. “Mai mult din motive personale. Pe de alta parte, tind sa cred ca daca totusi am vrea sa schimbam ceva in tara asta, si noi, cei din generatiile mai tinere, am vrea sa schimbam multe, ar trebui sa mai si ramanem si sa incercam sa facem treaba si pe-aici. Si sa vedem ca se poate face treaba, mult mai greu, cu sacrificii mai mari”.
    Dupa ani de zile in care a creat aplicatii pentru mobil, Andrei Urucu spune ca software-ul e un fel de pom laudat si ca putine sunt proiectele cu adevarat valoroase, care pot aduce profit. “Daca cineva ar vrea sa faca o aplicatie, ar trebui sa aiba o superidee. Idee la modul de aplicatii pe care lumea sa le foloseasca la scara larga, sa poti sa le si monetizezi”. 
    Viitorul este al tehnologiei care poate fi purtata
    Cei care isi doresc sa castige bani din aplicatii trebuie sa urmareasca atent tot ce apare pe piata. “Avem ochelari, avem ceasuri, bratari. Clar o sa apara si un fel de dispozitiv care sa citeasca gandurile. Tot ce a aparut pana acum, oarecum, e logic. Inclusiv Glass, daca stai sa te gandesti. Ai o prisma si, practic, componentele din telefon. Singura chestie foarte originala e ca l-au pus aproape de simturi si poti sa-l folosesti mai usor”. 
    Marea problema la Glass e bateria, care se duce foarte repede, mai ales la randari 3D
    Pe viitor, Andrei Urucu crede ca va fi tot mai la indemana sa faci lucruri elementare in programare, astfel ca persoanele care inteleg cat de cat bazele informaticii vor fi capabile sa construiasca o aplicatie usoara. “Oricine stie Java sau Python sau PHP, si nu trebuie sa stie foarte mult, ar putea sa faca un fel de aplicatie pentru Glass. Daca ne uitam in istorie, absolut tot timpul s-a mers inspre simplificare si automatizare. Mi-ar placea sa stau pe canapea, dar sa fac cu mintea tot”.
    Peste cativa ani, 5 sau 10, Andrei Urucu ar vrea sa aiba o pozitie de management din care sa poata sa ii ajute pe altii. Spera sa lucreze tot cu asa-numitele wearables (gadgeturi care pot fi purtate), ori, daca nu, cu orice fel de tehnologie noua.
    Oricat de fascinanta ar fi viata de programator se gandeste insa adesea ca tehnologia nu e, poate, cel mai comod domeniu in care sa lucrezi. “Ma uit la cei de 45-50 de ani, unii au ramas in urma. Trebuie sa fii genul de om care sa se adapteze, sa invete usor”.
    Descopera lumea celor mai bune idei din IT si stiinta pe www.smartnation.ro
    Surse foto: AMA, Arhiva personala Andrei Urucu
    0.000. 
    Andrei Urucu vorbeste despre Google Glass la Droidcon 2013. Foto: Zoltan Marton
    Jocul adaptat in vara de Andrei Urucu a aparut intr-un moment in care programatorii stiau foarte putine despre noul gadget. Nu vine cu o grafica SF sau cu un mod de lucru sofisticat. La vremea respectiva, programatorii isi doreau doar sa inteleaga ce e Glass si la ce ar putea fi folosit.
    “Escape se preteaza foarte bine pentru Glass tocmai datorita graficii si a designului”, spune Andrei. In joc exista un personaj, Norm, care trebuie sa sara dintr-un cerculet intr-altul pe orizontala si pe verticala fara sa aiba posibilitatea sa mearga inapoi. Omuletul poate fi controlat cu ajutorul micului touchpad cu care sunt dotati ochelarii. “Ideea ar fi ca tu, folosindu-te de Norm, sa poti sa treci prin toate cerculetele. Ideal e sa iti calculezi traiectoria de la bun inceput”, spune Andrei. 
    Jocul exista de cativa ani pentru telefoanele cu Android, iar programatorul a reusit sa il rescrie pentru Google Glass intr-o saptamana, intr-un moment in care documentatia pusa la dispozitie developerilor era subtire. 
    Abia acum, pe 19 noiembrie, Google va face o demonstratie cu Galssware Development Kit, un pachet care reuneste uneltele necesare programatorilor care vor sa faca aplicatii pentru ochelari.
    Ziua a alergat intre Politehnica si serviciu, noaptea a invatat sa scrie cod
    In spatele premierei semnate de Andrei Urucu se afla ani multi de nopti nedormite si o ambitie de fier. “Cand eram si la facultate, si la munca, in general ma trezeam dimineata pe la 6:00-7:00, ma duceam la serviciu, stateam pana pe la 10:00-11:00, pe urma plecam la facultate ca aveam laboratoare. Apoi ma intorceam la munca si ramaneam pana la 10:00-11:00 seara”. Dupa ce incuia biroul, mergea acasa si rasfoia documentatie ca sa invete programare.
    Andrei Urucu lucreaza in Java pentru Android si in C
    A inceput ca tester de jocuri la AMA la sugestia unui coleg de grupa, pe cand era in anul II la Calculatoare, la Facultatea de Inginerie in Limbi Straine a Politehnicii din Bucuresti. Bursa pe care o primea nu-i ajungea ca sa se descurce. A avut jobul de tester timp de 9 luni, pana si-a facut curaj sa dea testul pentru a ajunge programator. 
    “Dupa ce am invatat 6 luni, mi-am luat inima in dinti. Am dat testul cu un superom, Adrian Punga, care pe langa faptul ca e incredibil de destept, e si foarte modest, om in adevaratul sens al cuvantului. Asa am ajuns la programare”. 
    Andrei a lucrat, o vreme, sub indrumarea lui, perioada in care a inceput sa se formeze cu adevarat ca specialist software. Apoi, Adrian a decis ca are nevoie de o noua provocare. “In momentul in care a plecat, a scris un mail imens, in care a luat absolut fiecare persoana si a descris-o in cateva cuvinte, cu bune, cu rele, cum o vede el si ce i-ar sugera sa faca”. Lui Andrei i-a multumit “pentru ca e sincer, pentru ca invata mult, pentru ca a dat (si luat) testul de programare, pentru bunul simt".
    La jobul sau de programator, i-au folosit lucrurile invatate in liceu, la informatica, si cursurile de Java din facultate, amestecate printre cele “20 si ceva” de materii de fizica, ce n-au nicio legatura cu calculatoarele si care nici astazi nu intelege ce cautau in orar. Politehnica i-a dat cunostintele de baza, mai departe s-a pregatit singur.
    “In facultate, destul de rar ai materii in care sa te lovesti de chestii actuale. In realitate, vorbesti de un Android, de un iOS, in facultate o sa inveti Assembler sau bazele C-ului. Daca cineva vrea sa faca treaba, trebuie sa invete singur foarte mult, sa aiba principii puternice si sa isi urmeze telurile”. 
    Ce trebuie sa aiba o aplicatie din care sa faci bani
    Pe langa munca de la studioul din Bucuresti, programatorul e detasat, din cand in cand, la sediul din Rennes al companiei, ca sa le dea o mana de ajutor celor de acolo. De cateva ori a fost si la studioul din New York, unde a lucrat ca developer luni la rand.
    Spune ca ce se intampla dincolo de Ocean e cu totul altceva fata de ce vezi in tara sau in Europa, iar prima sa amintire americana e legata de zgarie-norii imensi pe care i-a vazut cand a urcat de la metrou. “Cand am ajuns prima data in New York, am iesit de la metrou fix in mijlocul Manhattanului. Am vazut numai zgarie-nori, am fost socat. Mi-am lasat bagajele in camera si am iesit pe strazi. Pizza din New York nu se compara cu nicio pizza de la noi”.
    A avut oferte in programare din America, iar francezii i-au propus si ei un job. Pana acum i-a refuzat. “Mai mult din motive personale. Pe de alta parte, tind sa cred ca daca totusi am vrea sa schimbam ceva in tara asta, si noi, cei din generatiile mai tinere, am vrea sa schimbam multe, ar trebui sa mai si ramanem si sa incercam sa facem treaba si pe-aici. Si sa vedem ca se poate face treaba, mult mai greu, cu sacrificii mai mari”.
    Dupa ani de zile in care a creat aplicatii pentru mobil, Andrei Urucu spune ca software-ul e un fel de pom laudat si ca putine sunt proiectele cu adevarat valoroase, care pot aduce profit. “Daca cineva ar vrea sa faca o aplicatie, ar trebui sa aiba o superidee. Idee la modul de aplicatii pe care lumea sa le foloseasca la scara larga, sa poti sa le si monetizezi”. 
    Viitorul este al tehnologiei care poate fi purtata
    Cei care isi doresc sa castige bani din aplicatii trebuie sa urmareasca atent tot ce apare pe piata. “Avem ochelari, avem ceasuri, bratari. Clar o sa apara si un fel de dispozitiv care sa citeasca gandurile. Tot ce a aparut pana acum, oarecum, e logic. Inclusiv Glass, daca stai sa te gandesti. Ai o prisma si, practic, componentele din telefon. Singura chestie foarte originala e ca l-au pus aproape de simturi si poti sa-l folosesti mai usor”. 
    Marea problema la Glass e bateria, care se duce foarte repede, mai ales la randari 3D
    Pe viitor, Andrei Urucu crede ca va fi tot mai la indemana sa faci lucruri elementare in programare, astfel ca persoanele care inteleg cat de cat bazele informaticii vor fi capabile sa construiasca o aplicatie usoara. “Oricine stie Java sau Python sau PHP, si nu trebuie sa stie foarte mult, ar putea sa faca un fel de aplicatie pentru Glass. Daca ne uitam in istorie, absolut tot timpul s-a mers inspre simplificare si automatizare. Mi-ar placea sa stau pe canapea, dar sa fac cu mintea tot”.
    Peste cativa ani, 5 sau 10, Andrei Urucu ar vrea sa aiba o pozitie de management din care sa poata sa ii ajute pe altii. Spera sa lucreze tot cu asa-numitele wearables (gadgeturi care pot fi purtate), ori, daca nu, cu orice fel de tehnologie noua.
    Oricat de fascinanta ar fi viata de programator se gandeste insa adesea ca tehnologia nu e, poate, cel mai comod domeniu in care sa lucrezi. “Ma uit la cei de 45-50 de ani, unii au ramas in urma. Trebuie sa fii genul de om care sa se adapteze, sa invete usor”.
    Descopera lumea celor mai bune idei din IT si stiinta pe www.smartnation.ro

    Surse foto: AMA, Arhiva personala Andrei Urucu
    Sursa: apaea aici