vineri, 20 decembrie 2013

Profilul persoanelor cu risc crescut de insomnie

În comparație cu indivizii fără tulburări de somn, persoanele care suferă de insomnie au câteva lucruri în comun, au descoperit experții de la Resonate Insight.

FOTO: Resonate InsightsÎn ceea ce privește latura financiară și profesională, insomniacii au un risc cu până la 42% mai mare de a fi șomeri, în raport cu ceilalți. Totodată, ei au cu până la 40% mai multe șanse de a câștiga un venit mai mic de 25.000 de dolari anual. Cu toate acestea, insomniacii au cu 32% mai multe șanse de a ocupa o poziție de manager senior în compania unde lucrează, arată infograficul realizat de Resonate.

La capitolul sănătate, cei care suferă de tulburări de somn au un risc semnificativ, de până la 48 de procente, de a fuma. Ei sunt mult mai expuși, de asemenea, pericolului de a urma un tratament medicamentos prescris de medic. Însă, în același timp, insomniacii ezită să se adreseze unui medic în cazul problemelor de sănătate.

În ceea ce privește viața personală și de familie, insomniacii au un risc cu până la 35% mai mare decât ceilalți de a fi divorțați, dar și o posibilitate cu 19% mai mare de a avea copii cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani.

Studiul efectuat de Resonate Insights a analizat răspunsurile oferite în cadrul unui sondaj de 10.000 de persoane cu tulburări de somn. Aceste informații au fost studiate comparativ cu populația adultă din mediul online.

Experții de la Mayo Clinic punctează că riscul de a suferi de insomnie poate fi mai pronunțat în cazul femeilor, lucru explicat prin schimbările hormonale experimentate de acest grup atât în perioada ciclului menstrual, cât și la menopauză. Stresul este un alt factor de risc ce alimentează riscul apariției insomniei, dar și diversele afecțiuni psihologice, precum depresia, anxietatea sau tulburările bipolare. Chiar și munca în ture sau călătoriile lungi frecvente pot dăuna semnificativ calității somnului.

Specialiștii de la Institutul Național pentru Inimă, Plămâni și Sânge din SUA subliniază influența veniturilor scăzute asupra dezvoltării insomniei. În același timp, stresul și evenimentele nefericite care apar și un stil de viață sedentar contribuie la apariția tulburărilor de somn. 

În 2018, lumea va fi cu 40% mai bogată

Averea globală va crește cu aproape 40% în următorii 5 ani, ajungând la 334 trilioane de dolari, până în 2018, estimează autorii celui mai recent raport Credit Suisse. Circa 29% din cota de creștere o asigură piețele emergente, între care China reprezintă 50%. Între anii 200 și 2013, acestea și-au dublat cota de avere globală, de la 12 la 21%.

Foto: economiczoom.ro Statele Unite vor continua să fie lider în ceea ce privește averea agregată, cu un total net de circa 100 de trilioane de dolari, estimat pentru 2018. Japonia va continua să rămână a doua mare economie a lumii, până când China îi va depăși volumul de avere - de așteptat să se întâmple în 2016. Până în 2018, averea chinezilor va ajunge să echivaleze nivelul din 1993 al averii americanilor, arată același raport. Averea din Zona Euro, estimată la o cotă de 24% din averea globală, va scădea ușor la 23%, însă în termeni absoluți va crește cu peste 29% pe parcursul celor 5 ani, zona ajungând la nivelul din 2011 al Statelor Unite.

Principalul catalizator al creștereii averii globale îl va constitui segmentul mijlociu, însă numărul milionarilor va crește și el semnificativ, în următorii cinci ani. Raportul Credit Suisse prevede că ritmul de îmbogățire, pe piețele emergente, va crește mai mult decât în piețele deja dezvoltate.

Numărul milionarilor ar putea depăși, în 2018, numărul de 47 de milioane (mai mult cu circa 16 milioane decât în prezent). Se estimează că sunt 18,6 milioane de milionari în SUA și 15 milioane în Europa. Chiar dacă previziunile privind creșterea nivelului averilor în țările emergente se va păstra, numărul milionarilor din celelalte regiuni va rămâne totuși mai mic decât cel al milionarilor americani sau europeni. Astfel, se estimează că vor fi circa 9 milioane de milionari în regiunea Asia-Pacific, 2,1 milioane în China și, pentru prima dată în ultimii 5 ani, în America Latină - aproape 1 milion.

Raportul Credit Suisse, elaborat la jumătate de deceniu de la izbucnirea crizei financiare globale, evidențiază câteva tendințe privind averea globală. Creșterea nivelului averilor în țările emergente a încetinit, spre avantajul unora dintre țări (Mexic) și spre dezavantajul altora (Brazilia și Rusia, ambele afectate de slăbiciunea monedei interne).

Apoi, în timp ce China rămâne un lider de consum în țările emergente, raportul a identificat și o distribuire mult mai echilibrată a averilor în China, în comparație cu alte țări, precum India.

În regiunea Euro-Asia și Africa, analiștii nu au observat tendințe de creștere, spre deosebire de Zona Euro, în care statisticile indică o creștere notabilă, cu două excepții: Cipru și Malta.

Un alt element pe care îl evidențiază raportul Credit Suisse este mobilitatea ridicată a averilor. Potrivit raportului, mai puțin de două treimi dintre miliardarii Forbes în anii 2000-2001 au rămas pe listă până în anul 2005. La sfârșitul deceniului, numai 50% dintre cei incluși în top se mai regăseau pe listă.

În „buzunarele" celor mai bogaţi oameni de pe planetă, reprezentând 1% din populaţia globală, stau 39% din totalul avuţiilor mondiale, arată un studiu realizat de Boston Consulting Group, citat de Mediafax.

Mai fericită în relație, mai puțin îngrijorată de greutatea corporală

Femeile implicate într-o relație fericită își fac mai puține griji privind greutatea corporală și au o imagine mai bună față de propriul corp, arată un studiu prezentat în cadrul conferinței anuale organizată de Societatea Britanică de Psihologie.

FOTO: sheknows.co.uk Cercetătorii de la Universitatea Tallinn din Estonia au rugat 256 de femei să răspundă unor întrebări legate de greutatea lor, de dietele pe care le urmează, de modul în care își autopercep imaginea corpului, de gradul de discernământ asupra propriei persoane și de nivelul stimei de sine. Participantele aveau vârste cuprinse între 20 și 45 de ani. Majoritatea (71,5%) trăiau în concubinaj cu partenerul, iar 28,5% dintre ele erau căsătorite.

Rezultatele au arătat că femeile implicate într-o relație fericită aveau mult mai multe șanse de a fi mulțumite de greutatea lor corporală, în raport cu celelalte voluntare. Concluzia a rămas valabilă chiar și în cazul participantelor care depășeau greutatea considerată de ele ca fiind ideală. Mai mult, satisfacția produsă de relația romantică a crescut nivelul stimei de sine și a redus gradul conștiinței asupra propriei persoane.

„Aceste constatări sugerează că satisfacția privind mărimea, forma și greutatea corpului nostru are o mai mare legătură cu gradul de fericire în acele aspecte importante ale vieții noastre, precum relațiile romantice, decât cu greutatea pe care o indică cântarul din baie", punctează coordonatoarea studiului, Sabina Vatter, citată de Science Daily
 

Tuneluri prin Univers

Avem dovezi concludente conform cărora trăim într-un Univers euclidian. Așa cum spuneam într-un alt articol, această concluzie este valabilă la scară foarte mare. Local, de exemplu, în vecinătatea corpurilor foarte masive, avem o altfel de geometrie prin care descriem spațiu-timpul. Acum vreau să pun o întrebare: înțelegerea geometriei spațiu-timpului ne-ar putea ajuta să călătorim prin Univers?
Vă mărturisesc că atunci când am aflat de această posibilitate, cu mai bine de un deceniu în urmă, am rămas o vreme mut de uimire. Desigur, romanele și filmele SF, folosindu-se de găuri de vierme sau salturi prin hiperspațiu, mă pregătiseră pentru această idee. Dar acolo era vorba mai degrabă de magie, de un vis frumos al călătorului prin Univers. Citisem într-un număr al Almanahului Anticipația explicația lui Asimov. Nu găsesc acum almanahul cu pricina, dar ideea mi-a rămas în minte. Spunea ceva de genul acesta Asimov: se ia o coală de hârtie, desenăm pe ea două puncte, A și B. Cum putem ajunge de la A la B? Există varianta trasării unei drepte între cele două puncte. Asta este varianta banală, plicticoasă și lipsită de geniu. Dar mai putem face și altceva, vom îndoi hârtia astfel încât punctul A să se suprapună peste punctul B. În felul acesta distanța dintre puncte o putem reduce până către zero. Cam așa explica Asimov călătoria prin hiperspațiu. Pur și simplu, pentru a scurta durata călătoriei, trebuie să modificăm cumva geometria locală a Universului, adică să ”îl îndoim”. Asimov nu avea cum să intre în detalii. Cred că era prea devreme, fizicienii încă nu se gândiseră să aștearnă formule pe hârtie, pentru a vedea dacă acest lucru este posibil. Vă spun de pe acum: între timp lucrurile s-au schimbat foarte mult. Să vedem repede despre ce este vorba.
wormhole_by_stefitms
Găuri de vierme
În 1985, Carl Sagan îl roagă pe Kip Thorne, pe atunci profesor la Caltech, să vadă dacă există posibilitatea teoretică de realizare a unor scurtături prin spațiu-timp, care să poată fi folosite de o civilizație avansată. Altfel spus, dacă există vreo posibilitate de realizare a unor găuri de vierme pe care să le traverseze o navă spațială. Thorne a fost interesat de subiect așa că, împreună cu studentul său, Mike Morris, s-au pus pe treabă. Apoi, în 1988, a venit răspunsul: da, este posibil, dar este foarte greu. Avem nevoie de o materie stranie. Kip Thorne, în cartea ”Carl Sagan’s Universe” (o puteți găsi, ca și mine, pe Google Books), prefera să o numească ”materie exotică”. De ce exotică? Pentru că este foarte neobișnuit să îți imaginezi ”ceva” care să aibă masă negativă. Vă dați seama de ce avem nevoie de așa ceva? Am convingera că știți deja: masa și energia deformează local geometria spațiu-timpului. Am văzut asta și experimental, când am constatat că raza de lumină care vine de la o stea îndepărtată este curbată atunci când trece prin apropierea Soarelui. Materia asta exotică ne-ar ajuta și ea să controlăm local geometria spațiu-timpului, astfel încât să putem realiza ”scurtătura” despre care ne vorbea Asimov.
Spore_wormhole
Materia cu masă negativă există în realitatea sa fizică, sau este doar un concept care există numai în teorie? Din păcate, trebuie să o spunem: această ”materie exotică” cu masă și energie negative, deși nu contrazice legile fizicii, nu există, deocamdată, decât în teorie. Nu trebuie să fiți dezamăgiți prea tare. Despre energia negativă putem face o afirmație. Ea ar trebui să existe. Aveți destul curaj pentru un experiment imaginar foarte simplificat? Sper că da.
Să ne imaginăm o gaură neagră. În jurul ei există o suprafață imaginară, numită orizontul evenimentelor. Atunci când ea este traversată nu mai există nici o posibilitate de evadare de sub acțiunea gravitațională a găurii negre. Pe de altă parte mai știm că ”vidul cuantic flucuează”, altfel spus, acolo apar în permanență perechi particulă-antiparticulă, care ”supraviețuiesc” un timp extrem de scurt până când se anihilează reciproc și dispar. Vidul cuantic fluctuează și în vecinătatea orizontului evenimentelor. Numai că acolo se întâmplă ceva deosebit. Este posibil ca un membru al perechii particulă-antiparticulă să treacă dincolo de orizontul evenimentelor, iar celălalt să scape. Dar aici apare o problemă legată de conservarea energiei totale. Este neapărat nevoie ca particula care trece de orizontul evenimentelor să aibă o energie negativă. Prin acest proces gaura neagră pierde din masă (se evaporă) iar un observator extern va vedea cum gaura neagră emite radiații. Este vorba despre faimoasa radiație Hawking. Acesta a fost micul nostru experiment imaginar.
Rezumăm: modificând local geometria Universului, am putea construi niște scurtături, sub forma unor găuri de vierme. Ar mai fi ceva de spus în acest moment. Scurtătura se realizează în spațiu și în timp. Altfel spus, o gaură de vierme ar putea fi și o mașină a timpului…
Sună foarte frumos și sunt extrem de atrăgătoare aceste găuri de vierme. Mai ales în filme ele arată foarte promițător. Dar să nu uităm… ele au nevoie de această ”materie exotică”. Am putea scăpa de ea și totuși să realizăm călătorii prin Univers? Poate că un răspuns a început să fie schițat. Dar pentru vi-l oferi trebuie să ne întoarcem la geometrie. O geometrie complicată, cea de la scara mică a Universului.
Wormhole_travel_as_envisioned_by_Les_Bossinas_for_NASA
Dimensiuni suplimentare
Acest subiect l-am mai abordat, atunci când v-am povestit despre geometria Universului la scară cuantică. Acum voi prezenta numai acele lucruri care ar putea deschide larg poarta către Univers, într-un viitor îndepărtat pe care fizicienii îl construiesc deja.
Bănuiesc că știți deja, în Știință și tehnică s-a vorbit adesea despre asta, fizica modernă are o mare problemă. Avem două teorii fundamentale în fizcă. Una este teoria relativității, care descrie foarte bine ce se întâmplă la scara mare a Universului. A doua este mecanica cuantică, un instrument formidabil pentru a descrie universul la scara submicroscopică a Universului. Problema gravă, care încă nu are o soluție clară, vine din faptul că cele două teorii nu se împacă una cu alta, ele fiind principial diferite. Ar fi nevoie de o teorie, una singură, în cadrul căreia teoria relativității și mecanica cuantică să fie numai niște cazuri particulare. Aceasta are deja un nume: Teoria Totului (Theory of Everything, ToE). Teoria Totului, așa cum îi spune și numele, ar trebui să poată explica toate fenomenele din fizică, indiferent de scara la care se produc.
Deocamdată nu avem așa ceva. Avem în schimb speranțe, tentative promițătoare în această direcție. Una dintre ele este teoria stringurilor. Extrem de simplificat putem spune că în teoria stringurilor, cuarcii, electronii, gravitonii etc., nu sunt niște obiecte punctiforme, ci niște corzi unidimensionale care vibrează într-un spațiu 11-dimensional. Îmi dau seama că este greu de vizualizat așa ceva, că este dincolo de bunul nostru simț o geometrie în care să nu mai avem obișnuitele noastre trei dimensiuni spațiale ci 11! Noi nu vedem aceste dimensiuni suplimentare, nici măcar nu le putem intui. Asta deoarece suntem niște oameni obișnuiți. Dar, atunci când se încearcă a se explica lumea fizică, suntem împinși adesea către concluzii pe care nu le putem înțelege numai cu simțurile. Un exemplu în acest sens l-am mai dat. Nici unul dintre noi nu percepe curbarea spațiu-timpului, nici unul dintre noi nu vede direct cum se curbează raza de lumină atunci când trece pe lângă o masă mare. Einstein a introdus această idee în teoria generală a relativității pentru o descriere mai bună a gravitației. Până la el avansul de periheliu al planetei Mercur era de neexplicat. Aplicând teoria lui Einstein acest avans de periheliu poate fi calculat cu precizie. Gândind că spațiu-timpul se curbează, Einstein a reușit să rezolve o problemă veche. Apropo, analogia cu foaia de cauciuc pe care pui o bilă grea pentru a sugera cum este curbat spațiu-timpului îi aparține chiar lui Einstein. El știa să își popularizeze știința.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Același lucru este valabil și în teoria stringurilor. Dacă adăugăm spațiu-timpului dimensiuni suplimentare, reușim să rezolvăm multe probleme și, se speră, se va reuși elaborarea unei ToE, o Teorie a Totului. Vom mai vorbi și cu altă ocazie despre aceste dimensiuni suplimentare, ele țin de geometria universului mic. De ce nu le vedem? Nu le vedem pentru că ele sunt ”compactate”, va supune un fizician. Credem că v-ar putea ajuta o analogie. Imaginați-vă o mică insectă care merge pe un fir lung de ață. Ea vede că se poate deplasa înainte și înapoi. Pentru ea spațiul este unidimensional, pentru că firul este infinit de subțire. Simțurile nu o pot ajuta să vadă grosimea firului. Aceasta, pentru spațiul ei fizic, este o dimensiune suplimentară, compactată. Dacă veți extinde această analogie la spațiul în care trăim noi, atunci veți avea o imagine a acestor dimensiuni suplimentare. Apropo… există o întreagă geometrie a acestui spațiu fizic al teoriei stringurilor. Ea poarta numele de varietate Calabi Yau. Nu vă temeți, nu voi mai vorbi acum despre asta, pentru că v-am povestit deja despre acest obiect matematic în articolul Spuma cuantică – geometria la scara Planck a Universului. Poate că, până atunci LHC-ul ne-ar putea aduce dovada existenței acestor dimensiuni suplimentare, o confirmare care, cel puțin pentru mine, este echivalentă cu confirmarea existenței bozonului Higgs.
Știu deja ce vă spuneți în minte. Îmi reproșați că m-am abătut de la subiectul găurilor de vierme. Poate că aveți dreptate dar mă tem că, fără explicațiile fugare de mai sus, mi-ar fi fost tare greu să vă vorbesc despre cele ce urmează.
Teoria gravitației extinsă
La începutul acestui an am descoprit pe arxiv (o bază de date foarte importantă care conține articole din fizică și nu numai) o lucrare care avea un titlu foarte atrăgător pentru mine, cel ce visează să hoinărească prin Univers. Cred că și pentru dumneavoastră ”Stable Lorentzian Wormholes in Dilatonic Einstein-Gauss-Bonnet Theory” (Găuri de vierme lorentziene stabile în teoria dilatonică Einstein-Gauss-Bonnet) sună foarte atrăgător. Lucrarea, semnată de Panagiota Kanti, Burkhard Kleihaus și Jutta Kunz, care a fost publicată între timp în Physical Review Letter D, în 6 februarie 2012, trata tocmai subiectul pe care îl abordez în acest articol. Desigur, este vorba despre un text plin de formule și de exprimări greu de înțeles pentru mine. Dar eu am un mic truc, pe care vi-l mărturisesc și dumneavoastră. Orice lucrare științifică are câteva secțiuni care uneori pot fi accesibile și nouă, muritorilor. În primul rând este vorba despre rezumatul articolului (abstract-ul), apoi urmează capitolul introductiv și, în cele din urmă, concluziile. În aceste zone ale unui articol științific oricare dintre dv pot găsi lucruri extrem de digerabile.
wormhole
În articolul despre care vă vorbesc se începea cu enunțarea problemei. Se vorbea, printre altele, de găurile de vierme ale lui Kip Thorne, care au nevoie de acea ”materie exotică” pentru a fi construite astfel încât să putem călători prin ele. Apoi autorii suțineau că au găsit o altă cale pentru a realiza aceste găuri de vierme traversabile. Mai bine zis, ei spuneau că aceste găuri de vierme traversabile nu trebuie construite, ele există deja în Univers. Pentru a le demonstra existența autorii au folosit ” teoria dilatonică Einstein-Gauss-Bonnet”. Aici m-am încurcat. De aici încolo, oricât m-am străduit, nu am putut merge mai departe. Cum dădeam căutare pe Google, pentru respectiva teorie, nimeream în locuri în care prima formalismul matematic, iar explicațiile pentru omul de rând lipseau cu desăvârșire.
Norocul meu a fost că și colegii noștri de la New Scientist s-au ocupat de acest subiect, în numărul din 10 martie 2012.
Așa am putut să am confirmarea că teoria dilatonică Einstein-Gauss-Bonnet reprezintă teoria gravitației a lui Einstein modificată în așa fel încât să ia în calcul efectele existenței dimensiunilor suplimentare. Este vorba despre o extensie a teoriei gravitației care poate fi folosită în cadrul mai general al teoriei stringurilor. Așa cum vă spuneam mai devreme această teorie încearcă o unificare între mecanica cuantică și teoria relativității.
Mai aveam o problemă, care mi-a dat mult de furcă.
Ați remarcat că avem o ”teorie dilatonică”. Ce vrea să însemne asta? Aici New Scientist nu mi-a mai fost de nici un ajutor. A trebuit să caut eu prin diferitele surse de informare. Prea puține lucruri am găsit. Pe site-ul revistei britanice, singura referire era tocmai articolul din 2012. În alte locuri, pe care le frecventez pentru a înțelege lucrurile complicate din fizică, nu găseam nici măcar o referire la dilaton. Pe Wikipedia era ceva de neînțeles… dar să nu vă rețin prea mult cu neliniștile mele. Am descoperit, în cele din urmă, un articol publicat în aprilie 2004 de către revista Scientific American. Articolul avea titlul ”The Myth of the Beginning of Time” (Mitul începutului timpului) și era semnat de Gabriele Veneziano, unul dintre întemeietorii teoriei stringurilor. El vorbește acolo, printre altele, despre constantele fundamentale ale fizicii și despre ”[…] este dilatonul, cheia de boltă a teoriei stringurilor. El determină valoarea tuturor interacțiilor [fundamentale]. Dilatonul îi fascinează pe fizicieni deoarece el poate fi reinterpretat ca o cauză pentru unele dimensiuni suplimentare ale spațiului, dând spațiu-timpului 11 dimensiuni.” Altfel spus, dilatonul este o particulă ipotetică care produce un așanumit ”câmp dilatonic”. Acest câmp face ca dimensiunile suplimentare ale spațiului să se ”compacteze”, făcându-le invizibile pentru noi. Încă o remarcă: acest câmp dilatonic ar putea fi responsabil de expansiunea accelerată a Universului, el fiind cel care se află ”în spatele” energiei întunecate.
Acum, cu aceste lămuriri, putem merge mai departe.
Tuneluri prin Univers
Cei de la New Scientist au mai făcut ceva. Au discutat cu Burkhard Kleihaus, unul dintre autorii lucrării despre care vă vorbeam mai devreme. În primele momente de existență a Universului nostru, în momentul declanșării Big Bang-ului, Universul nostru era dominat de legile care guvernează mecanica cuantică. La scara cuantică a lumii, dacă am putea vedea cu un microscop, am putea vedea, spune teoria, nu numai apariția și dispariția perechilor particulă-antiparticulă, ci și cum apar și dispar găuri de vierme. Kleihaus spunea, pentru New Scientist, că o parte din aceste găuri de vierme au expandat o dată cu Universul, de la Big Bang încoace. Ele sunt stabile și, așa cum se demonstra în lucrarea publicată în Physical Review Letters D, ele ar putea fi traversate de către niște călători ipotetici. Ar fi extraordinar, spun eu, să cartografiem cumva aceste găuri de vierme, pentru ca viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat să ne transforme în călători prin spațiu-timp.
Wormhole (1)
Dar să nu uităm un lucru. Avem de-a face cu niște concluzii teoretice. Oricât de corect ar fi folosită matematica, asta nu ne îndreptățește să afirmăm că aceste găuri de vierme, prezise pe baza teoriei dilatonice Einstein-Gauss-Bonnet, există cu adevărat. Încă nu putem afirma despre ele că ar constitui vreo realitate fizică. Mai este nevoie de ceva, de o dovadă, pe care să o putem obține acum sau mai târziu. În absența unei dovezi nu doar o ipoteză care, oricât de frumoasă ar fi, nu poate face mai mult decât să ne stârnească imaginația. Care ar fi dovada existenței acestor găuri de vierme traversabile și cum am putea să o obținem?
Răspunsul îl avem tot de la Kleihaus. El povestea celor de la New Scientist că efectele din jurul intrării unei găuri de vierme traversabile sunt foarte asemănătoare cu cele produse în jurul unei găuri negre. Și acolo apare așanumitul disc de acreție, o zonă în care materia, accelerată de forța grvitațională uriașă a găurii negre, se rupe până la nivel de particule elementare. Iar cum căderea spre gaura neagră se face pe o traiectoria spiralată, particulele încărcate vor emite radiații X, așa numita radiație sincrotron. Putem detecta cu telescoape care pot ”vedea” aceste radiații X, discul de acreție din jurul unei găuri negre și, mai apoi, putem afirma că în centrul lui se găsește o gaură neagră. Dar, spune Kleihaus, dacă rezoluția telescoapelor în radiații X ar fi suficient de mare, am putea face diferența dintre o gaură neagră și una de vierme. În primul caz, în centrul discului de acreție vom avea o zonă întunecată, din care nu ne vine nimic. În cel de-al doilea caz, al găurii de vierme, am avea și acolo o sursă de radiații. Ea este reprezentată de către fotonii care traversează gaura de vierme și care vin dintr-un cu tot alt loc din Univers.
Ar mai fi și alte efecte care ar marca existența unei găuri de vierme traversabile, spune Kleihaus. Ele ar trebui să producă efecte de tip lentilă gravitațională, care ar putea fi detectate de pe Pământ.
Tocmai am spus că dacă rezoluția telescoapelor noastre este scăzută nu am putea deosebi o gaură neagră de una de vierme. În ambele cazuri apare un disc de acreție, în ambele cazuri forțe gravitaționale uriașe vor fărâma materia până la ultimele sale componente. Nu prea este convenabil așa ceva pentru viitorii călători intergalactici. Poate că sunt traversabile aceste găuri de vierme, dar nu putem face călătorii cu ajutorul lor. Kleihaus spune că și în acest caz avem o speranță. Atunci când diametrul intrării este suficient de mare forțele gravitaționale sunt suportabile pentru oameni și mașinile lor de călătorit. Cât de mari ar trebui să fie aceste intrări? Pentru o călătorie confortabilă intrarea într-o gaură de vierme traversabilă ar trebui să aibă un diametru de câteva sute de ani-lumină. De aici concluzia vine singură. Găurile de vierme pentru călătorit prin spațiu-timp nu le vom găsi în interiorul galaxiei, ci în uriașele spații goale dintre galaxii. Acolo va trebui să le căutăm.
O concluzie
Trebuie să vă spun încă o dată. Suntem în lumea ipotezelor. Ne aflăm în zona în care măsurători, experimente sau teorii viitoare ar putea dărâma toate cele pe care le-am enunțat în cuvintele din acest articol. Dar se cuvine a fi precizat faptul că avem de-a face cu ipoteze bine ancorate în argumente științifice. Iar asta ne dă voie să ne imaginăm viitoare călătorii prin spațiu-timp, chiar dacă concluzii viitoare le vor interzice definitiv. Dar și atunci, sunt sigur, alte vise, la fel de fascinante, vor ieși la iveală. Știința – oricât de sceptică ar fi – ne oferă deseori asemenea ocazii.

Sursa 

Care este legătura dintre Iisus şi Moş Crăciun?

Care este legătura dintre Moş Crăciun şi naşterea lui Iisus Christos? Unii americani nu ştiu, însă povestesc că în copilărie, pe 25 decembrie sărbătoreau şi naşterea pruncului Iisus în ieslea din Betleem, dar aşteptau şi darurile din partea lui Moş Crăciun.

care_e_legatura_dintre_mos_craciun_si_iisus (Foto: turnbacktogod.com)Aceasta este ceea ce povestesc Carla Bronner Spletzer şi Peggy Chappell, două femei de afaceri din Statele Unite, într-un interviu pentru Christian Post.

Spletzer este vicepreşedintele celui mai mare magazin de Crăciun din lume, numit CHRISTmas Wonderland. Deşi motto-ul magazinului său reflectă credinţa în naşterea Mântuitorului („Bucuraţi-vă de Crăciun, este naşterea LUI. Bucuraţi-vă de viaţă, aceasta este dorinţa Lui"), Spletzer nu poate explica ce legătură au cu naşterea lui Iisus multe dintre produsele comercializate.

Legătura care crede Spletzer că este între Moş Crăciun şi Iisus este faptul că spiritul de dăruire vine de la Sfântul Nicolae, un preot din actuala regiune a Turciei, care îi ajuta pe cei săraci şi nevoiaşi.

Peggy Campbell, proprietara unui magazin mare de Crăciun din statul Dallas, îşi aminteşte că dimineaţa de Crăciun era împărţită între mersul la biserică şi vizitarea bunicii, unde Moş Crăciun aducea cadouri pentru copiii cuminţi. Deşi crede că încrederea copiilor în Moşul merge mai departe, Campbell consideră că sărbătorile actuale abundă în materialism. „Cred că sărbătoarea a devenit prea comercială, iar adevărata însemnătate a Crăciunului s-a diminuat", a declarat ea.

Andrew Crislip, profesor asociat la Departamentul de Istorie al Virginia Commonwealth University şi expert în istorie creştină dă dreptate parţială ambelor femei intervievate, dar afirmă că informaţiile sunt adeseori confundate.

Deşi este adevărat că Sfântul Nicolae a existat în Turcia, venerarea lui a început abia în secolul al şaşelea după Christos, aşadar nu are nicio legătură cu naşterea efectivă a lui Iisus. „Nu văd nicio legătură între apariţia creştinismului şi venerarea Sfântului Nicolae, şi mai nou Moş Crăciun, care este mai degrabă un produs al culturii populare a secolelor 19 şi 20", a declarat Crislip.
 
Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Care-este-legatura-dintre-Iisus-si-Mos-Craciun--8369.html

Când mașina ți-e bolnavă...

Acum, nu că vine iarna, există riscul ca mașina ta să de-a într-o gripă sau groapă masivă, dar este indicat să o duci la „doctorul de mașini” să o consulte printr-o revizie ca să nu ai nici un bai cu ea. Mai ales că vine Crăciunul și Anul Nou.
Când mă gândesc la înghesuiala din service-ul auto, la timpul pierdut și mai ales la „rețeta” finală care trebuie achitată, mă trec toți fiorii. Și mașina (sau nevasta) nu trebuie să știe...
Ultima dată când am dus-o la „doctor”, „doctorașii” numai s-au uitat la ea, fără nici măcar să o atingă și deja mi-au înălbit jumătate de cap când mi-au spus costurile pentru reparație, așa că m-am urcat frumos la volan, am strâns bine de el și am apăsat acelerația de mi-am băgat piciorul în motor și dus am fost. Ce prețuri domnule!... Nu m-am mai oprit decât la vreo 20 de km la un alt service unde „doctorii” ne-au primit altfel și reparațile chiar nu au costat cât jumătate din costul mașinii. Asta înseamnă prețuri competitive... E drept că a trebuit să o las pe masa de operație aproape trei zile dar s-a meritat, acum zâmbește frumos și-mi place, poate că data viitoare trebuie să o duc un pic și la un salon de înfrumusețare și relaxare la SPA.

http://www.autoeconom.ro/

Dar de astăzi, se pare, lucrurile vor sta mult mai ușor o dată cu lansarea platformei inovatoare  autoeconom.ro prin care utilizatorii își pot găsi service-ul ideal pentru nevoile lor. Și totul doar la un clik distanță, completând o cerere de ofertă printr-un formular interactiv, iar service-urile din locația dorită vor răspunde cu cele mai bune oferte. Autoeconom.ro vine în sprijinul șoferilor, ajutându-i să economisească timp și bani, dar pe lângă aceste beneficii mai sunt multe alte surprize. Serviciul este disponibil online (web și mobil), 24/7 și gratuit pentru toți utilizatorii.



Mai multe informații (și oferte) găsiți accesând site-ul autoeconom.ro autoeconom.ro și pagina lor de Facebook https://www.facebook.com/autoeconom.ro.


Cercetătorii explică de ce orcii, dragonul Smaug sau Gollum vor pierde întotdeauna

Nu îl mai priviți pe Smaug, dragonul lui Tolkien din romanul „Hobbitul”, într-o lumină negativă. Vărsați o lacrimă pentru Gollum și îmbrățișați un orc. Dacă astfel de personaje ar fi avut parte, măcar ocazional, de o salată, de puțin pește afumat, de o prăjitură cu fructe sau măcar de câteva ieșiri la plajă, istoria lor ar fi fost cu totul alta. O idee amuzantă propusă de Dr.Nicholas Hopkinson, cercetător în cadrul Colegiului Imperial Londonez, idee publicată în ediția specială pentru Crăciun a revistei de specialitate, Medical Journal of Australia.
Studiul lui Hopkinson susține că personajele negative ale lui J.R.R.Tolkien au pierdut, și vor pierde mereu, bătăliile cu oamenii, elfii și gnomii, totul din cauza lipsei de vitamine. Fără expunere la razele soarelui, cu o dietă bazată în special pe carne învechită (sau, în cazul lui Gollum, pe pește crud), aceste personaje vor suferi de o lipsă severă de vitamina D, o componentă cheie pentru sănătatea oaselor și a țesutului muscular.
Hopkison a ales universul imaginat de Tolkien în „Hobbitul” pentru a ilustra condițiile în care obieciurile, dieta sau condițiile de locuit pot influența sănătatea personajelor și succesul ulterior al acestora.
„Este adevărat că Bilbo Baggins trăia într-o locuință săpată în pământ, însă avea ferestre care o luminau și, în plus, el o aerisea frecvent și o păstra curată. Mai mult, Bilbo adora să stea pe bancă, la soare, în propria grădină. Apoi, dieta hobbiților era extrem de variată, Bilbo putând oferi musafirilor săi prăjituri, bere, gem de zmeură, tort, plăcintă cu carne, vin roșu, salată, carne de pui, murături sau tartă cu mere, totul la o singură masă. Față de ei, personajele negative trăiesc în întuneric, au o igienă precară, iar dieta lor se bazează pe un singur fel de mâncare. Nu poate fi decât o singură concluzie, răul va pierde întotdeauna în fața binelui din cauza dietei sărace, a condițiilor insalubre de trai și a lipsei expunerii la soare”, se arată în studiul realizat de Nicholas Hopkinson.

Mai bine nu...

Vă spun sincer că doar de curând am auzit de firma DDD ce are inițialele de la serviciile ce le prestează, respectiv: deratizare, dezinsecție și dezinfecție.
Nu aș dori nimănui să aibă nevoie de ei (chiar dacă asta i-ar putea costa!) pentru că nimeni nu ar vrea să se întâlnească cu dușmanii lor direcți :)
Eu îmi aduc aminte de vremea când în bucătăria noastră mișunau ca în habitatul lor natural, niște gândaci care făceau întruniri pe întuneric și se adunau la un loc ca niște prieteni vechi, atât de numeroși încât când îi prindeai în flagrant, deschizând lumina, vedeai numai pete negre.
Știu că multă vreme am încercat tot soiul de insecticide și am pus în apricație diverse sfaturi, dar fără succes.
Poate că dacă îi găseam pe cei de la DDD, problemele noastre se rezolvau mai repede.
Astăzi bucătăria este curată și nu mă mai tem că ar putea să revină gașca antenată.
Acum este ușor să chemi pe cineva, sunt atât de multe firme dar eu v-o recomand compania DDD (0219662.ro) 
 
Acestea fiind spuse, sper ca voi să nu aveți niciodată astfel de probleme!

Cui mulțumesc?!

Cred că mai întâi de toate
Trebuie să-i mulțumim mereu
Celui care ne iubește foarte
Lui Dumnezeu.

Apoi iată că părinții
Din iubire ne-au născut
Și storcându-și energia minții
Ne-au crescut.

Bunicuțe și bunici
Educatori și profesori
Cu grijă multă, încă de mici
Ne-au fost învățători.

Mulți oameni au contribuit
La creșterea noastră bună
Și poate nu le-am mulțumit
Să le dăm cunună.

În viață avem nevoie de modele
Oameni cu un caracter deosebit
Care să ne fie-n nainte stele
De cucerit.

Azi eu spun un MULȚUMESC
Și știu că nu greșec
Tuturor ce m-au crescut și mă mai cresc:
VĂ IUBESC!






Tu cui te simți dator să-i mulțumești?

Puteți mulțumi și pe Facebook dar și folosind aplicația Bradul Mulțumirii, care vă permite să adăugați un mesaj de mulțumire unei persoane dragi și apoi să-l prindeți în brăduț.
Iată cui au muțumit alții: