duminică, 23 februarie 2014

Noi doi... am promis!



Frumos este când suntem împreună
Pe Pământ sau pe Lună
Când totul împărțim
Și bine-mpreună ne simțim
Că este noapte sau vară
Și ne plimbăm în Soare pe afară
Împărțim fericirea și iubirea la doi
Suntem plini de urmele săruturilor moi
Și ne bucurăm de fiecare moment
Că stăm la casă sau apartament
Creștem flori și apoi ni le dăruim
Iubirea se împarte căci ne iubim
Oferta noastră de la început a rămas
Că rămânem împreună la fiecare pas
Nu fugim decât unul după altul prin noroi
Și lacrimile de bucurie le adunăm la butoi
Le păstrăm, cu ele să ne spălăm
Când tristețea va trece peste noi.


Spre linia de finish


Salve dragi bloggeri și bloggerițe,
ne aflăm pe ultima sută de metri pentru Cursa bloggerilor la bob asigurată de Groupama ce a început pe data de 7 februarie și va continua până pe 25 februarie ora 23.59. Cei pasionați de acest joc virtual trebuie să știe că este pus și un premiu la bătaie. în ce constă el? Putem participa încurajându-i și sunținându-ne bloggerul favorit în competiție intrând în aplicatia de pe facebook, iar dacă acesta va câștiga, la final putem primi pe blogul lui un voucher în valoare de 250 euro. Ce spui? Cu un astfel de premiu îți poți achiziționa multe echipamente sportive.
Cei din urmă rămași în competiție sunt:


Ana Morodan care aduce tuturor moda și stilul mai aproape


 Radu Dumitru care ne ține la curent cu ultimele găselnițe ale tehnicii!


Și favoritul ediției, Cristi China-Birta 
care concurează cu variate informații de folos tuturor


 Cine va câștiga oare?


BLAJ: manifestări dedicate împlinirii a 250 de ani de la moartea Episcopului Petru Pavel Aron


Arhiepiscopia Majoră a Bisericii Greco-Catolice în parteneriat cu Primăria Municipiului Blaj, Consiliul Judeţean Alba și Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, organizează în zilele de 9 și 10 martie 2014, la Blaj, manifestări dedicate împlinirii a 250 de ani de la moartea Episcopului Petru Pavel Aron.
Cu această ocazie sunt așteptați un număr mare de credincioși greco-catolici și nu numai.

Cei interesați pot găsi mai jos programul manifestărilor.


9 martie 2014

CATEDRALA MITROPOLITANĂ „SF. TREIME”
Ora 11.00
Sfânta Liturghie
Ora 12.15
Procesiune de la Catedrală la Capela Arhiereilor

CAPELA ARHIEREILOR
Ora 12.30
Slujba de pomenire în memoria Episcopului Petru Pavel Aron
Ora 13.00
Procesiune de la Capela Arhiereilor la Castelul Mitropolitan
                        
MITROPOLIA ROMÂNĂ UNITĂ
Ora 13.20
Depuneri de coroane de flori la bustul Episcopului Petru Pavel Aron

PROTOPOPIATUL GRECO CATOLIC
Ora:15.30
Vernisajul expoziţiei
„Şcolile Blajului în documente şi fotografii”
Prezintă
Dana Zecheru, Director Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Statului

CATEDRALA MITROPOLITANĂ „SFÂNTA TREIME”
Ora 16.00
Sesiune de comunicări (I)
”Episcopul Petru Pavel Aron, păstor al românilor din Ardeal şi ctitor al şcolilor de la Blaj”
Prezintă:
Emil Hurezeanu -  Titlu rezervat
Greta Miron- Petru Pavel Aron – Portret de episcop
Ovidiu Ghita – Îndemnurile Episcopului Petru Pavel Aron către preoţii săi

Lansăre de carte
Episcopul Petru Pavel Aron -250
Antologie de Ion Buzaşi şi Ion Moldovan
Prezintă Ion Buzaşi

 „Doamne, Dumnezeu ceresc”
Recital de cântece religioase susţinut de VETA BIRIŞ


10 martie 2014

CATEDRALA MITROPOLITANĂ
Ora 17.00
Sesiune de comunicări (II)
”Episcopul Petru Pavel Aron, păstor al românilor din Ardeal şi ctitor al şcolilor de la Blaj”
Prezintă:
Laura Stanciu – Petru Pavel Aron – „Demn Episcop de Făgăraş” (1752)
Ion Buzaşi – Episcopul Petru Pavel Aron în evocări literare

CONCERT DE MUZICĂ CLASICĂ
Requiem de W A. Mozart (fragmente)

Interpretează:Daniela Vlădescu (soprană), Răzvan Săraru (tenor), Lucia Mihalache (mezzosoprană), Constantin Acsinte (bas)
Natalia Gribinic (orgă)


Constantin Acsinte - GiuseppeVerdi- Requiem (Arie “Confutatis maledictis”)
                                   Giuseppe Verdi-Opera Simone Boccanegra (Aria lui Fiesco)
Daniela Vladescu – Franz Schubert - Ave Maria
                                   Georges Bizet - Agnus Dei
Lucia Mihalache – Giulio Caccini - Ave Maria    
                                   Cesar Franck - Panis angelicus (duet cu Daniela Vladescu)
Razvan Sararu –Giuseppe Verdi - Requiem (Arie “Ingemisco”)
                                   Johann Sebastian Bach - Messa in Si minor (Arie “Benedictus”)

Nota redacției:

Petru Pavel Aron, s-a născut în Bistra, Comitatul Turda. După studii elementare absolvite cu rezultate deosebite la Roșia Montană, a urmat cursurile medii la colegiul iezuit din Cluj și cursurile de filosofie la Tîrnava, fiind trimis apoi de episcopul Inocențiu Micu-Klein la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde a studiat între 1734-1742. A fost hirotonit preot la Roma, în data de 30 iulie 1742, la colegiul grec, prin arhiepiscopul Denis Modin.

Întorcându-se în Transilvania a devenit secretar personal al episcopului Inocențiu Micu-Klein. După plecarea episcopului Micu-Klein  la Roma, pe  23 iunie 1745  Petru Pavel Aron este numit de către acesta  vicar general al Episcopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș.

Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic. Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky.

În anul 1754 episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile. În continuare, a întemeiat 53 de școli românești, în protopopiatele Făgărașului, Veneției, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie, Mureș. Episcopul Petru Pavel Aron a înființat la Blaj tipografia diecezană.

Episcopul Petru Pavel Aron a decedat la Baia Mare în data de 9 martie 1764. După deces a fost adus la Blaj, unde a fost înmormântat.
 

Maica Domnului de la Scăiuş

La Editura Surorilor Lauretane din Baia-Mare a apărut de curând cartea cu titlul: „Maica Domnului de la Scăiuş” scrisă de Prea Sfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj.

Această lucrare a apărut în contextul aniversării a 80 de ani de când icoana Maicii Domnului din parohia Scăiuş (jud. Caraş-Severin) a lăcrimat. Cu această ocazie, Eparhia de Lugoj a dedicat acest an ca fiind Anul Maicii Domnului de la Scăiuş. Lucrarea doreşte să readucă în actualitate fenomenul lăcrimării Maicii Domnului de la Scăiuş din 30 septembrie şi respectiv 15 octombrie 1934, dar să pună în evidenţă rolul Prea Curatei Fecioare Maria la mântuirea neamului omenesc.

Prezenta lucrare este actualizată şi restructurată după cartea „Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş” scrisă de Î.P.S. Ioan Ploscaru (1911-1998), în anul 1995. De-asemenea declaraţiile celor 144 (150) de martori oculari date sub jurământ stau la baza acestei lucrări. Au fost introduse fragmente şi din cartea „Lăcrimarea icoanei Maicii Sfinte de la Scăiuş” scrisă de avocatul Ioan Turchineac (1931-2011), la Reşiţa în anul 2009.

Volumul de față oferă pe lângă cunoașterea evenimentelor de la Scăiuș din toamna anului 1934, şi o lecție de cateheză despre Maica Domnului, despre evenimentele supranaturale care o au ca și personaj principal pe Fecioara Maria și despre evlavia către Născătoarea de Dumnezeu. Autorul subliniază că „fenomenul lăcrimării icoanei de la Scăiuş poate fi înscris între multele semne şi apariţii ale Maicii Domnului de pe globul pământesc. În anul 1934 când a lăcrimat icoana de la Scăiuş în România nu erau persecuţii religioase, erau însă în alte locuri de pe globul pământesc. Pentru noi putea să fie un avertisment pentru cele ce aveau să urmeze începând cu anul 1939, începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi cu anul 1948 când a început prigoana împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică”.

„Semnificaţia acestor lacrimi” spune Prea Sfinţitul Alexandru „este durerea Maicii Sfinte pentru sărmanii păcătoși; o altă semnificaţie a tristeţii Maicii Domnului este dispreţul unora faţă de viaţa creştină, faţă de cei ce cred; este dispreţuită de-asemenea şi jertfa supremă a Fiului Mariei, a Mântuitorului nostru Isus Cristos care a venit în lume pentru a suporta chinuri şi moartea ruşinoasă pe cruce, pentru mântuirea lumii. Lacrimile Maicii Sfinte sunt un avertisment pentru fiecare creştin. Se pare că acum a sosit timpul când lacrimile Maicii Domnului de la Scăiuş să «vorbească» şi noilor generaţii despre convertire, despre credinţa în Dumnezeu”.

Prefaţa lucrării este realizată de Monseniorul Angelo-Narcis Pop, Vicar general al Eparhiei de Lugoj, care consideră că cel ce vrea să înţeleagă şi să trăiască cu adevărat evlavia cuvenită Preacuratei Fecioare Maria, trebuie neapărat să citească această carte. „După citirea cărții”, afirmă Mons. Angelo, „în sufletul cititorului rămâne dorința de a vizita Scăiușul pentru a se ruga în fața Icoanei maicii Domnului de la Scăiuș, de a-i da cinstea cuvenită Preacuratei Fecioare Maria şi de a cere daruri de care avem nevoie”.

Volumul este structurat în 5 capitole.

    Capitolul I cuprinde fragmente din cartea „Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş” scrisă de ÎPS Ioan Ploscaru şi altele
    Capitolul II conţine declaraţii si mărturii de la martorii oculari, culese în vremea episcopului Alexandru Nicolescu. De-asemenea mai sunt şi declaraţii şi mărturii culese de episcopul Ioan Ploscaru precum şi mărturii despre Icoana făcătoare de minuni.
    Capitolul III cuprinde o analiză exahustivă a probelor lăcrimării icoanei, realizată de Dl. Av. Ioan Turchineac, el având multă experienţă deoarece a funcţionat 45 de ani în magistratură:
    În Capitolul IV se vorbeşte pe larg despre Preacurata Fecioară Maria şi Semnificaţiile lacrimilor Maicii Domnului; O secţiune este dedicată reînceperii activităţii pastorale de la Scăiuş după anul 1989 şi perspectivele construirii unei noi biserici în această localitate; Capitolul se încheie cu concluzii, rugăciuni de consfinţire şi cântece mariane.
    Ultimul capitol conţine articole despre Pelerinajele realizate la Scăiuş apărute în presă şi pe internet între anii 1999 – 2013. Cartea se încheie cu un mic album foto.

* * *

Reamintim că pe întreg parcursul acestui an dedicat „Maicii Domnului de la Scăiuş” vor avea loc în Eparhia de Lugoj mai multe evenimente închinate Prea Curatei Fecioare Maria. Se vor organiza pelerinaje la Scăiuş cu ocazia sărbătorilor mariane. Icoana Maicii Domnului de la Scăiuş va fi purtată în diferite parohii ale Eparhiei Lugojului spre a fi venerată şi cunoscută de credincioşi.

Cel mai reprezentativ proiect este construirea unei biserici cu hramul: „Maica Domnului Apărătoarea Noastră”. Construirea unei noi biserici la Scăiuş ar imprima şi mai mult în sufletele oamenilor credinţa în Dumnezeu, credinţa în prezenţa Preacuratei Fecioare Maria în viaţa Bisericii din zilele noastre.

Prea Sfinţitul Alexandru afirmă în concluzia lucrării că: „acest loc, Scăiuş, unde Maica Domnului a plâns şi din ochii Săi au curs lacrimi pentru «fiii lacrimilor Sale», dorim să se dezvolte pentru a fi cunoscută Maica Domnului de cât mai multă lume. Scăiuşul să devină un loc de convertire pentru mulţi dar şi un loc de cinstire a Preacuratei Fecioare Maria”.

Maica Domnului de la Scăiuş, aşteaptă mereu să vină în ajutorul nostru. Să-I cerem ajutor!

Raimondo-Mario Rupp

Sursa:bru.ro

Sacramentul aproapelui

Ev Mt 25, 31-46
Poate ne-am întrebat vreodată de ce și în ce fel, două porunci, cea a iubirii de Dumnezeu și cea de aproapele, sunt la fel de importante. Ba mai mult: sunt o singură poruncă.

Ei bine, Evanghelia de astăzi, numită și a Infricoșătoarei Judecăți, ne lămurește: Dumnezeu pe care trebuie să-l iubim, este același care a venit în mijlocul nostru, care rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor și pe care Îl regăsim  într-un mod cu totul special, tainic, așa cum vedem din evanghelia de astăzi, în aproapele nostru. Deci dacă Îl iubim pe Dumnezeu, nu putem să nu ne iubim aproapele, sacrament al prezenței Sale. Invers, nu putem să-l iubim cu adevărat pe aproapele nostru, dacă nu Il vedem în el pe Cel ce ne-a dăruit viața.

Toată Sfânta Scriptură are ca scop înțelegerea și trăirea acestor două porunci. Timpul liturgic pe care îl trăim, cel al Triodului, ne ajută să intrăm mai adânc în acest mister. Pare să ne spună, mai exact, două lucruri.

Primul, că nu putem iubi dacă nu suntem iubiți la rândul nostru. De aceea ultimele trei dumineci ce preced Triodul ne-au vorbit despre acea mare Lumină care a strălucit în Galileea neamurilor și deci în sufletul nostru și despre felul în care aceasta se manifestă concret în existența cotidiană: vindecarea celor zece leproși, adică a fiecăruia dintre noi; intrarea în casa lui Zaheu, adică în casa sufletului nostru; vindecarea fiicei cananeencei, adică a unei păgâne, la fel ca noi. 

Al doilea lucru este urmatorul: ceea ce noi am primit din partea lui Dumnezeu (vindecarea de lepra păcatului, faptul că am redevenit căseni ai lui Dumnezeu și că prin credință devenim moștenitori, chiar dacă nu suntem după sânge din poporul lui Israel) toate aceste binefaceri suntem datori să le împlinim și noi față de aproapele nostru. De ce? Ne explică acest lucru evangheliile din primele trei dumineci ale Triodului: fiindcă am fost și noi mântuiți doar prin îndurarea Domnului și nu prin merite (Vameșul și fariseul), fiindcă suntem cu toții frați și împreună fii ai lui Dumnezeu (Fiul risipitor) și în sfârșit, duminica de astăzi, fiindcă în frații noștri este prezent în mod tainic, misterios, Fratele nostru, cel ce ne-a deschis ochii și calea înspre Tatăl ceresc. Am descoperit că avem un Tată iubitor și nu un Stăpân. Și că avem frați și surori în jurul nostru, iar nu dușmani și concurenți.

Cine deci spune că îl iubește pe Dumnezeu, dar nu o demonstrează prin iubirea de aproapele, este un mincinos. Fiindcă Dumnezeu este prezent în aproapele nostru. Iar cine pretinde ca își iubește aproapele și îl ajută, fară să-l iubeasca pe Dumnezeu, este la fel de fals. Fiincă, necunoscând sau neacceptând iubirea lui Dumnezeu, nu știe cu adevărat ce înseamnă a iubi. Iubirea de aproapele, dacă nu este fundamentată de Chipul lui Isus care transpare prin chipul celui sărac, al celui ce suferă, al celui ce are nevoie de noi, devine pură ideologie. Iar o ideologie nu face altceva decât să înrăutățească starea și condiția semenilor: istoria o demonstrează neîncetat. Iar noi în România am experimentat din plin “iubirea” unui sistem care se pretindea în slujba aproapelui, dar fără Dumnezeu. Rezultatul? Lanțuri și teroare. IPS Ioan Robu exprima în mod plastic această crudă realitate: “atunci când încerci să creezi un Rai fără Dumnezeu, ești pe punctul de a construi un iad!”

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Sursa

Să nu mergem la Liturghie pentru a vedea cum se îmbracă lumea, ci ca să-l întâlnim pe Cristos



Vatican: Audienţa generală de miercuri, 12 februarie 2014

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În ultima cateheză am scos în evidenţă cum Euharistia ne introduce în comuniunea reală cu Isus şi cu misterul său. Acum putem să ne punem câteva întrebări cu privire la raportul dintre Euharistia pe care o celebrăm şi viaţa noastră, ca Biserică şi ca fiecare creştin. Cum trăim Euharistia? Când mergem duminica la Liturghie, cum o trăim? Este numai un moment de sărbătoare, este o tradiţie consolidată, este o ocazie pentru a ne întâlni sau pentru a ne simţi în ordine, sau este ceva mai mult?

Există semnale foarte concrete pentru a înţelege cum trăim toate acestea, cum trăim Euharistia; semnale care ne spun dacă noi trăim bine Euharistia sau nu o trăim atât de bine. Primul indiciu este modul de a-i privi şi de a-i considera pe alţii. În Euharistie, Cristos realizează mereu din nou dăruirea de sine pe care a făcut-o pe cruce. Toată viaţa sa este un act de totală împărtăşire de sine din iubire; de aceea lui îi plăcea să stea cu discipolii şi cu persoanele pe care avea ocazia să le cunoască. Asta însemna pentru el să împărtăşească dorinţele sale, problemele sale, ceea ce agita sufletul lor şi viaţa lor. Ori noi, când participăm la Sfânta Liturghie, ne întâlnim cu bărbaţi şi femei de orice tip: tineri, bătrâni, copii; săraci şi avuţi; originari ai locului şi străini; însoţiţi de rude şi singuri... Însă Euharistia pe care o celebrez mă face să-i simt pe toţi cu adevărat ca fraţi şi surori? Face să crească în mine capacitatea de a mă bucura cu acela care se bucură şi de a plânge cu acela care plânge? Mă determină să merg spre cei săraci, spre cei bolnavi, spre cei marginalizaţi? Mă ajută să recunosc în ei faţa lui Isus? Noi toţi mergem la Liturghie pentru că îl iubim pe Isus şi vrem să împărtăşim, în Euharistie, pătimirea sa şi învierea sa. Dar îi iubim, aşa cum vrea Isus, pe acei fraţi şi pe acele surori mai nevoiaşi? De exemplu, la Roma în aceste zile am văzut atâtea greutăţi sociale fie datorită ploii, care a făcut atâtea daune în cartiere întregi, fie datorită lipsei de muncă, consecinţă a crizei economice în toată lumea. Mă întreb, şi fiecare dintre noi să se întrebe: Eu care merg la Liturghie, cum trăiesc acest lucru? Mă preocup să ajut, să mă apropii, să mă rog pentru cei care au această problemă? Sau sunt un pic indiferent? Sau poate că mă preocup să bârfesc: Ai văzut cum este îmbrăcată aceea, sau cum este îmbrăcat acela? Uneori se face asta, după Liturghie, şi nu trebuie să se facă! Trebuie să ne preocupăm de fraţii noştri şi de surorile noastre care au nevoie din cauza unei boli, a unei probleme. Astăzi, ne va face bine să ne gândim la aceşti fraţi şi surori ai noştri care au aceste probleme aici la Roma: probleme datorită tragediei provocate de ploaie şi probleme sociale şi de muncă. Să-i cerem lui Isus, pe care-l primim în Euharistie, ca să ne ajute ca să-i ajutăm.

Un al doilea indiciu, foarte important, este harul de a ne simţi iertaţi şi gata să iertăm. Uneori cineva întreabă: "De ce ar trebui să meargă la biserică, dat fiind faptul că acela care participă în mod obişnuit la Sfânta Liturghie este păcătos aşa cum sunt ceilalţi?". De câte ori am auzit asta! În realitate, cel care celebrează Euharistia nu face asta pentru că se consideră sau vrea să apară mai bun decât ceilalţi, ci tocmai pentru că recunoaşte că are mereu nevoie să fie primit şi regenerat de milostivirea lui Dumnezeu, făcută trup în Isus Cristos. Dacă fiecare dintre noi nu simte că are nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, nu se simte păcătos, este mai bine să nu meargă la Liturghie! Noi mergem la Liturghie pentru că suntem păcătoşi şi vrem să primim iertarea lui Dumnezeu, să participăm la răscumpărarea lui Isus, la iertarea sa. Acel "mărturisesc" pe care îl spunem la început nu este un "pro forma", este un adevărat act de pocăinţă! Eu sunt păcătos şi mărturisesc asta, aşa începe Liturghia! Nu trebuie să uităm niciodată că ultima cină a lui Isus a avut loc "în noaptea în care era trădat" (1Cor 11,23). În acea pâine şi în acel vin pe care le oferim şi în jurul cărora ne adunăm se reînnoieşte de fiecare dată darul trupului şi sângelui lui Cristos pentru iertarea păcatelor noastre. Trebuie să mergem la Liturghie cu umilinţă, ca păcătoşi şi Domnul ne reconciliază.

Un ultim indiciu preţios ne este oferit de raportul dintre celebrarea euharistică şi viaţa comunităţilor noastre creştine. Trebuie să ţinem cont mereu că Euharistia nu este ceva ce facem noi; nu este o comemorare a noastră a ceea ce Isus a spus şi a făcut. Nu. Este chiar o acţiune a lui Cristos! Cristos este cel care acţionează acolo, care este pe altar. Este un dar al lui Cristos, care se face prezent şi ne adună în jurul său, pentru a ne hrăni din cuvântul său şi cu viaţa sa. Asta înseamnă că misiunea şi însăşi identitatea Bisericii provin de aici, din Euharistie, şi acolo iau mereu formă. O celebrare poate să rezulte şi impecabilă din punct de vedere exterior, foarte frumoasă, dar dacă nu ne conduce la întâlnirea cu Isus Cristos, riscă să nu aducă nici o hrană pentru inima noastră şi pentru viaţa noastră. În schimb, prin Euharistie, Cristos vrea să intre în existenţa noastră şi s-o impregneze cu harul său, aşa încât în fiecare comunitate creştină să fie coerenţă între liturgie şi viaţă.

Inima se umple de încredere şi de speranţă gândindu-ne la cuvintele lui Isus prezentate în Evanghelie: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi" (In 6,54). Să trăim Euharistia cu spirit de credinţă, de rugăciune, de iertare, de pocăinţă, de bucurie comunitară, de preocupare faţă de cei nevoiaşi şi faţă de nevoile atâtor fraţi şi surori, având certitudinea că Domnul va împlini ceea ce a promis: viaţa veşnică. Aşa să fie!

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Cine câștigă?

Salve tuturor, la microfon este Ciprian și se pare că a noastră cursă, s-a încins. Mai sunt puține zile până la final și participanții nu se lasă intimidați. Ba mai mult, ei sunt încurajați. Ia vedeți:


Cursa bloggerilor la bob – asigurată de Groupama continuă să facă furori în lumea virtuală. Întrecerea dintre blogerii Ana Morodan, Chinezu și Radu Dumitru se arată a fi benefică pentru cei ce caută informații vitale pe internet.
Așa cum deja știți starul acestei competiții a început pe data de 7 februarie și va continua până pe 25 februarie ora 23.59, așa că mai este timp... De ce? Pentru că și noi putem participa încurajându-i și sunținându-ne bloggerul favorit în competiție intrând în aplicatia de pe facebook, iar dacă acesta va câștiga, la final poți primi și tu pe blogul lui un voucher în valoare de 250 euro. Ce spui? Cu un astfel de premiu îți poți achiziționa multe echipamente sportive. 
Competitorii noștri (dă numai pe numele lor și ajungi la ei acasă :) ), Cristi China-Birta care concurează cu variate informații de folos tuturor, Ana Morodan care aduce tuturor moda și stilul mai aproape și nu în ultimul rând, Radu Dumitru care ne ține la curent cu ultimele găselnițe ale științei!
Îi urmărim cu atenție! Cine va câștiga oare?


Pe veci!

El şi ea totul împart
Stau în acelaşi pat
Mânâncă din acelaşi castron
Se joacă doar cu un balon
Privesc la acelaşi program
Citesc împreună dintr-un roman banal
Se spală cu aceiași periuță de dinți
Merg împreună la părinți
Au inventat un sărut
Au norul lor de pe cerul tăcut
Împart petalele unei flori
Au preferate aceleași culori
Și se joacă împreună un joc de acțiune
Sunt uniți până și-n filmele comune
Au vise ce le împart
Și niciodată nu se despart
Merg împreună la același loc de muncă
Au un instrument și la el cântă
Când se supără se împac mereu
Căci împart supărarea și nu știu ce e greu...
Și la final și-au propus solemn
Să împartă al sicriului același lemn
Să fie îngropați ținându-se de mână
Și astfel pe veci iubiți să rămână!



Rădăcini adânci...

Rădăcini adânci mi-au crescut
Înfipte bine în trecut
Cu omenirea-ntreagă mă simt legat
Prin artele ce le-am învăţat şi cântat.
Un patrimoniu cultural am primit
De la strămoşii ce s-a străduit
Să ne lase căi de legătură
La a lor viață și cultură.
Sunt mândru că am primit o asemenea comoară
Și pentru că acum o posed pentru a mia oară
Că am datoria mai departe de a o împărtăși
Ea este valoroasă și nu poate muri!
Ne-au rămas pe veci să ducem mai departe
Ale strămoșilor arte,
Poezia și istoria
Comedia ce ne aduce bucuria
Literatura plină de fantezie
Muzica ce te învie
Sculptura ce naște în relief momente
Teatrul cel plin de măști și sentimente
Pictura ce imaginația o scoate din minte
Fotografia cu statura ei cuminte
Cinematograful ce a pus în mișcare
A lumii întregi vigoare.
De ele trebuie să ne îngrijim
Și altora în viitor să le dăruim
Căci prin ele ne legăm împreună
Cu trecutul, prezentul și viitorul de mână!




„Și pentru că muzica unește lumea, șapte muzicieni din șapte țări se întâlnesc în România pentru a da viață unui proiect inedit, în care muzica tradițională și jazzul se îmbină într-o armonie perfectă. Roots Revival România ne invită să ne redescoperim rădăcinile culturale prin accesarea tradițiilor care ne definesc. Concertul va avea loc în Bucureşti pe data de 1 martie la Sala Radio.
Ce înseamnă Roots Revival Romania? Înlăturarea tuturor prejudecăților legate de muzica tradițională prin oferirea unei noi perspective asupra lumilor sonore provenite din spațiul străvechi folcloric. După cum o spune și titlul, Roots Revival Romania ne invită să ne redescoperim rădăcinile culturale prin accesarea tradițiilor care ne definesc.
Primul proiect Roots Revival Romania a avut loc în 2013 și a reunit muzicieni din diferite țări, într-o tabără de creație din Maramureș. Timp de o săptămână, artiștii au creat spectacolul din temelii, prezentându-l apoi la Cimitirul Vesel de la Săpânța, dar și la Sala Radio din Capitală, cu un succes extraordinar.
Cred că nici nu încape vorba că un astfel de concert se lasă mult așteptat și că se merită participarea și le-aș asculta CD-ul cu multă încântare! Să tot trăiești așa...