miercuri, 18 iunie 2014

Concurs: „La revedere acolo sus” de Pierre Lemaitre


Librărie.net vă oferă trei exemplare din romanul laureat al premiului Goncourt 2013, „La revedere acolo sus” de Pierre Lemaitre (citește interviul cu autorul). Pentru a fi printre câștigători, răspunde corect în comentarii la întrebarea de mai jos.
Într-o Franţă traumatizată de război, care-şi numără cei un milion şi jumătate de morţi, doi supravieţuitori ai conflagraţiei pun la cale o escrocherie la nivel naţional de un cinism absolut.
Primul Război Mondial s-a încheiat — Albert şi Edouard, doi soldaţi ale căror vieţi au fost definitiv distruse, îşi dau repede seama că ţara nu mai are nevoie de ei. Franţa îşi glorifică morţii, pe când supravieţuitorii, eroii anonimi sunt daţi uitării.
Albert, funcţionar timid, şi Edouard, artist extravagant, vor riposta în felul lor inedit la ignoranţa şi dispreţul unei societăţi aflate în degringoladă.
Numește un alt scriitor câștigător al prestigiosului premiu Goncourt
Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes!

18 IUNIE 2014

Stimate client,
Prin intermediul acestui chestionar, Nemira vǎ oferă posilitatea de a evalua calitatea cărților editate și serviciilor de vânzări-distribuție oferite de editura noastrǎ. În acest mod editura Nemira înţelege să acorde maximă atenţie necesităţilor actuale şi viitoare ale clienţilor săi, venind în întâmpinarea cerinţelor lor pentru creşterea performanţelor sale şi pentru asigurarea unui nivel ridicat de satisfacţie a clienţilor. Percepţia dumneavoastră în ceea ce priveşte prestaţia editurii Nemira ne va fi de un ajutor deosebit întrucât suntem preocupaţi de îmbunǎtǎţirea continuă a calităţii serviciilor noastre. Vă mulţumim pentru sprijinul acordat!
Pentru accesarea chestionarului, vă rugăm să faceți click pe butonul de mai jos.

Pericolele din vopseaua de păr

Produsele pentru vopsirea, ondularea sau îndreptarea părului conțin substanțe chimice care pot crește riscul dezvoltării cancerului, avertizează experții de la Universitatea Lund din Suedia.

Cercetătorii au recoltat mostre de sânge de la 295 de femei care lucrează în saloane de înfrumusețare, 32 de femei care au fost supuse unui proces de vopsire a părului și 60 de femei care nu și-au vopsit părul în ultimul an (grup de control). Niciuna dintre voluntare nu era fumătoare. Probele au fost analizate pentru a evalua dacă acestea conțin amine aromatice, un grup de substanțe cu potențial carcinogen.
„Am descoperit niveluri măsurabile de orto-toluidină la jumătate dintre coafeze, consumatori și subiecții de control”, a declarat autoarea principală a studiului, Gabriella Johansson, studentă la doctorat. Despre orto-toluidină s-a demonstrat anterior că poate conduce la dezvoltarea cancerului atât la animale, cât și la oameni, precizează coordonatoarea studiului, Maria Albin.
Rezultatele sugerează că cea mai expusă categorie de persoane e alcătuită din persoanele care lucrează în saloanele de înfrumusețare. Cu cât acestea au prestat mai multe servicii care includ folosirea vopselelor și a produselor pentru permanent sau pentru îndreptarea chimică a părului, cu atât a crescut nivelul de orto-toluidină din sânge. În plus, folosirea frecventă a vopselelor a condus la creșterea nivelului de meta-toluidină, un alt compus chimic despre care încă nu se cunoaște în ce măsură poate influența apariția cancerului.
„La sfârșitul anilor 1970, au fost luate măsuri de reglementare (în Europa) și aminele aromatice carcinogene au fost puse pe lista de ingrediente interzise ale produselor de colorare a părului. Este discutabil dacă acest lucru este încă o problemă pentru vopselele de păr moderne”, a declarat Johansson pentru Reuters.
Dr. Carlo La Vecchia, de la Istituto di Ricerche Farmacologiche “Mario Negri”, Italia, care nu a participat la studiu, este de părere că produsele pentru colorarea părului nu ar trebui asociate cu riscul de cancer. „Dacă unele dintre concluziile studiului sunt confirmate, ar trebui să fie un indiciu pentru schimbarea compoziției vopselelor de păr, însă acest lucru este departe de a fi clar”. Cu toate acestea, expertul punctează că aceste produse conțin substanțe toxice sau care pot provoca iritații.
De aceea, luarea unor măsuri de protecție este esențială, indiferent dacă conțin sau nu chimicale cancerigene. Specialiștii sfătuiesc folosirea mănușilor speciale în timpul utilizării produselor, desfășurarea acțiunii de colorare a părului într-o cameră bine aerisită și vopsirea părului cât mai rar.
Studii anterioare au arătat că produsele de vopsire a părului ar putea crește riscul de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, precum cel de sân, de vezică urinară, limfom sau leucemie, scriu experții de la Cancer Research UK. Cu toate acestea, „nu există o dovadă clară că vopselele de păr pot provoca vreunul dintre aceste tipuri de cancer”.

Biserica Catolică, în continuă creştere



Anuarul Pontifical 2014, a cărui redactare a fost îngrijită de Mons. Vittorio Formenti, responsabil al Oficiului Central de Statistică a Bisericii, de prof. Enrico Nenna şi de ceilalţi colaboratori este disponibil în librărie, precum şi Annuarium Statisticum Ecclesiae 2012, îngrijit de acelaşi Oficiu. Complexa lucrare de tipărire a fost îngrijită de salezienii pr. Sergio Pellini, director general, pr. Marek Kaczmarczyk, şi de domnul Domenico Nguyn Duc Nam, de la Tipografia Vaticană.

Din lectura datelor prezentate se pot scoate câteva noutăţi referitoare la viaţa Bisericii Catolice în lume, de la alegerea papei Francisc (13 martie 2013) până în 22 februarie 2014.

În această perioadă au fost înfiinţate două noi sedii episcopale, o eparhie, un exarhat apostolic şi un exarhat arhiepiscopal; a fost ridicată o prelatură teritorială.

Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2012, furnizează o analiză sintetică a principalelor dinamici referitoare la Biserica Catolică în cele 2981 circumscripţii ecleziastice din toată lumea.

În arcul de timp cuprins între 2005 şi 2012, credincioşii botezaţi în lume au trecut de la 1.115 la 1.229 milioane, cu o creştere relativă de 10,2%. Confruntând această realitate cu evoluţia populaţiei mondiale în aceeaşi perioadă trecută de la 6,46 la 7,02 miliarde, se observă că incidenţa catolicilor la nivel planetar a crescut uşor de la 17,3% la 17,5%. Contribuţia diferitelor zone geografice la realitatea în ansamblu este diversificată.

Europa, deşi găzduieşte 23% din comunitatea catolică mondială 2012, se confirmă zona mai puţin dinamică în mod absolut, cu o creştere a numărului de credincioşi botezaţi cu puţin mai mare de 2%. Prezenţa catolicilor în teritoriu se stabilizează în jur de 40%.

Continentul african rămâne fără îndoială cel cu creşterea cea mai mare. Numărul catolicilor în Africa (în 2012 aproape 199 de milioane) a crescut, de fapt, într-un ritm aproape dublu decât în ţările din continentul asiatic (unde este de 29%) şi cu mult superior decât creşterea populaţiei în acelaşi interval de timp. Rezultă astfel confirmate însemnătatea mărită a continentului african (ai cărui credincioşi urcă de la 13,8% în 2005 la 16,2% în 2012 din lumea întreagă) şi, în schimb, scăderea însemnătăţii continentului european, pentru care procentul din totalul mondial a coborât de la 25,2% în 2005 la 23,3% în 2012. Crescândă apare şi incidenţa în lumea catolică a continentului asiatic care, cu un număr de peste 60% din populaţia mondială, se menţine în jur de 11% în toată perioada examinată. Se consolidează poziţia Americii drept continent la care aparţin 49% dintre catolicii botezaţi din lume. În sfârşit, rămâne stabilă incidenţa catolicilor la 100 de locuitori în Oceania, chiar dacă au o consistenţă care nu ajunge la 0,8% din populaţia catolică mondială.

În perioada 2005-2012, numărul episcopilor în lume a trecut de la 4.841 la 5.133, cu o creştere de 292 de prelaţi, egală cu 6%. Toate continentele au prezentat o creştere care procentual a oscilat în jurul mediei mondiale pentru America şi Oceania, creşterea procentuală mai joasă (3,3%) a fost înregistrată de numărul episcopilor europeni şi cel mai mare (11%) de episcopii africani şi asiatici. Prin urmare, însemnătatea episcopilor americani şi oceanici nu s-a schimbat în perioada examinată, în timp ce acela al episcopilor europeni a avut o reducere de circa un punct care a mers în favoarea continentelor african şi asiatic.

În 2012, preoţii în lume era 414.313, dintre care 279.561 membri ai clerului diecezan şi 134.752 din clerul călugăresc; în 2005 erau în schimb 406.411 subîmpărţiţi în 269.762 diecezani şi 136.649 călugări. Numărul în ansamblu al preoţilor în 2012 faţă de cel din 2005 a avut o creştere de circa 2%, rezultând din creşterea cu 3,6% a clerului diecezan şi din scăderea cu 1,4% a celui călugăresc. Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în Africa (24%) şi în Asia (20%), după care urmează America (1,6%) şi Oceania (0,2%); în schimb a scăzut numărul preoţilor europeni (6%). În afară de Asia şi Africa în celelalte continente clerul călugăresc a scăzut pretutindeni. Distribuirea clerului între continente este caracterizată de o puternică prevalenţă de preoţi europeni (45% în 2012) care sunt cu 52% mai mulţi decât preoţii americani (122.924 contra 186.489); clerul asiatic cuprinde 14,5%, cel african 9,7% şi cel din Oceania 1,1%. Între 2005 şi 2012 nu a variat incidenţa asupra totalului mondial a preoţilor din America şi din Oceania; în schimb a crescut numărul fie al clerului african (de la 8,0% din 2005 la 9,7% din 2012), fie cel al clerului asiatic (de la 12,3% la 14,5%), creştere care a fost în defavoarea numărului clerului european care a scăzut de la 48,8% la 45%.

Diaconii permanenţi constituie grupul lucrătorilor pastorale în evoluţie mai puternică în decursul timpului: de la 33.391 în 2005 au ajuns la 42.000 în 2012, cu o variaţie de peste 26,1%. Dacă s-a manifestat pretutindeni creşterea, totuşi ritmurile de creştere rămân diferite între diferitele zone continentale: în Europa creşterea lor a fost semnificativă, trecându-se în şapte ani de la circa 11.000 la aproape 14.000. Şi în America dinamica a fost susţinută: în 2005 acest continent avea 21.722 diaconi permanenţi, în timp ce în 2012 numărul a urcat la peste 27.000. Se subliniază că această figură religioasă este foarte frecventă în America (în special în America de Nord) cu 64,7% dintre toţi diaconii din lume, şi în Europa (32,8%). În schimb este scăzută prezenţa diaconilor în Africa şi în Asia: aceste continente reprezintă împreună abia variaţie mai 1,5% din consistenţa globală.

Călugării cu voturi care nu sunt preoţi au făcut să se înregistreze în perioada examinată o uşoară creştere numerică. În lume ei erau 54.708 în 2005 şi au ajuns la numărul de 55.314 în 2012. În scădere clară în Europa (10,2%), în Oceania (7%) şi în America (3,1%), numărul de călugări care nu sunt preoţi a crescut în Asia (27,5%) şi în Africa (8,8%). În 2012 numărul de călugări care nu sunt preoţi în aceste două continente a ajuns să depăşească procentul prezent în America. Europa continuă să menţină cota cea mai ridicată (31,8%), dar în scădere clară.

Călugăriţele cu voturi au reprezentat în 2012 în ansamblu un grup de 702.529 unităţi, 38% prezente în Europa, urmată de America - 186.000 de consacrate - şi de Asia care ajunge la aproape 170.000. Faţă de 2005, grupul suferă la nivel mondial o flexiune de 7,6%. Scăderea a avut loc în trei continente (Europa, America şi Oceania), cu variaţii chiar însemnate (în jur de 15%). În schimb, în Africa şi în Asia creşterea a fost în mod categoric puternică, 16,7% pentru primul şi 10,5% pentru al doilea. Ca rezultat final al acestor dinamici, numărul călugăriţelor cu voturi din Africa şi din Asia raportat la totalul mondial trece de la 27,9% la 33,9%, în defavoarea Europei şi Americii a căror incidenţă în ansamblu se reduce de la 70,8% la 64,9%.

Numărul de seminarişti a crescut cu 4,9%, trecând de la 114.439 în 2005 la 120.051 în 2012. Creşterea cea mai mare a fost în Asia în care numărul seminariştilor în perioada examinată a crescut cu 18%; după Asia urmează Africa având 17,6% creştere, urmată la rândul său de Oceania cu 14,2%; în Europa a fost o scădere cu 13,2%, în timp ce în America s-a înregistrat o diminuare mai moderată (2,8%). În 2012, la 1.000 de candidaţi la preoţie din toată lumea, 299 erau americani, 296 asiatici, 231 africani, 166 europeni şi 8 din Oceania. Variaţia numerică faţă de 2005 a fost însoţită de o modificare structurală în cadrul continentelor. Raporturile de compoziţie instituite între seminariştii din aceste zone şi consistenţa mondială arată, de fapt, că Asia şi Africa s-au avantajat între 2005 şi 2012 fiecare cu circa 3 puncte procentuale: acest câştig a fost în detrimentul Europei (de la 20,1% la 16,6%) şi al Americii (de la 32,2% la 29,9%).

(După L`Osservatore romano, 28 mai 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu 

Sursa:www.ercis.ro