joi, 14 august 2014

Papa Francisc va beatifica 124 de martiri coreeni



“Chiar dacă trupurile lor sunt pline de sânge, ei nici măcar nu se plâng. Refuză să renunţe la credinţa lor şi spun: Învăţătura lui Dumnezeu este foarte clară, nu putem să nu o urmăm. Astfel trebuie să nu ascultăm de părinţii noştri şi de rege. Au spus că este o mare onoare să moară pentru Dumnezeu sub lama unui cuţit”. Aşa a scris în anul 1791 guvernatorul de Jeonju, în raportul înaintat Înaltei Curţi, care a decis uciderea prin decapitare a lui Paolo Yun Ji-chung şi Giacomo Kwon Sang-yeon.

Paolo Yun este primul dintre cei 124 de martiri coreeni, ucişi între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, care vor fi beatificaţi sâmbătă, 16 august, la Seul, de către Papa Francisc. Cufundaţi fiind într-un climat de relativism, în care credinţa noastră este mereu supusă unor diferenţieri şi echivocuri, derulând biografiile noilor fericiţi, suntem loviţi de simplitatea şi de radicalismul mărturiilor primilor catolici coreeni, care au trebuit să îndure timp de 100 de ani, unul dintre cele mai cumplite valuri de persecuţie din istorie.

Spre exemplu, iată ce scrie un episcop chinez despre martiriul lui Mattia Choe In-Gil şi a altor tovarăşi: “La întrebarea acuzatorilor: Îl adoraţi pe Isus mort pe cruce? Toţi au răspuns cu curaj “DA”. Când le-au cerut să renunţe la credinţa lor au spus: suntem gata să murim de o mie de ori, decât să renunţăm la credinţa în adevăratul nostru Mântuitor, Isus Cristos. Mattia Choe a fost unul dintre primii cateheţi aleşi de către Pietro Yi Seung-hun, pentru a promova credinţa. A fost un excelent catolic, care s-a angajat să răspândească mărirea lui Dumnezeu cu credinţă, zel şi devotament”.

Iubirea lui Cristos mai puternică decât orice iubire umană, cum a fost şi pentru Giacomo Won Si-bo, martir în 1799, după ce luni întregi a fost bătut, torturat şi mutat dintr-o închisoare în alta. În ultima etapă de întemniţare, a fost urmat de soţie, de fii, de prieteni, toţi în lacrimi. Acesta a spus: “Pentru slujirea Domnului şi mântuirea sufletelor, nu trebuie să urmăm instinctele umane. Dacă suportăm toate durerile vom fi răsplătiţi de fericirea întâlnirii Domnului nostru Isus Cristos şi a Sfintei Sale Mame. Dacă voi rămâneţi aici, inima mea va slăbi. S-ar putea să nu fiu capabil să perseverez în credinţă şi astfel aş comite o mare greşeală în faţa lui Dumnezeu. Vă rog, întoarceţi-vă acasă”.

Dorinţa de a răspândi credinţa în Isus şi de a salva sufletele a fost totală, iar un factor comun în toate biografiile lor este reprezentat de atitudinea în faţa temnicerilor şi a judecătorilor: întotdeauna explicându-le “doctrina” creştină şi invitându-i să-L urmeze pe Isus Cristos.

Citind aceste biografii, putem imediat identifica o paralelă cu ceea ce astăzi mulţi creştini trăiesc. Creştinii de astăzi sunt subiectul unei alte persecuţii cumplite, aşa cum vedem în aceste zile în Irak. Aici situaţia este încă în evoluţie, creştinii îşi părăsesc propriile case, dar soarta lor este agăţată de un fir. Totuşi, chiar şi aici, în toţi aceşti ani (pentru că persecuţia nu a început doar de câteva săptămâni) am putut vedea şi asculta multe mărturii de credinţă, în acelaşi timp o capacitate simplă şi excepţională de a îmbrăţişa Crucea, o serenitate în pofida caracterului tragic al evenimentelor. O decizie radicală pentru Cristos.

Toate acestea nu se abat cu nimic de la necesitatea de a face tot posibilul ca agresorii să fie opriţi, iar creştinii să fie salvaţi de la genocid. Dar, ascultând cu atenţie aceste mărturii, înţelegem că, în mod paradoxal, noi suntem cei care avem nevoie de ajutorul lor, pentru a învăţa să trăim aceeaşi radicalitate în Cristos, pentru a avea aceeaşi conştiinţă de apartenenţă la Cristos, pentru a fi gata şi noi - în martiriul vieţii de zi cu zi sau în momentul în care ni se va cere o mărturie – să spunem cu bucurie: “Suntem gata să murim de o mie de ori, decât să renunţăm la credinţa în adevăratul nostru Mântuitor, Isus Cristos”.

Astfel încât, mâine, 15 august, rugăciunea pentru creştinii persecutaţi devine rugăciune pentru convertirea noastră. Solidaritatea maximă pe care putem să o manifestăm acestor fraţi ai noştri este viaţa noastră încredinţată în totalitate lui Cristos.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:www.lanuovabq.it

România, țara cu detoate!

Deseori am auzit confrați care îmi spuneau că pleacă peste hotare în excursie sau în concediu/vacanță și nu înțelegeam ce este mai deosebit acolo decât la noi.
Avem câmpii întinse de o frumusețe clipitoare, pline de flori cu un bogat miros și colorit; dealuri verzi și pline de plante medicinale; munți ce respiră aer curat și sărută nori; păduri adânci și pline de mistere, cu animale, păsări și insecte minunate; râuri, deltă și mare... avem ceea ce puțin țări în lume par să aibă și cu toate acestea... românii fug peste graniță!
Pentru mine, și prin asta nu vreau să jignesc nici o țară, patria mea este cea mai frumoasă, care corespunde inimii mele și în care găsesc tot ceea ce mi-aș dori. Orice aș vrea, ea îmi oferă. Avem locuri atât de frumoase și multe încât nu știu dacă mi-ar ajunge această viață să le văd pe toate (deseori îmi imaginez că atunci când nu voi mai fi în acest trup, poate că fiind spirit viu voi putea călători, și atunci voi avea timp suficient să-mi duc visul la bun sfârșit...)
Dacă este să aleg un loc minunat, atunci mă gândesc la Munții Trascău. Acolo aș vrea chiar să și locuiesc. Oamenii de acolo duc o viață grea, dar bogată...


România este inegalabilă și de aceea vă invit să intrați pe Inegalabila Românie şi să încărcărcați în aplicaţia de acolo cât mai multe poze cu România cu care ne mândrim.

Un nou volum în lumea livrească...

Dragii mei, cu bucurie vă anunț apariția celui mai recent material scris de mine, Gânduri din jurnalul Sofiei publicat la editura Surorilor Lauretane din Baia Mare. Tocmai ce a ajuns la Blaj și sunt tare încântat de cum arată :)
Dacă în luna mai „a venit pe lume” materialul Labirintul haosului meu în colecția de proză scurtă a editurii EuroPress (București), material ce a fost finalizat în 2012, iată că acum apare, la ceas de sărbătoare, Gânduri din jurnalul Sofiei ce se vrea a fi un fel de cadou aniversar la împlinirea a 10 ani de la publicarea primei mele cărți.

Copertă pentru materialul
Labirintul haosului meu
Pentru comandă, click pe imagine sau aici în format electronic
Un fragment, aici!

Și iată câteva gânduri, ispititoare, despre noua carte lansată:
Un „roman” poate reprezenta viața fiecărei persoane în parte, trecute, prezente sau viitoare iar istoria sa este una particulară, irepetabilă, deci nouă și proaspătă așa că, pur și simplu fiecare om este o „carte”. Dar pentru că nu-i putem „citi” pe toți oamenii, avem deseori tendința de a căuta poveștile lor în cărți.
Romanul de față nu face decât de a inventa o viață nouă, cititorul fiind însoțit de personaje fictive pe un drum uneori emoționant, alteori incitant, găsind diverse învățăminte ce pot fi de folos tuturor, dar și trăind alături de ele anumite sentimente și evenimente ce le putem regăsi uneori în viața noastră sau a cunoscuților. Însă, deși este o ficțiune, acest material ne poate da de gândit, ne poate inspira, încuraja și indica o direcție.
Viața are suișuri și coborâșuri, uneori cădem și ne rănim grav, alteori urcăm și ne simțim bine respirând aerul victoriei, dar nu mereu viața ne dă tot ceea ce ne dorim. Ceea ce este important rămâne ceea ce devenim la sfârșit, dacă am reușit să ne cucerim cetatea inimii și a minții, să ne autodepășim și să fim ceea ce El ar dori să fim, iar asta numai și numai pentru (că vrea!) fericirea noastră.
Ai în mână un roman care uneori este ca o curgere lină de apă, alteori acțiunea se amplifică și se schimbă rapid la răscruci și te conduce pe căi nebănuite , îți dă de gândit și te pune să reflectezi mai abitir la viața personală.
Te invit la a descifra gândurile din spatele ideilor, cuvintelor și faptelor, așa că lasă-te fermecat de o viață pentru a înnoi viața ta!

Copertă pentru materialul
Gânduri din jurnalul Sofiei
Click pe imagine pentru a o mări!

Și, fiindcă îmi sunteți dragi, iată că mai jos vă las câteva date culele din jurnalul personal cu privire la materialul prezentat.

3 aprilie 2011 (ora 830) În urma unui vis ciudat, prin care mi se „revelează” povestea, încep să scriu primele mele idei pe o hârtie ce își aștepta gândurile mele.
Timp îndelungat citesc romane, cărți de spiritualitate, poezii, mă adâncesc în meditații, rugăciune și fac cercetări amănunțite pentru a mă lămuri asupra anumitor chestiuni.
4 aprilie 2012 (ora 430) Finalizez materialul, prima lui formă.
29 iunie 2012 Finalizez materialul, a doua formă, incluzând, după un timp în care a acesta a fost lăsat la „dospit”, ultimele gânduri culese; șterg, adaug, „rotunjesc”, ideile, povestea…
02 iulie – Materialul este trimis la corectat, primesc recomandări.
17 iunie-31 iunie 2014 Ultima corectură
01 iulie 2014 Trimit cartea spre tipografie. De acum aștept…
13 august 2014 – materialul ajunge la Blaj

Trebuie să spun că, fără aportul unor oameni inimoși, aceste materiale nu ar fi văzut cerneala tiparului :), așa că le mulțumesc și pe această cale.

Deși la urmă, dar nu și în sufletul meu, le mulțumesc acelora care mi-au fost de real ajutor la realizarea acestui modest material și care mi-au pus la dispoziție, uneori, cele mai intime gânduri chiar și din jurnalele sau corespondențele personale. Celor care, cu timp și fără timp, au lecturat în tihnă și mi-au dăruit sfaturi importante, încurajându-mă în același timp să continui munca și chiar să o public spre folosul tuturor acelora ce doresc să o lectureze.
Nu pot uita de ajutorul venit din partea soției mele Aurelia, al prietenelor Miriam (Ciufudean) Deac., Ramonei Pintilii, Octaviei Sărătean, Robertei Dumitriu, Nicoletei Oniga cât și al pr. Mihai C. Szilagy, pr. Anton Rus, teolog Rareș Vestemean, Sorei Superioare Ambrozia, surorilor călugărițe Grația (CSL) și Benigna (CMD), fr. Ionel (AA), și celor care au sprijinit într-un fel sau altul acest modest material făcând posibilă apariția lui: Maria Rus, Valeria H. Angela G., Claudia I., Maria B., Rodica, Anda Iacob, Nona, Narcisa, Fam. Stânea, Horea Romulus Luncean, Virgil Niiranen, Sorin Opriș, Daniel Nicula, Petru Fulea, Ioan Mihălțan, Mihai Teodorescu, Mircea S., Costel I., Horea B., C.A.R. CREDIT Teiuș (Sucursala Blaj) cât și acelora ce au dorit să rămână în anonimat.
Tuturor le mulțumesc!