miercuri, 30 septembrie 2015

25 de lecturi spirituale care nu pot lipsi din biblioteca dumneavoastră

Deoarece o carte bună este asemenea unui prieten bun, nu te va dezamăgi niciodată...

de Luisa Restrepo
    
Una dintre experiențele cele mai frumoase ale vieții este aceea de a termina o carte bună. Lectura ne lărgește orizonturile, ne hrănește spiritul și ne ajută să dăm glas lumii noastre interioare. Dar atenție, nu orice lectură!
    
„Profitul care îl fac cărțile bune este atât de mare ca și pagubele provocate de cărțile proaste. Așa cum primele au fost cauza convertirii multor păcătoși, tot așa și cele din urmă au provocat ruina multor tineri”. (Sf. Alfons Maria de Liguori).
    
Pentru viața spirituală, lectura este poate la fel de necesară ca și rugăciunea. Sfântul Bernard a scris că „lectura spirituală ne pregătește pentru rugăciune și pentru practicarea virtuților”, adăugând în concluzie că „lectura și rugăciunea sunt armele cu care se învinge diavolul și se cucerește cerul”. Ajută foarte mult să ne rezervăm timp și să ne îndepărtăm de distrageri pentru a citi cărți care ne sporesc cunoașterea și înțelegerea credinței.
    
Putem să ne stabilim noi înșine obiectivul de a citi 3 cărți pe an! Echipa Catholic Link a întocmit o listă de lecturi spirituale de diverși autori pentru a vă încuraja să citiți nu doar una, ci mai multe.

1. Biblia Catolică (desigur!)
2. Lupta Spirituală, Lorenzo Scupoli
3. Ortodoxia, G.K. Chesterton
4. Cina Mielului, Scott Hahn
5. Pacea inimii, Jacques Philippe
6. Cinci pâini și doi pești, Card. François-Xavier Nguyen Van Thuan
7. Scrisorile lui Berlicche, C.S. Lewis
8. Tăcerea Mariei, Ignaccio Larrañaga
9. Mărturisitorii speranței, Card. François-Xavier Nguyen Van Thuan
10. Isus Cristosul, Karl Adam
11. Confesiuni, Sfântul Augustin
12. Libertatea interioară, Jacques Philippe
13. Arta de a profita de lipsurile noastre, José Tissot
14. Isus din Nazaret, Benedict al XVI-lea
15. Introducere în viața evlavioasă, Sf. Francisc de Sales
16. Fioretti (Florilegiul faptelor minunate ale Sfântului Francisc), Sf. Francisc de Assisi
17. Gloriile Mariei, Sf. Alfons Maria de Liguori
18. Istoria unui suflet, Sfânta Tereza de Lisieux
19. La izvoarele bucuriei, Sfântul Francisc de Sales
20. Chemați la viață, Jacques Philippe
21. Un foc care aprinde alte focuri, Sf. Alberto Hurtado
22. Discernământul spiritelor, Juan B. Scaramelli
23. Prietenia spirituală, Sf. Aelred de Rievaulx
24. Fântâna lui Iacob, Segundo Galilea
25. Introducere la rugăciune, Romano Guardini
    
Acestea sunt doar câteva dintre preferatele noastre. Ne-ar plăcea să primim sugestiile dumneavoastră! Lectură plăcută!

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:www.aleteia.org

marți, 29 septembrie 2015

luni, 28 septembrie 2015

De ce uneori ne este greu să zicem NU?

Iată motivele care ne fac să zicem ”DA”, chiar împotriva voinței noastre
Am decis să scriu acest articol gândindu-mă la persoanele care zic ”DA” celor din jurul lor chiar și atunci când acest ”DA” aduce consecvențe negative. Într-o zi, o prietenă m-a invitat la o petrecere de care știam că se va organiza într-un loc  unde nu mă voi simți în largul meu. Nu, nu vream să merg, nu vream să stau cu acele persoane – nu din cauza faptul că aș fi antisocială, dar cred că uneori avem nevoie de intimitate, de a sta pentru un timp singuri. Eu cu mine însămi și nimeni altcineva.
Aș fi vrut să zic ”NU”, ”NU”, nu vreau să merg la aceea petrecere!”, dar am mers. Și de ce? Când am ajuns s-a întâmplat tot ceea ce îmi imaginam. Nu m-am simțit bine toată seara și nu m-am bucurat de petrecere. Aveam toane, mă durea capul. Mă gândeam doar la momentul în care vom pleca. Și a doua zi m-am gândit de ce am zis ”DA” când puteam să zic simplu ”NU”.
După ziua aceea am început să observ unele persoane care ziceau mereu ”DA” și când ar fi vrut să zică ”NU”, și astfel am ajuns la o concluzie: uneori zicem ”DA” pentru a nu jigni un prieten sau pentru a nu pierde imaginea de persoană cool. Zicem ”DA”  fiului care rămâne încruntat, cel care face un ”șantaj emoțional” ore întregi (cine nu a făcut ca și copil?).
Zicem ”DA” în momentul în care împrumutăm acel obiect pe care în realitate nu vrem să-l împrumutăm. Zicem ”DA” pentru a merge undeva când în realitate vrem să rămânem acasa, să ne uităm la un film sau la un meci de fotbal. Stați puțin: de câte ori ați zis ”DA” când doreați să ziceți ”NU”?
Nu pot neglija psihologia pentru a explica comportamentul nostru. Există diferite teorii, dar prefer să mă bazez pe teoria cognitiv comportamentală.
Am vorbit de multe ori de ”credințele centrale negative”, care s-au format pe baza experiențelor noastre, mai ales trăite în timpul copilăriei. Modul în care interacționez cu ambientul meu, cu persoanele care mă înconjură, face să creez automat gânduri sau convingeri, pozitive sau negative.
De exemplu, un copil care a auzit de multe ori zicându-i-se ”Nu vei reuși”, ”Nu ești capabil”, probabil va crește dezvoltând convingerea negativă că e incapabil, de multe ori insesizabilă. Apoi, într-un moment al vieții, se va simți incapabil de a desfășura orice activitate. Un alt exemplu este o persoană care la un moment al vieții a fost sau s-a simțit respinsă. Probabil aceea persoană se va simți refuzată în alte aspecte, generalizând până la a gândi că va fi mereu refuzată.
Mă bazez pe această convingere pentru a explica unul din motivele care fac persoanele să aibă dificultate să zică ”NU”, dar există alte convingeri care contribuie cu siguranță la acest lucru. Pot să zic ”DA” din cauza fricii de a fi refuzată, deoarece vreau să folosesc strategi compesatorii (dacă după, voi fi iubită/ am nevoie să fac acest lucru pentru ca să fiu acceptată/ dacă zic ”DA” aceea persoană îmi va dori binele/ dacă zic ”DA” îl voi cuceri,...  ).
Sunt doar câteva exemple. Sunt gânduri ca acestea, care de multe ori trec neobservate dar care influențează total viața noastră și alegerile noastre.
Dacă v-ați identificat cu tema aleasă, vă invit să reflectați: de fiecare dată când vă gândiți să ziceți ”DA” cuiva când doriți să ziceți ”NU”, gândiți-vă în primul rând dacă există vre-o convingere negativă, și dacă există alta cu care să o confruntați; nu permiteți ca altcineva să ia în mâini conducerea fericiri voastre.
De câte ori lăsăm să ne scape oportunități pentru simplu fapt că permitem acestor gânduri disfunționale să ne domine? Nu vă temeți! Dacă aveți oarecare gând negativ sau v-ați identificat cu vreuna din aceste convingeri, împărtășesc cu voi unul din citatele mele preferate:
„Gândul pozitiv poate să vină natural la unii, dar poate să fie și învățat și cultivat. Schimbă gândurile tale și vei schimba lumea ta”. (Norman Vincent Peale)

Traducere: AMR


Sursa:aleteia.org

duminică, 27 septembrie 2015

Patru lecţii vitale pe care tinerii noştri trebuie să le înveţe

Lecţia 1: Trebuie să ai un cod moral!
Un bărbat adevărat are principii ferme, care-i guvernează viaţa! Permanenta lui preocupare de a-şi trăi viaţa conform acestor principii este elementul care face din el, nu doar un bărbat de o integritate ireproşabila, ci şi un bărbat cu o reputaţie impecabilă, construită pe fundamentul angajamentului constant, faţă de sine însuşi, de a fi un om bun şi sincer.
Anul trecut, după ce am ţinut un seminar în faţa unui grup de tineri dintr-un liceu, unul dintre profesorii mai în vârstă din şcoală s-a apropiat de mine şi mi-a povestit cum a învăţat el să conducă maşina în tinereţe. Mi-a explicat că agentul local de poliţie i-a dat permisul de conducere fără prea multe verificări, bazându-se pe caracterul şi reputaţia tatălui său. Agentul de poliţie i-a spus că, datorită integrităţii tatălui său, a ştiut imediat că poate avea încredere în faptul că tatăl său l-a învăţat să conducă în mod atent şi responsabil.
Codul moral este elementul esenţial pe care ne putem baza într-o situaţie dificilă. La bine, orice bărbat poate fi de o moralitate impecabilă. Situaţiile dificile sunt cele în care se simte cel mai puternic nevoia existenţei unor principii morale foarte clar definite. A fi bărbat adevărat în asemenea momente delicate înseamnă a avea puterea de a face ceea ce trebuie făcut, în loc de a alege în mod egoist calea cea mai uşoară.
Când spun “cod moral”, mă refer la un set de principii solide construite pe fundamentul virtuţii. Mă refer la principii înglobate în fraze precum “Voi fi un bărbat care va respecta şi vă ocroti femeile”, “Voi fi un bărbat care-şi tratează membrii defavorizaţi ai comunităţii cu înţelegere şi compasiune”, “Voi fi un bărbat cinstit în afaceri”, etc.
Acolo unde există virtute, nu există loc pentru “las’, că merge şi aşa”. N-ai cum să fii sincer şi mincinos în acelaşi timp, sau prudent şi iresponsabil în acelaşi timp. Virtutea înseamnă a alege între totul sau nimic. Bărbăţia este special creată pentru a face faţă acestui tip de provoare.
Unul dintre exerciţiile pe care le fac cu tinerii din licee, este cel de a-i pune să-şi scrie pe o foaie de hârtie, fiecare, propriul său cod moral. Apoi îi încurajez să ia foaia de hârtie şi s-o plaseze undeva la vedere, astfel încât s-o aibă în faţa ochilor în fiecare zi. Îi provoc să se uite la acea foaie de hârtie în fiecare dimineaţă, să-şi amintească ce fel de bărbat se vor strădui să fie pe parcursul zilei, iar apoi să se uite la foaia de hârtie pentru o ultimă dată seara, înainte de culcare, şi să evalueze felul în care au reuşit să se ridice la înălţimea propriului cod moral în acea zi. Dacă observă că există anumite segmente pe care au greşit, îi încurajez să îşi lanseze singuri provocarea ca, în ziuă următoare, să depună eforturi pentru a-şi îndreptă greşelile din ziua precedentă.
Odată, după ce am susţinut un discurs în cadrul unei conferinţe cu tema “Tatăl şi fiul, la un mic dejun ca între bărbaţi”, unul dintre taţii prezenţi s-a apropiat de mine şi mi-a spus că, în momentul în care am subliniat importanţa codului moral în viaţa unui bărbat, fiul său adolescent s-a aplecat uşor către el şi l-a întrebat: “Tată, ce-i ăla cod moral?”. Tatăl acelui tânăr mi-a spus că a fost îngrozit când şi-a dat seama că el nu i-a vorbit niciodată fiului său despre importanţa moralităţii sau a eticii. Mi-a spus că nici măcar nu a conştientizat importanţa unei astfel de conversaţii, până în acea dimineaţă în care fiul său l-a întrebat “ce-i ăla cod moral”.
Din păcate, cultura noastră nu promovează astfel de discuţii cu tinerii. În schimb, putem vedea cum, această cultură, care ar trebui să educe oameni şi să formeze caractere, promovează tinerilor în mod constant ideea conform căreia, cel mai important element care contribuie la reuşita lor în viaţă este, nu atât caracterul, cât statutul social.
Îmi amintesc că, la un moment dat, stând în sala de aşteptare a unui aeroport, am deschis una din revistele gratuite puse la dispoziţie. De cum am deschis revista, de pe primele două pagini m-a întâmpinat reclama la cel mai nou model de ceas marca Omega. Cel care-mi vindea imaginea era nimeni altul decât James Bond în persoană – actorul Daniel Craig. Reclama era gândită astfel încât să mă convingă că, dacă voi avea acel ceas, voi avea statutul şi prestanţa unuia dintre cei mai mari actori ai filmelor de acţiune de la Hollywood.
În ziua de azi, o mulţime de bărbaţi petrec atât de mult timp încercând să obţină un anumit statut prin simpla imitare a altor bărbaţi, încât uită că cel mai important statut de care se poate bucura un bărbat este acela de a fi cunoscut şi recunoscut ca fiind un bărbat cu adevărat bun.
În cadrul seminariilor pe care le ţin, obişnuiesc să lansez tinerilor tot felul de provocări, prin întrebări precum: “Ce vor spune oamenii la înmormântarea ta? Vor spune oare că: ‘A fost un bărbat generos, un tată grozav, un soţ iubitor’? Sau vor întreba unde sunt gustările?”
Răspunsul la această întrebare depinde exclusiv de felul în care tu, ca bărbat, hotărăşti să îţi trăieşti viaţa. Dacă viaţa ta va fi trăită pe fundamentul unor principii sănătoase şi solide, atunci oamenii nu vor vorbi despre mâncare la înmormântarea ta, ci vor închina un pahar în cinstea faptelor bune pe care le-ai făcut în timpul vieţii, şi a corectitudinii care ţi-a ghidat fiecare decizie.
Lecţia 2: Trebuie să-i ajuţi pe cei din jurul tău.
Pentru tine, ca bărbat, este extrem de important să-i ajuţi pe ceilalţi, pentru că astfel îţi vei putea folosi darul energiei şi al forţei masculine în beneficiul semenilor tăi.
Acest lucru este exact opusul a ceea ce pornografia sugerează bărbaţilor. Pe noi, ca bărbaţi, pornografia nu ne învăţa altceva decât să ne folosim de masculinitatea noastră exclusiv pentru beneficiul nostru personal şi pentru propria noastră plăcere. Suntem învăţaţi să reducem femeile la nivelul de simple obiecte de care ne putem dispensa oricând.
Una dintre cele mai grave vătămări produse de pornografie este faptul că reduce persoana umană la nivelul de bun de larg consum menit a fi utilizat de alţii în scopul satisfacerii propriilor lor plăceri.
Dacă noi, ca bărbaţi, nu vom învăţa să ne punem în slujba celorlalţi, să-i ajutăm, vom sfârşi cu toţii prin a deveni sclavii diverselor pofte şi curente superficiale ce domină în prezent cultura occidentală.
Am văzut, într-o zi, un poster motivaţional pe care scria aşa: “Dacă vrei să fii fericit pentru o oră, uită-te la TV. Dacă vrei să fii fericit pentru o zi, du-te într-un parc de distracţii. Dacă vrei să fii fericit toată viaţa, ajută-i pe cei din jurul tău.” Nici că ar fi putut vreodată un simplu afiş de carton ieftin, să transmită un mesaj mai plin de adevăr precum acesta.
După cum o spun chiar şi versurile clasicului cântec al lui Bob Dylan:
“Va trebui să te pui în slujba cuiva, într-adevăr,
Va trebui să te pui în slujba cuiva,
Fie că va fi vorba de Dumnezeu sau de Diavol,
Tot va trebui să te pui în slujba cuiva”.
Din păcate, mulţi bărbaţi crescuţi în cultura actuală încă nu şi-au dat seama că adevărata libertate, adevărata fericire, nu vor fi găsite în a face orice au chef să facă sau orice le vine să facă, ci în a face ceea ce este bine, frumos, consistent şi util să facă.
Punerea în slujba celorlalţi începe, în mod evident, de acasă, din relaţiile interpersonale, extinzându-se către comunitatea din care facem parte, către interacţiunile zilnice cu colegii de serviciu, şi chiar şi către omul care ne umple rezervorul maşinii cu benzină, sau către cel care ne serveşte masa la cafeneaua locală.
Bărbatul care se pune în slujba celorlalţi este bărbatul care îşi trăieşte viaţa orientat către exterior, spre aproapele său. El refuză să-şi trăiască viaţa orientat preponderent spre el însuşi şi spre satisfacerea propriilor lui dorinţe.
O viaţa trăită exclusiv în direcţia satisfacerii propriilor dorinţe se va transforma rapid într-o viaţa de sclavie faţă de lucruri care nu vor putea niciodată să ne ofere un scop demn de a fi atins şi care să ne împlinească. Viaţa trăită exclusiv în vederea satisfacerii propriilor dorinţe ajunge să fie o viaţă plină de singurătate, chiar dacă, la exterior, totul va arăta perfect.
Lipsindu-i pe cei din jurul nostru de potenţialul de care dispunem ca bărbaţi, nu vom mai reuşi să ne simţim legaţi de această lume într-un mod semnificativ atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi.
Astfel, viaţa trăită într-un mod egoist ne va răpi posibilitatea de a ne simţi cu adevărat conectaţi la lumea în care trăim.
Lecţia 3: Viaţa ta trebuie să aibă un scop. În viaţă, trebuie să-ţi depăşeşti limitele.
Fiecare bărbat are o pasiune, iar bărbaţii care vor să-şi găsească un scop în viaţă trebuie să-şi descopere pasiunea şi să o urmeze până la capăt.
Poate fi vorba de sport, sau de trenuleţe de jucărie, sau poate că îţi place să compui cântece. Poate-ţi place să joci şah, sau poate că eşti pasionat de istorie sau de grădinărit – oricare ar fi pasiunea ta, trebuie să o identifici şi, după ce ai identificat-o, trebuie să-ţi faci timp pentru a i te dedica.
Dacă eşti norocos, vei putea chiar să-ţi câştigi existenţa de pe urma pasiunii tale. Însă nu mulţi dintre voi veţi reuşi să vă valorificaţi pasiunile, ceea ce înseamnă că pasiunea descoperită va trebui integrată în programul zilnic de activităţi.
Identificarea unei activităţi interesante, urmată de concentrarea în direcţia ei, reprezintă o altă metodă excelentă de direcţionare a energiei şi forţei noastre masculine spre exterior, prin investiţia pe care o facem în diferite activităţi – şi cât de mult ne place nouă, bărbaţilor, un lucru bine făcut! (trebuie să recunoaştem că mult prea des ni se întâmplă să tratăm chiar şi relaţiile personale pe care le avem cu ceilalţi, ca pe nişte proiecte pe care trebuie să le gestionăm, dar ăsta este subiectul unui alt articol de blog!)
O activitate specific bărbătească are potenţialul de a-ţi oferi ţie, ca bărbat, un scop şi o direcţie în viaţă. Lumea în care bărbatul îşi poate etala abilităţile şi competenţele specific masculine, este lumea care, pentru un bărbat, are un sens; este locul în care noi, bărbaţii, ne utilizăm cu bucurie forţa şi energia în scopuri pozitive, pentru ca apoi să vedem cu ochii noştri roadele muncii pe care am depus-o.

Activităţile specific bărbăteşti ne oferă nouă, bărbaţilor, ocazia de a arăta întregii lumi ce ştim să facem, ce putem să facem şi ce avem concret de oferit lumii.
Exact! Ne oferă ocazia de a ne făli – de a merge cu pieptul scos înainte, plini de mândrie şi de sentimentul împlinirii, atunci când realizăm un lucru ce ştim că este demn de a fi luat în seamă.
Activităţile tipic masculine reprezintă, de asemenea, una dintre modalităţile prin care noi, bărbaţii, putem lăsa ceva pozitiv în urma noastră pentru cei ce vor veni după noi. Întotdeauna va exista o poveste (care, de regulă, va mai fi “înflorită” cu fiecare repovestire) despre golul pe care l-am marcat în cadrul meciului amical de rugby, sau despre casa de păpuşi pe care am construit-o pentru copii, sau despre peştele pe care l-am prins când am fost la pescuit etc. De obicei, astfel de poveşti sunt împletite în jurul unei provocări. Iar noi, ca bărbaţi, suntem construiţi pentru a răspunde provocărilor şi pentru a le face faţă.
Atunci când răspundem provocărilor şi când le ducem la bun sfârşit, noi, bărbaţii, arătăm lumii întregi, în modul nostru specific masculin, că avem ceva valoros de oferit, că putem contribui cu ceva, că putem lăsa ceva important şi util în urma noastră.
Dacă nu ne vom educa tinerii şi dacă nu le vom oferi ocazia de a răspunde cât mai multor provocări pentru a-şi testa limitele, să nu ne mirăm când vor găsi alte metode, mult mai urâte şi distructive, prin care vor încerca să demonstreze lumii că sunt bărbaţi adevăraţi. Să nu îi arătăm cu degetul când se vor îmbăta criţă pentru a demonstra că sunt “bărbaţi în toată firea”, care rezistă la băutură mult mai bine decât oricare alt individ, sau când se vor folosi de femei şi le vor agresa sexual, supunându-le la tot felul de barbarii sexuale doar de dragul de a colecţiona cât mai multe “trofee”, pentru a fi recunoscuţi drept bărbaţii cu cele mai multe femei care au trecut prin patul lor. Nu ei vor fi vinovaţi de a fi ajuns să se comporte animalic, ci noi, adultii, persoanele responsabile de formarea lor ca oameni, pentru că n-am ştiut să le vorbim tinerilor noştri, n-am ştiut să ni-i apropiem, n-am ştiut să-i educăm, n-am ştiut să le transmitem un set de valori morale şi de principii sănătoase.
Ca bărbaţi, avem nevoie de un scop în viaţă. Avem nevoie să ştim că eforturile noastre contează, că au un rost, o finalitate utilă. Chiar şi personajul Tyler Durden, în filmul Fight Club, spune că: “Văd tot acest potenţial cum este irosit… o întreagă generaţie care umple rezervoarele de benzină ale maşinilor şi serveşte mesele; sclavi cu gulere albe. Reclamele ne-au făcut să alergăm după maşini şi haine, după locuri de muncă pe care le detestăm, dar care ne permit să cumpărăm toate prostiile de care nu avem cu adevărat nevoie.”
Sau, aşa cum spunea cineva, la un moment dat: ‘daca-ţi trăieşti viaţa la un nivel superficial, atunci cel ce controlează acest nivel, te controlează şi pe tine’.
Pentru a putea valorifica ocaziile de a ne lăsa amprenta în lume într-un mod pozitiv, pentru a putea lăsa în urma noastră o moştenire lipsită de superficialitate şi plină de însemnătate, pentru a lăsa în urma noastră un lucru demn de admirat care să îi facă pe ceilalţi să exclame “ce lucru grozav!”, noi, bărbaţii, avem nevoie de un scop, avem nevoie de provocări.
Lecţia 4: Trebuie să ştii să iubeşti!
În ziua de azi, cele mai multe probleme cu care ne confruntăm în cultura contemporană se datorează lipsei de iubire. Când spun asta, nu mă refer la fanteziile sexuale de tip Don Juan, alimentate de pornografie, sau la sentimentalismele emotive (eu le mai spun tinerilor aşa: “sigur că furnicătura pe care o simţi în stomac – despre care toate vedetele muzicii pop îţi vorbesc întruna – poate fi dragoste, dar poate fi şi o simplă indigestie”). Nu. Când spun că trebuie să ştii să iubeşti, nu mă refer la cocktailul de hormoni aferent îndrăgostirii, ci mă refer la iubirea adevărată, la cea despre care vorbea Aristotel atunci când descria iubirea ca fiind starea în care te afli atunci când “urmăreşti ca celui de lângă tine să-i fie bine”.
Din păcate, ceea ce cultura contemporană promovează preponderent, este orientarea către sine, raportarea la sine, iar nu iubirea autentică.
Iubirea autentică înseamnă a pune binele celui de lângă tine mai presus de binele tău, chiar dacă binele celui de lângă tine poate însemna suferinţa ta sau pierderea unui lucru important pentru tine.
Singura modalitate de a verifica dacă ceea ce simţim este iubire adevărată, iar nu un simplu sentimentalism emotiv, este prin a răspunde următoarelor întrebări: Este această iubire, transpusă în fapte concrete? Este ea direcţionată către exterior, în beneficiul celuilalt?
Dacă eu le spun soţiei şi copiilor mei că îi iubesc, dar apoi îmi petrec tot timpul stând pe canapea, uitându-mă la filme pe DVD şi ronţăind gustărele, în timp ce soţia mea găteşte, face cumpărături, îngrijeşte copiii şi merge la serviciu pentru a putea plăti facturile, atunci, oare chiar îmi iubesc cu adevărat soţia şi copiii?
Urmează să mă întâlnesc cu un tânăr care a răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus. Ţinerii ştiu instinctiv că iubirea autentică nu înseamnă doar cuvinte şi sentimente, ci trebuie să se manifeste în mod concret în lumea reală. Problemă este că noi, adulţii, nu le mai reamintim tinerilor acest lucru suficient de des.
“Noi nu trebuie să reinventăm bărbăţia. Trebuie doar să vrem să ne trezim din visul urât al ultimelor generaţii, şi să-l îndreptăm.” -Waller R. Newell


Sursa:stiripentruviata.ro

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Emoticoane cu Papa Francisc

După ce a cucerit mass-media, Papa Francisc va invada în curând și mesajele digitale! Datorită unei inițiative Aleteia.org, o  întreagă gamă de emoticoane cu Sfântul Părinte sunt deja disponibile pentru download gratuit pe Google Play și vor ajunge în curând și pe Apple Store.

Agenția de proiectare Swyft Media a creat mai multe animații cu câteva zile înainte ca Papa Francisc să viziteze Statele Unite ale Americii. Îl vom putea descoperi pe Sfântul Părinte lângă Statuia Libertății, într-un taxi galben, încercând să se bucure de un hot dog, sau doar navigând. Nu mai puțin de 52 de emoticoane și 14 GIF (imagini animate) pot fi partajate prin iMessage, WhatsApp, Facebook Messenger, LINE, WeCha și multe alte mesagerii.

"Emoticoanele sunt atât de înrădăcinate în limbajul digital și social, în special în rândul tinerilor, încât era firesc să facem un efort pentru a sprijini din punct de vedere digital vizita Papei Francisc în SUA", a declarat Kathleen Hessert, fondatoarea Sports Media Challenge, care supervizează inovația digitală Aleteia.org. "În plus, Papa Francisc are un mare simț al umorului. Acesta este pe deplin accesibil și gata să se investească acolo unde oamenii comunică",  a adăugat ea.

Pentru a obține gratuit "Papa-Emoticoanele", urmați acești pași:

Tastați "Pope Emoji" pe Google Play. Aplicația va fi disponibilă și pe iOS din App Store în curând.
Descărcați "Pope Emoji" pe dispozitivul dumneavoastră mobil.
Urmați instrucțiunile pentru a permite Pope Emoji " de a fi integrate în tastatură.
Nu vă mai rămâne decât să utilizați "Pope Emoji" în toate mesajele!

Traducere: ACC



Sursa:aleteia.org

vineri, 25 septembrie 2015

Povestea cuielor din gard

A fost odată un băiețel care avea un temperament rău. Tatăl său i-a dat un sac de cuie și i-a spus că de fiecare dată când își pierde cumpătul trebuie să bată un cui în partea din spate a gardului.
Prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie în gard. În următoarele câteva săptămâni, învățând să-și controleze furia, numărul de cuie bătute cu ciocanul s-a diminuat zi cu zi. El a descoperit că este mai ușor să-și controleze temperamentul decât să bată cuiele în gard.
gauri de cuie temperament rau
În cele din urmă a venit ziua când băiatul nu și-a mai pierdut deloc cumpătul.
El i-a spus tatălui său despre asta și tatăl i-a sugerat acum să scoată câte un cui pentru fiecare zi în care el a fost capabil să-și țină cumpătul. Zilele au trecut, iar băiatul a fost în cele din urmă în stare să-i spun tatălui său că toate cuiele au fost scoase.
Tatăl l-a luat pe fiul său de mână și l-au dus la gard. El a spus:
„Te-ai descurcat bine, fiul meu, dar uita-te la găurile din gard. Gardul nu va mai fi niciodată la fel. Când spui anumite lucruri la furie, lași o cicatrice la fel cum cuiele lasă o gaură în gard. Poți înfige un cuțit într-un om și apoi să-l scoți. Nu va mai conta de câte ori spui <<Îmi pare rau>>; rana a rămas. „
cuvinte grele rani
Băiețelul a înțeles astfel ce efect au avut toate cuvintele sale din trecut.
S-a uitat către tatăl său și a spus:
„Sper că mă poți ierta, tată, pentru găurile făcute în tine.”
„Sigur că pot”, a spus tatăl.


Sursa:dor.academy

(FOTO) 40 de imagini satirice create de Pawel Kuczynski

Pictorul polonez Pawel Kuczynski folosește ingenios satira pentru a prezenta realitatea socială, politică și culturală de astăzi. La prima vedere, ilustrații sale sunt ciudate, dar când te uiți mai atent, ele de fapt, reflectă unele probleme serioase ale lumii de azi.
Născut în 1976, Pawel este un absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Poznan, Polonia. Artistul a început să deseneze ilustrații satirice în anul 2004 și până în prezent a fost “recompensat cu 92 de premii si distincții”. În 2005, Pawel Kuszynski a primit “Eryk”, premiu din partea Asociației Caricaturiștilor polonezi.
Iată 40 cele mai reușite creații ale lui Pawel Kuczynski:


10
9
8
7
6
5
4
3
2


vfnjy
vfe
ve
vcsdv
oili
o.lp
mi8ol
loui
lopu
loiuu
lioy
lio
kiy
kiuy
htrht
gre
fve
fgre
ferg
dsf
bvef
brnbr
breghhr
br
bfdeb
;poi
;p0
,uoi

joi, 24 septembrie 2015

Codul fiscal in vigoare de la 1 ianuarie 2016 – la chioscurile de ziare

Vineri, 25 septmebrie 2015, la toate chioscurile de ziare veti putea gasi “Codul fiscal – in vigoare de la 1 ianuarie 2016″.
Legea nr. 227 din 08.09.2015, publicata in M.Of. Partea 1 nr 688 din 10.09.2015
Culegere de acte normative dupa documente oficiale cu peste 700 de pagini.
Contine si glosar privind semnificatia unor termeni si expresii definite in Codul Fiscal.
Pret 18.99 lei. Editura Meteor Press

Naşterea Născătoarei de Dumnezeu în imnografia siriacă - O haină ţesută din glorie

De Manuel Nin
Producţia literară foarte îmbelşugată pusă sub paternitatea sfântului Efrem, marele părinte al Bisericii siriace mort în anul 373, cuprinde imnuri compuse în realitate începând din secolul al V-lea inspirate din imnografia lui Efrem. Multe din aceste compoziţii sunt dedicate Mariei şi maternităţii sale divine, imnuri care o cântă, meditând şi lăudând în acelaşi timp misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.
Două dintre aceste imnuri încep cu o rugăciune către Cristos, pentru ca El însuşi să lumineze cântarea poetului: "Fecioara mă cheamă să cânt misterul pe care-l admir. Dă-mi, o, Fiule al lui Dumnezeu, darul tău de admiraţie, pentru a picta o imagine plină de frumuseţe Mamei tale". Fecioria Mariei şi zămislirea în ea a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt scoase în evidenţă cu imagini foarte contrastante, pornind de la însăşi omenitatea Mariei în faptul de a fi pe deplin femeie şi de a zămisli feciorelnic: "Un făt în sânul său fără căsătorie, mare minune! Lapte este în mamelele sale, lucru neobişnuit! Semnele fecioriei împreună cu latele sunt în trupul său". Şi continuă cu expresii care subliniază divino-umanitatea celui care s-a născut din Maria: "Fecioara Maria în sfinţenie îl naşte pe Fiul; dă lapte celui care hrăneşte neamul omenesc; pe genunchi îl ţine pe cel care susţine totul. Ea este fecioară şi este şi mamă: ce nu este ea?".
Autorul continuă introducând tema fecioriei - fie într-o referinţă la cele zece fecioare din parabola evanghelică - fie mai ales ţinând cont de feciorie ca realitate eclezială prezentă deja în secolul al IV-lea în Bisericile de tradiţie siriacă: "În Maria să se bucure toată ceata fecioarelor, pentru că una dintre ele s-a aplecat şi l-a născut pe gigantul care susţine creaturile, acelaşi care a eliberat neamul omenesc făcut sclav". Referinţa cristologică la "gigantul" născut de Maria este luată din Psalmi (18,6), într-un text pe care tradiţia Părinţilor şi liturgiile orientale şi occidentale l-au citit şi interpretat aplicându-l lui Cristos însuşi în întruparea şi naşterea sa din Maria.
În primul dintre cele două imnuri, o serie de patru strofe enumeră pe cei care prin intermediul ei găsesc în Cristos răscumpărarea lor deplină: "Să se bucure în Maria Adam rănit de şarpe, pentru că ea i-a dat lui planta medicinală, să se bucure în Maria preoţii, pentru că ea l-a născut pe marele preot devenit victimă, să se bucure ceata profeţilor, pentru că în ea s-au împlinit profeţiile lor". Legătura cu Adam vindecat de medicamentul care este însuşi Cristos îl face pe autor să cânte tema întrupării şi naşterea Cuvântului lui Dumnezeu văzut ca o nouă creaţie: "Maria a dat rodul dulce oamenilor, în locul acelui rod al amărăciunii pe care Eva l-a cules din pom., Maria a ţesut o stolă de glorie pentru tatăl său care a fost dezgolit printre pomi: îmbrăcând-o în mod cast, el a dobândit frumuseţe".
Maria mai este prezentată ca viţă de vie care produce vinul care este Cristos însuşi, referinţă care are şi un caracter euharistic, legat cu vinul ca băutură de mântuire: "Viţa feciorelnică a produs un ciorchine cu vin dulce şi prin el au fost consolaţi de tristeţi Adam şi Eva îndureraţi: gustând medicamentul de viaţă şi au fost consolaţi de acesta de tristeţile lor".
În al doilea imn, după ce a apropiat cele zece fecioare cu făcliile în mână din Evanghelia lui Matei de Maria fecioară care poartă adevărata lumină a lumii, pe Cristos, imnograful se lungeşte ca să dezvolte legătura dintre Eva şi Maria, dintre căderea în păcat şi răscumpărare ca nouă creaţie: "Prin ea s-a ridicat capul Evei rămas doborât. De fapt Maria l-a purtat pe pruncul care a înşfăcat şarpele şi frunzele goliciunii s-au transformat în glorie. Două fecioare a avut omenirea: una cauză a vieţii, cealaltă a morţii; din Eva a răsărit moartea, din Maria viaţa". Şi autorul iar reia tema hainei de glorie ţesute de Maria în sânul ei: "Mama căzută a fost sprijinită de fiica sa şi pentru că aceea era îmbrăcată cu frunze de goliciune, aceasta i-a ţesut şi i-a dat o haină de glorie". În cele două imnuri, titlurile cristologice date Mariei sunt luate din imagini veterotestamentare: ea este ogorul care nu l-a cunoscut pe semănător, ea nava care aduce oamenilor rodul mântuirii, ea făclia care aduce lumina pentru oameni: "Prin Maria a răsărit lumina care a alungat întunericul care s-a răspândit prin Eva întunecând omenirea. Prin intermediul Mariei lumea a fost luminată".
(După L'Osservatore Romano, 8 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Sursa:ercis.ro

Oameni crelebri care si-au prezis propria moarte

Este tot timpul distractiv de a specula modul in care vom muri, dar majoritatea speculatiilor noatre raman doar la stadiul de gluma. Exista in lume multe cazuri de oameni care si-au prezis propria moarte. Scepticii vor spune ca e doar o simpla coincidenta, in timp ce oamenii spirituali cred ca este posibil. Cert este ca exista sase oameni celebrii care si-au prezis moartea. Sunt niste coincidente foarte ciudate, asa ca va redam mai jos lista celor sase personalitati care si-au prezis sfarsitul.
Mark Twain
6. Mark Twain a murit cu o zi intarziere

Mark Twain este fara indoiala unul dintre cei mai mari scriitori americani, avand un talent imens si un simt al unorului desavarsit
Predictia: Scriitorul s-a nascut in 1835, atunci cand cometa Halley a trecut la o distanta foarte mica de Pamant. In 1909, Mark Twain a declarat ca va muri la urmatoarea trecere a cometei Halley pe langa Pamant.
Ce s-a intamplat: Cometa Halley viziteaza Pamantul odata la 76 de ani. La 20 aprilie 1910 cometa a trecut din nou pe langa Pamant. Ciudat este faptul ca a doua zi, marele scriitor moare din cauza unui atac de cord.
pete-maravich-lookon
5. Baschetbalistul care si-a prezis moartea cu 14 ani inainte

Pete Maravich a fost unul dintre cei mai buni 50 de baschetbalisti din istoria NBA.
Predictia: In 1974, atunci cand Maravich avea 26 de ani si activa de 4 ani in circuitul NBA, acesta a facut o simpla declaratie. A spus ca nu vrea sa joace 10 ani in NBA si ca va avea sa moara la 40 de ani de atac de cord.
Ce s-a intamplat: Maravich a continuat sa joace, castigand foarte multi bani inca 6 ani in NBA, adica fix 10 ani de la inceputul carierei. La 5 ianuarie 1988, pe cand avea 40 de ani, acesta se prabuseste la pamant in timp ce juca baschet cu prietenii sai. Marele baschetbalist sufera un atac de cord si moare. La autopsie se descopera ca avea probleme cardiace nedescoperite.
wiliam
4. Ziaristul care si-a prezis moartea pe Titanic

William Thomas Stead a fost un afacerist in media. Acesta este considerat „parintele tabloidelor”. Altii il considera un pionier al jurnalismului de investigatie, articolele lui atragand furia politicienilor vremii.
Predictie: Stead era pasionat de ocultism si fictiune. Acesta a scris in 1886 o piesa numita „Scufundarea unui vas de linie”, in care vorbeste despre un vas plecat din Anglia spre New York care este implicat intr-o coliziune, iar in haosul creat multi pasageri isi pierd viata deoarece nu exista suficiente barci de salvare. Dupa sase ani, acesta scrie o alta piesa despre un vas de linie care se izbeste de un iceberg.
Ce s-a intamplat: William Thomas Stead a fost unul dintre cei 1514 oameni care au murit pe 14 aprilie 1912 atunci cand s-a scufundat Titanicul. Aceasta intamplare reala este trasa la indigo din scrierile lui din trecut, de aceea se poate spune ca Stead a avut o viziune asupra propriei morti.
demoivre
3. Matematicianul care si-a calculat exact data mortii.

Abraham de Moivre a fost un renumit matematician francez care a lucrat intreaga viata in domeniul probabilitatii alaturi de Edmond Halley (faimos pentru cometa care-i poarta numele). El practic studia moartea prin metode matematice, avand si o teorie care anticipa data decesului unei pesoane.
Predictie: Cand Moivre avea 87 de ani, a observat ca doarme cu 15 minute mai mult in fiecare noapte. In urma calculelor matematice a marturisit ca atunci cand cele 15 minute se vor cumula in 24 de ore, va muri. Data mortii sale a estimat-o ca fiind, cel mai probabil, pe 27 noiembrie 1754.
Ce s-a intamplat: Marele matematician Abraham de Moivre moare la 27 noiembrie 1854, asa cum a prezis.

fdf
2. Muzicianul care s-a temut, dar nu a scapat de numarul 13

Arnold Schoenberg a fost un compozitor care a introdus in anii ’20 muzica atonala. Acest stil de muzica a nemultumit ascultatorii si i-a adus critici din partea specialistilor.
Predictie: Schoenberg era obsedat de numarul 13. Acesta s-a nascut intr-o zi de 13 (13 septembrie 1874) si toata viata a crezut ca va muri tot intr-o zi de 13. Cand era ziua 13 a unei luni, compozitorul statea numai in casa si era foarte precaut.
Ce s-a intamplat: Atunci cand a implinit varsta de 76 de ani, un coleg i-a spus in gluma ca 7+6=13 si sa fie mai prudent in acel an. Avertizarea l-a facut mai temator. Astfel intr-o zi de vineri 13 a anului 1951 a fost la fel de precaut, stand toata ziua in casa. La miezul noptii insa, sotia l-a gasit mort.
frank
1. DJ-ul de radio care si-a anuntat moarte in propria emisiune

Frank Pastore lucra la un post de radio crestin din SUA, unde avea propria emisiune.
Predictie: Pe 12 noiembrie 2012, acesta discuta cu ascultatorii despre pasiunea sa pentru motociclete. El spune la un moment dat ca oricat de atent ar conduce, tot exista riscul ca sa fie strivit de o masina care merge pe autostrada 210.
Ce s-a intamplat: La numai 3 ore dupa emisiune, Pastore a fost implicat intr-un accident, la fel cum descrisese in emisiune, chiar pe autostrada 210. Acesta a suferit leziuni grave la cap, murind o luna mai tarziu.