sâmbătă, 31 octombrie 2015

Radio Maria poate fi ascultat şi prin orice telefon

Fără a fi nevoie de internet sau receptor radio, postul Radio Maria poate fi ascultat şi prin intermediul oricărui telefon, fix sau mobil (orice model, nu neapărat smartphone), apelând numărul 0315040405.

Tariful este normal pe minut, echivalent tarifului pentru minute naţionale al reţelei din care apelaţi. Nu este un număr cu suprataxă, nu sunt alte costuri suplimentare.

Numărul 0315040405 este din reţeaua Radiocom a Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii.

Radio Maria poate fi ascultat în Moldova pe frecvenţa 12687 MHz (prin intermediul DIGI), pe frecvenţa 89,6 FM (cu aparatele de radio, în zona Bacăului) sau online prin www.radiomaria.ro.


Sursa:ercis.ro

Halloween, sărbătoarea dovlecilor goi

Autor: pr. Gabriele Amorth
 
1. Semnificaţia
Halloween reprezintă forma contractată a expresiei englezeşti „All Hallows Eve”, care înseamnă „Ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinţilor”. Halloween reprezintă o maimuţărire magică a sărbătorii creştine. Universul ocult o defineşte astfel: „Este ziua cea mai magică a întregului an, este ziua principală în lumea esoterică şi sărbătoarea cea mai importantă pentru cei care îl slujesc pe Satana”. De fapt, ziua de 31 octombrie este o dată importantă nu doar pentru cultura celtică, ci şi pentru mişcările sataniste. Este unul dintre cele patru sabaturi ale vrăjitoarelor. Primele trei marchează perioadele „benefice” ale anului: trezirea naturii după sezonul rece, timpul semănatului şi timpul recoltei. Al patrulea marchează sosirea iernii şi „înfrângerea” soarelui: frig, foame, moarte.
Sărbătoarea catolică a Tuturor Sfinţilor nu are nimic comun cu Halloweenul. A fost stabilită de către Papa Grigore al IV-lea în anul 840, iar din 1048, celebrarea iniţială din luna mai a fost mutată la 1 noiembrie, cu scopul de a detrona cultul lui Samhain (în cultura celtică este momentul în care lumea viilor comunică cu lumea celor morţi, cu zâne, spirite etc.). Odinioară, sărbătorile păgâne au fost creştinate, fiind înlocuite cu sărbători ale Bisericii. Astăzi asistăm la fenomenul invers. În locul sărbătorii creştine a Tuturor Sfinţilor şi a celor mutaţi dintre noi, se încearcă introducerea treptată a culturii costumelor şi a sărbătorii păgâne străine, evident ostilă climatului şi contextului de rugăciune şi credinţă autentică specifice sărbătorilor creştine.
2. De ce are loc în noaptea de 31 octombrie?
Originile Halloween-ului trebuie căutate la druizii celţi din antichitate, deci cam cu 2000 de ani în urmă. Celţii ocupau pe atunci un vast teritoriu – astăzi în zona Franţei, Angliei, Ţării Galilor, Scoţiei şi Irlandei. Pentru ei, ajunul anului nou coincidea cu celebrarea lui Samhain, principele morţii, pe 31 octombrie. Deoarece activitatea principală a celţilor era agricultura, noaptea de 31 octombrie (finalul verii) reprezenta serbarea dedicată lui Samhain, divinitate obscură căreia muritorii îi mulţumeau pentru recolte. Era vorba despre „Trinox Samhain” sau anul nou celtic.
Samhain era stăpânul infernului, care, odată cu sosirea iernii, domina puterea soarelui, eternul său rival. Samhain ajunge astfel să fie identificat cu zeul celor morţi, sau, mai simplu, cu luna, simbol foarte întâlnit în imaginile de Halloween. Samhain este, de asemenea, numele galic care corespundea lunii noiembrie. Prin urmare, ziua lui Samhain marca începutul jumătăţii hibernale a anului, fiind numită şi „ziua dintre ani”. Fiind „între ani”, a fost considerată un moment magic: graniţa dintre lumea celor vii şi lumea spiritelor devenea atât de subţire încât le permitea spiritelor să se întoarcă pe pământ pentru a comunica cu cei vii. Celţii credeau că în această zi spiritele rele ale morţilor se întorceau pentru a crea confuzie şi haos printre cei vii. Sărbătoarea în sine era menită să domolească acţiunile lui Samhain şi ale spiritelor celor morţi.
La început, în această zi erau onoraţi toţii morţii, inclusiv primii sfinţi creştini, dar odată cu trecerea timpului, în mod bizar, aceste spirite au primit conotaţii diabolice, malefice. Astfel s-a ajuns ca, în timpul celebrărilor de Halloween, să apară fantome, schelete, simboluri ale morţii, ale diavolului, ale altor creaturi maligne, cum sunt vrăjitoarele. Liliecii, pisicile negre, vrăjitoarele, fantomele au foarte puţine lucruri în comun cu iniţiala serbare celtică a lui Samhain. Cineva le-a adăugat în mod abuziv, în timp. În cadrul ceremonialului celtic, exista însă un detaliu care a iniţiat inserarea de simboluri esoterice: participanţii trebuiau să poarte piei şi capete de animale, pentru a putea dobândi forţa acestor animale şi a speria astfel spiritele rele prezente.
3. Legenda
Legenda antică irlandeză îl prezintă pe Jack, un fierar rău, zgârcit, care, într-o noapte a Tuturor Sfinţilor, după ce a băut prea mult, a murit de ciroză. Diavolul venit să ia sufletul damnat a fost păcălit de Jack şi nevoit să-i împlinească unele dorinţe, prin care şi aceea de a-l lăsa să trăiască, semnând un pact prin care renunţa la sufletul acestuia. Jack, ignorându-şi boala, a murit după un an. Nefiindu-i permis să intre în Rai, Jack nu a fost primit nici în iad, datorită pactului semnat cu diavolul. Sărmanul a scobit un nap, în care a aşezat o flacără din focul veşnic. Cu acest lămpaş, fantoma lui Jack s-a întors în lumea celor vii pentru a-şi căuta un loc de odihnă.
Irlandezii, loviţi de criză, au emigrat în America prin 1850. În lumea nouă au găsit cantităţi enorme de dovleci, mai mari decât napii din ţara de baştină, numai buni să fie scobiţi şi sculptaţi. Şi astfel dovleacul înlocuieşte napul, devenind „lămpaşul lui Jack”, folosit în noaptea Tuturor Sfinţilor pentru că se considera că ar ţine la distanţă spiritele neliniştite ale celor morţi care, ca şi Jack, încercau să se întoarcă acasă. Astăzi, copiii îmbrăcaţi cu costume înfricoşătoare, vizitează familiile, luminaţi de aceste lămpaşe-dovleac, şi obţin dulciuri în schimbul „bunăvoinţei” lor, cu faimoasa frază „trick or treat” (îmi daţi ceva dulce sau vă sperii), o expresie inocentă, dar a cărui semnificaţie originală este „blestem sau sacrificiu”.
De fapt, cu câteva secole înainte de Isus, o societate secretă domina lumea celtică. În fiecare an, de 31 octombrie, ziua de Halloween, aceasta celebra, în onoarea divinităţilor ei păgâne, un festival al morţii. Bătrânii sectei mergeau din casă în casă pentru a cere ofrande pentru zeii lor, multe fiind sacrificii umane. În cazul refuzului, aruncau blesteme peste casa respectivă. De aici s-a născut „trick or treat”. Această sărbătoare a Halloween-ului, iniţiată şi răspândită în SUA, a fost importată în Europa, ajungând şi la noi.
4. Fructul principal – mărul; liliacul, bufniţa, păianjenul şi pisica neagră
Pentru a-l venera pe Samhain, zeitatea nopţii, se practicau două ritualuri de divinaţie: scufundarea mărului şi decojirea lui. Primul gest reprezenta o divinaţie pentru căsătorie – prima persoană care muşca un măr urma să se căsătorească în anul următor. Decojirea mărului reprezenta o divinaţie privind durata vieţii – cu cât era mai lungă fâşia de coajă, cu atât era mai lungă viaţa celui care decojise mărul.
Începând din Evul Mediu, cele patru animale specifice Halloween-ului au fost asociate activităţii vrăjitoarelor, fiind considerate servitori demonici. Când vrăjitoarele au început să fie legate de Halloween, şi aceşti slujitori au devenit piese prezente în cadru.
Liliacul – simbol foarte popular al Halloween-ului. Liliacul este legat de vrăjitorie şi moarte în multe culturi: această asociere se naşte din zborul în timpul nopţii şi din prezenţa sa în peşteri şi ruine. Sângele de liliac este folosit în magia neagră pentru a pregăti poţiuni magice.
Păianjenul – superstiţia spune că păianjenul poartă cu sine vibraţii rele, este capabil să facă rău oamenilor şi animalelor chiar şi prin simpla sa prezenţă.
Bufniţa – în Evul Mediu se credea că în noaptea de Halloween, demonii transformaţi în bufniţe zburau împreună cu vrăjitoarele şi pisicile lor negre pentru a participa la sabatul vrăjitoarelor.
Pisica – câţi dintre noi nu au superstiţii legate de pisica neagră? Pentru mulţi, chiar şi astăzi, pisicile negre sunt creaturi sinistre, aducătoare de ghinion. În Evul Mediu reprezentau simbolul clar al diavolului. Au fost apoi asociate cu vrăjitoarele, tot din superstiţie: se credea că vrăjitoarele îşi pot transfera sufletul în pisici, de aceea aveau mereu o pisică.
5. Concluzii
„M-aş bucura dacă părinţii şi familiile ar folosi aceeaşi risipă de energie, timp şi bani dedicate unui eveniment fără sens precum Halloween-ul pentru a educa în valorile adevărate, precum cele ale comuniunii cu sfinţii şi cei mutaţi dintre noi”, au fost cuvintele cu care Cardinalul Tarcisio Bertone a comentat anul trecut sărbătoarea de Halloween, deja intrată în şcoli şi sărbătorită cu mare fast.
O fostă vrăjitoare a mărturisit că Halloween nu este altceva decât o subtilă iniţiere în ocultism. De fapt, în noaptea cu pricina, vrăjitoarele celebrează ritualuri şi blesteme asupra dulciurilor, înainte de împărţirea lor, pentru a-i atrage pe copiii spre vrăjitorie şi a le suscita interesul pentru ocult. Prin urmare, această pseudo-sărbătoare este doar unul dintre modurile multiple prin care se încearcă introducerea unei mentalităţi esoterice în viaţa şi tradiţiile noastre. Este suficient să ne gândim la faptul că unele poezii învăţate de copii la grădiniţă sau şcoală sunt de fapt adevărate evocări ale spiritelor rele. Multe dintre obiectele vândute de Halloween sunt amulete, talismane, obiecte folosite în vrăjitorie pentru a semna pactul cu diavolul şi pentru a satisface dorinţele oamenilor.
Pr. Oreste Benzi afirma că scopul principal al Halloween-ului este de a răspândi o mentalitate magico-demonică pentru a înlocui cultura creştină. Episcopul de Civitavecchia, Mons. Girolamo Grillo, spunea: „Este vorba despre o manifestare clar păgână, iar creştinul autentic nu poate fi de acord cu aşa ceva, mai ales că totul se transformă într-un carnaval obscen, cu ceremonialuri satanice mascate care se răspândesc şi în mediul nostru”.
Chiar şi simbolistica serbării de Halloween are rădăcini esoterice. Costumele trebuie să fie decorate cât mai de efect. Portocaliul, negrul şi roşul – culorile diavolului – sunt cele asociate evenimentului. Discotecile şi barurile organizează petreceri inspirate din filmele de groază şi din cele cu vampiri. Unele localuri sunt decorate cu mese în formă de sicrie, cu pânze de păianjen care coboară din tavan, cu schelete, pahare în formă de cranii, aşteptând petrecăreţi îmbrăcaţi în monştri sau vrăjitoare, adesea purtând dovleci pe cap.
Serbarea de Halloween este legată de un alt fenomen care ar trebui să ne preocupe: prezenţa în cluburi a ghicitorilor în palmă sau în cărţi. Pe lângă dans, tinerii au posibilitatea să intre în contact cu persoane din mediul ocult, să li se citească cărţile de Tarot. Adevărul este că totul s-a transformat într-o afacere economică colosală. În Italia se estimează că se cheltuiesc 120 milioane de euro pentru organizarea de evenimente publice sau private, şi 150 de milioane pentru măşti şi costume (a se vedea supermarketurile de la noi, pline de astfel de obiecte).
Dacă odinioară serbările păgâne erau înlocuite cu sărbători creştine, astăzi asistăm la fenomenul invers. Asistăm la tentativa de a introduce, în coincidenţă cu sărbători creştine, în cultură şi vestimentaţie, o serbare păgână străină de contextul de rugăciune şi de credinţa specifice sărbătorilor creştine. Analizând toate riscurile acestei manifestări, ar trebui să convingem profesorii şi directorii de şcoli că rolul lor este să îi facă pe elevi să înţeleagă că Halloween nu are nimic de a face cu tradiţiile noastre. Diminuându-i importanţa, trecând-o pe plan secund, putem spera că vom vedea treptat cum Halloween dispare din media, pentru a fi apoi uitată. Pentru noi creştinii, această noapte reprezintă un singur gând şi o simplă bucurie: sfinţii noştri! Prin urmare, nu „dulciuri şi păcăleli”, ci „spune-mi ce sfânt eşti”.
Traducere: pr. Titus Sas
Sursa: Facebook

vineri, 30 octombrie 2015

Frumusețile județului Alba: Dealul cu melci – unul dintre cele mai spectaculoase puncte fosilifere din Transilvania

Una dintre minunile naturii în județul Alba este Dealul cu melci, din Munții Apuseni, o rezervaţie paleontologică, care atrage prin aspectul său ciudat. Este vorba despre o puzderie de formaţiuni sub formă de melci, încrustate în piatră în urmă cu mai bine de 65 de milioane de ani. Peste 30 de specii de moluşte şi-au lăsat aici amprenta pe o suprafaţă de 4,30 ha, alcătuind acest recif senonian, bizar în ochii oricărui călător.
Rezervația naturală de tip paleontologic Dealul cu melci este un unicat geologic, fiind, totodată, unul dintre cele mai spectaculoase puncte fosilifere din Transilvania. Rezervația a fost înființată în anul 1954 și declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).
Dealul cu melci, din punct de vedere geologic, reprezintă un conglomerat de gresii și marne în care au fost încrustate zeci de specii de moluște. Gasteropodul dominant în aceste straturi de gresii fosilifere este „Acteonella giganteea”, o scoică cu cochilie în forma de melc, potrivit www.welcometoromania.ro.
dealul-cu-melci-01Zona a fost declarată rezervație naturală datorită valorii sale științifice reprezentată de sedimentele Cretacicului superior, formate în fundul stâncos al unei mări. Din cauza presiunii și a acțiunii timpului, în milioane de ani, bancuri imense de melci s-au pietrificat, rezultând rezervația din prezent.
Cu ușurință se pot observa formele și mărimile diferite de melci cimentați în stâncă, în straturi ce variază între 8 și 10 m grosime. Rezervația se întinde pe 0,67 hectare, iar aria protejată științifică ajunge la 4,30 hectare.
Rezervația paleontologică Dealul cu melci este situată la o altitudine de 650 m, în județul Alba, comuna Vidra — sat Nemeși — pe stânga văii Arieșului Mic — la 15 kilometri de orașul Câmpeni și aproximativ 2 kilometri de centrul comunei Vidra.
În apropiere spisoaiae află o altă minune a naturii, Cascada Pişoaia, cunoscută şi sub numele de Cascada Miresii. Este declarată rezervaţie peisagistică şi se întinde pe o suprafaţă destul de mare, respectiv de 2,5 hectare. Rezervaţia peisagistică Cascada Pişoaia se află pe un prag stâncos de calcare cristaline de vârstă paleozoică, încadrată într-o pădure de fag şi arbori izolaţi de răşinoase. Căderea de apă se realizează de la aproximativ 18 m înălţime, cu un front de despletire a firului apei de 25 metri pe abruptul stâncos pe care se scurge. Formaţiunile calcaroase de tip travertinic depuse dea lungul timpului măresc spectaculozitatea zona.
Apele din zonă sunt bogate în calcar, acoperă totul cu depuneri, şi dau naştere la numeroase formaţiuni calcaroase, unele chiar spectaculoase. Din aceste tufe calcaroase localnicii confecţionează cruci care pot fi văzute lângă biserici sau dea lungul drumurilor, sau taie cărămizi cu ajutorul cărora îşi împrejmuiesc casele.
Rezervațiile Dealul cu melci și cascada Pișoaia fac parte dintr-un traseu turistic ce include mai multe obiective turistice importante din această regiune.
Traseul începe în Arieșeni și continuă cu Barajul Mihoiești — Cheile Văii Morii — Cascada Pișoaia (Vidra) — Dealul cu melci — Casa Memorială ”Avram Iancu”, unde sunt expuse artefacte istorice, de port popular, unelte agricole și creații meșteșugărești — Muntele Găina cu faimosul său Târg de Fete. Biserica veche din Vidra, ridicată în anul 1712, reprezintă, de asemenea, o altă atracție turistică a acestei zone. (C.M.)
sursa: ”Județul Alba. Ghid Turistic”, Consiliul Județean Alba, agerpres

miercuri, 28 octombrie 2015

Rugăciune de toamnă

Arată-ne, Doamne,
lumina feței tale
în răcoarea dimineții,
în cântecul pârâului,
în strigătul toamnei.

Să strălucească, Doamne,
căldura feței tale
peste ceața lacurilor,
peste păduri
și peste munți.

Ridică-ți, Doamne,
Chipul Învierii Tale
peste refrenul orelor,
peste cursul zilei,
peste dansul anotimpurilor.

Să strălucească, Doamne,
bunătatea feței Tale
peste picurii de ploaie,
peste frunza ruginie,
peste păsările călătoare.

Ajută-ne să mergem, Doamne,
spre lumina feței Tale
spre Ierusalimul ceresc,
pe căile veșniciei,
în casa Tatălui nostru.

Amin.

Traducere: ACC



marți, 27 octombrie 2015

La bine şi la greu,,,

“La bine şi la greu.”
Doar în două ocazii am rostit aceste cuvinte cu încrederea că cei care le repetau ştiau pe deplin ce înseamnă acestea.
Prima ocazie mi-a adus un zâmbet pe faţă. Ea suferise, iar căsătoria era răsplata care a aşteptat-o de cealaltă parte a bolii. Pe vremea când erau prieteni, cuplul trecuse prin luptă cu o boală grea. Acum deveneau soţ şi soţie. Erau conştienţi de ceea ce înseamnă “la bine şi la greu”.
Cea de a doua ocazie mi-a adus lacrimi pe obraji. Ea mai avea câteva săptămâni de trăit. Reînnoirea jurămintelor era cadoul lui pentru ea. Aproape că am sărit peste aceste cuvinte, de teamă să nu fie prea dureroase. Însă, pentru mulţimea care era prezentă, le-am inclus ca o mărturie pentru toţi cei care i-au auzit spunând “la bine şi la greu”. Ei chiar înţelegeau ce înseamnă aceste vorbe, şi le asumau, iar ceilalţi ştiau asta.
Foarte puţini oameni iau în considerare viitoarele greutăţi atunci când îşi aleg soţul sau soţia. Ei se gândesc la cum ar arăta acea persoană când se trezeşte dimineaţă sau ce obiceiuri rele are. Ei se gândesc la copiii pe care i-ar avea împreună sau la familia extinsă pe care ar putea să o aducă la reuniune.
Cu toate acestea, foarte puţini oameni iau în considerare o întrebare deosebit de importantă: pot să trec peste greutăţile vieţii alături de această persoană?
Sună ca o altă glumă despre căsătorie. Dar nu este. Este o întrebare reală, una pe care ar trebui să o ia în considerare orice cuplu care este în faza de prietenie.
Suferinţa este o parte a vieţii. Şi cu cât îmbătrânim, cu atât realizăm mai clar că suferinţa nu este o apariţie ocazională, ci este un aspect comun al vieţilor noastre.
Durerea vine în multe forme şi este garantat că o să apară.
ATENŢIE: nu oricine ştie să sufere.
Unii trăiesc în negare: incapabili să se confrunte cu realităţile profunde ale vieţii.
Alţii trăiesc în disperare: incapabili să recunoască convergenţa lacrimilor cu râsul.
Puţini au harul de a suferi bine. Aceia care ştiu să treacă bine prin suferinţă sunt un izvor de viaţă şi de credinţă.
l Pe cine vrei să ţii de mână când analizele vor arăta “cancer”?
l Pe al cărui umăr vei vrea să te sprijini atunci când medicul va spune “am făcut tot posibilul”?
l Pe cine vrei să ai alături atunci când nu vei şti unde este copilul tău sau dacă se va întoarce acasă?
l Când lumea ta va fi întoarsă pe dos, în ai cărui ochi vei vrea să te uiţi?
Găseşte pe cineva care suferă bine!
Ştiu că nu pare important când viaţa este perfectă. Un zâmbet frumos este de departe mai atrăgător decât o determinare tăcută. Un interes comun este mult mai profitabil decât puterea interioară.
Cu toate acestea, atunci când viaţa pare că se destramă, ai nevoie de cineva înspre care să fugi, nu de care să fugi.
l Ai nevoie de cineva care să creadă în tine.
l Ai nevoie de cineva care să îţi insufle încredere, nu care să îţi semene îndoială.
l Ai nevoie de cineva care poate spera indiferent de circumstanţe.
Când răbdarea şi credinţa lui Iov au fost puse la încercare, soţia acestuia a reacţionat la suferinţă spunând: “Blestemă pe Dumnezeu şi mori!”
Nu suferise destul? Nu era viaţa destul de grea?
Era destul câtă suferinţă îndurase, însă a fost nevoit să îşi mustre soţia în timpul acelor grele încercări.
Viaţa este deja destul de grea. Nu este nevoie să o facem şi mai grea. Alegând un soţ/o soţie care nu poate îndura suferinţa nu facem altceva decât să ne îngreunăm şi mai mult viaţa. Asta face că:
fiecare întristare să fie mai amară.
fiecare necaz să fie mai dureros
fiecare lovitură să devină mai profundă.
Însă, când soţul/soţia ştie cum să trăiască o suferinţă,
Când nu trăieşte în negare, ci se confruntă cu necazurile vieţii,
Când nu trăieşte în disperare şi ştie să râdă şi să plângă în acelaşi timp,
Când îţi oferă suport şi speranţa în toate încercările vieţii,
Când poate vedea imaginea de ansamblu a vieţii,
Atunci,
Fiecare suferinţa se transformă în speranţă,
Fiecare necaz este trecut cu dragoste,
Fiecare lovitură este asociată cu vindecarea.
Garanţia vieţii este că fiecare persoană, fiecare cuplu va suferi. Aşa că, atunci când îţi alegi partenerul, alege pe cineva care suferă bine şi nu îţi va părea rău.


Sursa:stiripentruviata.ro

duminică, 25 octombrie 2015

Limbajul folosit în biserică trebuie să fie unul liturgic

Unul dintre ultimi Cardinali creaţi de către Papa Benedict al XVI-lea, Luis Antonio Tagle, despre care unii sperau că vor vedea în el un progresist, pare să dezamăgească aceste așteptări: acesta a condamnat în mod clar o serie de practici liturgice abuzive şi care nu ajută la rugăciune, întâlnite uneori în lumea catolică  modernă. «Saluturile de genul: "Bună ziua tuturor" nu-şi au locul în celebrarea Liturghiei» a spus în predica sa pentru sărbătoarea Corpus Christi. «Acest tip de salut este perfect inutil, chiar dacă este spus cu o intenţie bună. » Cardinalul, Arhiepiscop de Manila, a argumentat aceste afirmaţii prin faptul că este necesar ca limbajul folosit în biserică să fie unul liturgic.

Traducere: ACC


Sursa:www.riposte-catholique.fr

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Lecțiile învățate dintr-o logodnă ruptă

Te gândești să te căsătorești? Înainte e bine să-ți pui anumite întrebări...
Eram o copilă, dar îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri. Într-o sâmbătă dimineața încercam să-l ajut pe tatăl meu la diverse lucrări în grădină. Se pregătea să curețe un mic pom, iar eu m-am opus zicându-i că nu e necesar deoarec îi face rău. ”Ooo, nu, nu e așa”, mi-a zis. ”Pomului nu o să-i facă rău, îi convine, întrucât unele ramuri sunt rupte, altele au crescut disproporționat, altele sunt uscate. Dacă le tai și îi dau un pic de apă, pomul va crește mai repede, cu multe frunze și având o coroană frumoasă, vei vedea”.
Apoi, privindu-mă cu aer grav, adaugă: ”Dumnezeu este grădinarul nostru, ne curăță ca să creștem mai bine, chiar dacă în cazul persoanelor uneori e dureros, dar în timp ne dăm seama că actul său de iubire era necesar”. Nu l-am înțeles, dar cuvintele sale mi-au rămas întipărite în minte. Cred că tatăl meu a vrut așa.
Au trecut anii, și grădinarul divin a curățat iubitor de mai multe ori pomul vieții mele.
Îmi amintesc că unul dintre evenimentele cele mai importante a existenței mele a fost atunci când am rupt acea logodnă. M-am simțit asemenea unui copăcel  rupt, căruia nicio primăvară nu i-ar fi dat o altă șansă. Dar nu a fost așa. Am revenit la viață cu o nouă înveșmântare de frunze și ramuri și am reușit să întâlnesc, să conserv și să cresc adevărata iubire a vieții mele construindu-mi familia mea.
”Persoanelor în general le face rău”, zicea tatăl meu, ”dar trebuie să avem încredere, fiindcă Dumnezeu este grădinarul nostru. M-am simțit rău când mi-au căzut ramurile și frunzele, dar înlăturarea lor m-a ajutat să învăț lecțiile cele mai importante ale iubirii umane și să corectez erorile care au afectat profund viața mea; pentru a înțelege mai bine că Dumnezeu este iubire, și că e El cel care pune această capacitate în sufletul nostru pentru binele nostru”.
Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este că, deși noi ființele umane avem nevoie să iubim și să fim iubiți, maturitatea în iubire este transformarea cu ajutorul vieții trăite a capacității noaste de iubire în capacitate de a iubi. Iubirea este participare activă, implicare totală a spiritului nostru inteligent și liber. Iubirea ne face responsabili.
În acest fel, am învățat să duc înainte o logodnă, decisă fiind să-o consider ceea ce e de fapt: pregătirea pentru o posibilă căsătorie. Am învățat că în această etapă a logodnei este importantă cunoașterea reciprocă, specifică unei iubiri personale. Și să-i dau valoare, plecând de la ideea că dacă logodna nu este valorizată nu va fi nici căsătoria.
Iubirea dintre logodnici are caracteristicile sale. Nu înseamnă că fiecare caracteristică este proprie iubirii și respectului în această etapă. Trecerea la siguranța că ne dorim și consimțim la uniunea în căsătorie poată să ceară anumite experiențe care sunt necesare.   Și mai mult ca orice de a găsi răspunsuri corecte.
Unele întrebări înainte de a zice ”DA” căsătoriei:
  1. Ce te atrage la el sau la ea? Calitățile sale sunt profunde?
  2. Împărtășiți aceleași valori, aceeași spiritualitate și aceleași proiecte, cum ar fi conceptul de logodnă și de căsătorie?
  3. Sunteți de acord asupra numărului de copii pe care vreți să-i aveți?
  4. Demonstrați suficientă iubire și respect? Există atracție și dorință din punct de vedere fizic? Se manifestă cast, adică cu delicatețe și respect?
  5. Trăsăturile și comportarea fiecăruia sunt suficient de echilibrate și stabile?
  6. Punctele de vedere diferite sunt puse în discuție  prin dialog și înțelegere reciprocă? Se acceptă recunoașterea propriilor erori și se cere iertare?
  7. Se cunoaște bine viața profesională și resursele celuilalt? Se acceptă profesia sa și obligațiile sale?
  8. Dacă e o persoană muncitoare, conștiincioasă și onestă? Cum își administrează fiecare banii personali?
  9. Cum sunt tratați ceilalți: subordonații, prietenii, rudele, etc..?
  10. Sunteți mândrii de a prezenta pe celălalt prietenilor, rudelor și colegilor de muncă?
  11. Se acceptă sfaturile celuilalt? Se dialoghează senin și se discută în mod pacific?
  12. Se împărtășesc confidențe și lucruri importante?
  13. Există pace în relație sau există doar  indispoziție și neliniște?
  14. Există libertate în alegerea celuilalt, fără constrângeri din partea părinților sau a rudelor, de exemplu?
  15. Se acceptă o pregătire serioasă pentru căsătorie?
O logodnă trebuie să fie suficient de lungă  ca să puteți să vă cunoașteți  bine și suficient de scurtă ca să nu vă plictisească.
Cel puțin: o vară, un Crăciun, o primăvară, o aniversare, o zi de naștere, un succes, un insucces, o cină cu părinții, o întâlnire și o ”ciocnire” cu ei, o cină, o neplăcere, o enervare, un refuz, o răceală, un nou început.
Trebuie mult curaj să pui capăt unei relații care nu corespunde bine propriilor valori, propriei demnități, propriului mod de a fi. Probabil va aduce și mult rău, dar e necesar pentru adevărata creștere în iubire.

Traducere: AMR


Sursa:aleteia.org

vineri, 23 octombrie 2015

Un document cu suficientă dinamită pentru a spulbera toată civilizația

„Uneori adorm în timpul rugăciunii"

"Mi se întâmplă uneori să adorm în timpul rugăciunii," admite Papa Francisc, într-o prefață foarte personală noua ediție a Bibliei pentru tineri "Youcat", publicată în limba germană. "Dar asta nu contează, pentru că eu sunt ca un copil la picioarele tatălui său. Și asta este cel mai important."

"În rugăciune, simt în mod profund lucrurile pe care Domnul mi le spune." Dar, uneori, Dumnezeu nu-mi vorbește. "Și eu nu simt nimic, doar un gol profund, un vid total... Așa că am răbdare și aștept", a spus Papa Francisc tinerilor. De asemenea, le spune ca-și iubește vechea sa Biblie care l-a însoțit pe parcursul vieții sale. "A văzut bucuriile mele, a fost pătată de lacrimi. Aceasta este comoara mea cea mai de preț. O iubesc. Pentru nimic în lume n-aș renunța la ea."

"Noua Biblie a Tineretului îmi place mult." Te invită la lectură de la început până la sfârșit, prin ilustrațiile sale, prin culori, precum și explicațiile și mărturiile sfinților și ale tinerilor.

Biblia este o carte extrem de periculoasă

În prefața sa, Papa mai amintește că "Biblia este o carte extrem de periculoasă" și că astăzi mulți creștini sunt persecutați pentru că poartă o cruce și dau mărturie despre Isus. Alții sunt condamnați pentru că dețin o Biblie. Cartea cărților este atât de periculoasă încât în unele țări, trebuie să fie ascunsă "ca o grenadă de mână într-un dulap de haine." "Voi creștinii, aveți printre voi un document cu suficientă dinamită pentru a spulbera toată civilizația. Nu vă serviți de ea ca și cum ar fi o bucată de literatură bună și nimic altceva."

Papa Francisc îi invită pe tineri să vadă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, care aduce lumină în lume. "Ai ceva divin în mâinile tale. O carte ca un foc! O carte în care Dumnezeu vorbește. "Biblia nu este făcută pentru a rămâne pe un raft, ci în mâinile voastre pentru a fi citită de multe ori, în fiecare zi, singur sau împreună cu alții, a încheiat Papa.

Douăzeci de traduceri în 2016

Biblia "Youcat" este publicată de Fundația "Youcat" în Aschau și Viena. Se folosesc codurile și grafica catehismului " Youcat ", publicat în 2010 și care acum este disponibil în 39 de limbi. Textul este cel al traducerii ecumenice completat cu comentarii, explicații, povești, ilustrații și caricaturi. Ediția germă va ieși de la tipar pe 20 octombrie 2015. Douăzeci de traduceri ar trebui să fie publicate în 2016.

Traducere: ACC

(Sursa: APIC / KAP / mp)

joi, 22 octombrie 2015

Șase pași ai ispitei pe care nici Adam, nici Eva, nici tu, nici eu nu-i avem clari

Șase pași ai ispitei pe care nici Adam, nici Eva, nici tu, nici eu nu-i avem clari
De Silvana Ramos
Răul. Care este izvorul răului? Pentru unii răspunsul este simplu: izvorul răului este diavolul. Pentru alții răspunsul se concentrează pe ființa umană: suntem din natură răi. Carnea noastră este cea care ne face să păcătuim? Dacă ne gândim un pic, ar fi o eroare să zicem că natura noastră, aceeași în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, e rea. Nu se poate să fie așa. Tomas Spildlik ne zice că „ar fi greșit să ne gândim că trupul nostru (....) ar avea ceva negativ. Trupul lui Cristos este sfânt și suntem chemați să sfințim corpul nostru în uniune cu El”.
Este păcatul pe care-l comitem liberi cel care aduce răul în lume.  Realitatea sursei răului este încă un mister. De multe ori ispita vine de la diavol, alte ori suntem noi cei care alegem liberi să ne îndepărtăm de Dumnezeu.
Ceea ce este cert este că păcatul e direct legat de cum ne folosim libertatea.
Lucrul interesant este că la fel cum suntem capabil să cădem în păcat, în același fel suntem dotați cu instrumentele necesare să ne eliberăm. Pentru a ne elibera de ceva, însă, trebuie mai întâi să ne dăm seama că am fost înșelați și în ce mod am fost înșelați. Acest lucru de multe ori nu este chiar așa de evident.
Cum lucrează păcatul?
Fiecare din noi administrăm un paradis. Este sufletul creat de Dumnezeu într-o stare de pace. Și fiecare din noi trăiește experiența șarpelui care penetrează sufletul nostru și ne seduce” – Tomas Spildlik
Pentru a răspunde e nevoie să analizăm istoria primului păcat, acela făcut de Adam și Eva. Șarpele intră în paradis, și prin jocurile lui, prin minciuni și seducție o convinge pe Eva. Șarpele o cunoștea pe Eva, la fel și diavolul, viclean cum e, ne cunoaște pe noi. Știe (bănuiește) la ce gândim și care sunt slăbiciunile noastre. Trebuie să le cunoaștem și noi.
Mecanismul păcatului
  1. Sugestia. Șarpele sugerează o idee Evei. Sufletul nostru e un paradis, și cum șarpele a intrat în paradis fără ca Adam și Eva să-și dea seama, la fel intră și în sufletul nostru. Strecoară seducător un gând în mintea Evei: „E adevărat că Dumnezeu a zis: Să nu mâncați roade din orice pom din grădină?”. Această primă idee intră în gândirea Evei, care ajutată de imaginația ei și de fantazie poate gândea: „Vreau să mănânc din toți pomii din paradis. Vreau să mănânc din cei care ne este interzis”.Poarta de acces a păcatului este un simplu gând. Aceasta nu înseamnă că toate gândurile noastre ne duc la păcat, dar se începe de acolo. În această etapă nu există niciun păcat. Există doar gânduri care pot să fie mai mult sau mai puțin insistente. Nouă ni se întâmplă la fel. Un gând apare insistent (obsesiv) în mintea noastră. La fel ca muștiile care ne deranjează mereu. Nu sunt păcate în sine, dacă reușim să le ignorăm pleacă. De multe ori nu le ignorăm și devin din ce în ce mai insistente.
  2. Conversația. Cu ispitele nu se dialoghează. Nu doar că Eva nu ignoră gândurile, dar intră și în dialog cu șarpele: „Din roadele pomilor din grădină putem să mâncăm, numai din rodul pomului celui din mijlocul grădinii ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți”. Șarpele găsește o fereastră și prezintă Evei o altă idee pe care o percepe bună și irezistibilă: „Veți fi ca Dumnezeu”. Până aici nu există păcat, dar să intri în dialog cu ispitele este periculos.  De câte ori începem o conversație cu ispitele! Cât timp și câtă energie consumăm dându-le spațiu în viața noastră!

  1. Lupta și consensul. Răul este comis

Un gând care după o lungă conversație s-a așezat în suflet nu va pleca ușor” – Tomas Spildlik

Eva continuă să vorbească cu șarpele și încearcă să spună că fără acel fruct se simt bine, dar argumentația șarpelelui este puternică. Eva știe ceea ce nu trebuie să facă, și chiar dacă știe tot face. Lupta consistă în a rezista să facem răul. Putem să alegem să nu facem diferite lucruri chiar dacă le dorim. Din păcate, totuși, în acest caz Eva se lasă convinsă de ideea șarpelui. Vrea să fie ca Dumnezeu. Chiar știind că Dumnezeu nu vrea, ea încearcă fructul pomului. În această etapă este comis păcatul. Bătălia a fost pierdută. Alegem liberi să săvârșim răul pe care nu-l vrem și pierdem paradisul.

  1. Pasiunea ne face să pierdem libertatea

 „Cine cedează în fața răului de cele mai multe ori își slăbește caracterul său. Din această cauză se naște o constantă înclinație spre rău care crescând slăbește rezistența”. - Tomas Spildlik

Eva cedează în fața dorinței de a gusta din fructul interzis și devine sclava decizie sale. A pierdut paradisul pentru că nu a reușit să evite să încerce acel fruct care o atrăgea așa de mult. Aceasta este etapa finală și tragică. În același fel, și noi cădem deseori,  până acolo încât ne este din ce în ce mai dificil să ne ridicăm după fiecare cădere.

  1. Comunicare păcatului. Păcatul Evei nu s-a limitat doar la ea. Eva i-a dat să guste din fructul interzis și lui Adam. Aceeași dinamică  dintre Eva și șarpe se repetă cu Adam. Astfel cedează ispitei și Adam. După cum Eva nu a păcătuit singură, la fel și noi nu păcătuim singuri. Pe cât de mic ar fi păcatul nostru, totuși are mereu consecvențe asupra celorlalți. Răul se comunică și aduce alt rău.

  1. Rușinea pentru păcat și vinovăția. După ce au mâncat fructul, Adam și Eva își dau seama că sunt goi și se rușinează. Această rușine reflectă pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Se simt vinovați ceea ce îi distruge, făcându-i să se acuze reciproc. Păcatul lucrează la fel și astăzi în noi: după ce ne dăm seama de răul pe care-l facem, apare și vinovăția, care în loc să repare ne ține separați de Dumnezeu dacă nu acceptăm cu umilință limitele noastre și cerem iertare. Văzând cum lucrează păcatul în viața noastră, putem să luptăm contra lui. Este fundamental să fim conștienți de acțiunile nostre. Examenul de conștiință nu constă în a ne gândi  pur și simplu ce am făcut rău pe durata zilei, ci mai degrabă să recunoaștem modul în care gândim și cum aceste gânduri ne fac să acționăm.

Traducere: AMR

Sursa:aleteia.org

miercuri, 21 octombrie 2015

80 de ONG-ur...

Domnului Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice
Domnului Nicolae Bănicioiu
Ministrul Sănătăţii
14 octombrie 2015

Vrem Educație pentru familie și societate,‎ nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist

Stimate Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,
Ați primit un Apel semnat de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale în școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind invocată lipsa informațiilor de calitate, în condițiile în care în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, înțelegerea funcționării propriului corp și respectul în relații intime”.
În timp ce necesitatea informării în privința sexualității este universală, de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o perioadă istorică la alta au existat și există moduri diferite de abordare. Ca atare, o întrebare esențială este „Ce fel de educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece identificarea unor probleme reale nu conduce automat și către identificarea unor soluții potrivite și eficiente.
Tipul de educație sexuală pe care semnatarii Apelului îl solicită, și pentru care militează de ani de zile, inclusiv prin introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei școlare Educație pentru sănătate, care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea familiei binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale consimțite și pe promovarea contracepției și avortului ca soluții complete și ideale la problema sarcinilor nedorite.
Acest tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori hedonist în care este centrală plăcerea individuală în condiții de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat necesitatea consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului, fără a reuși să le obțină, în schimb a agravat probleme precum disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în afara familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la probleme care nu existau anterior: statul trebuie să sprijine mamele singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare sociale, în timp ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a populaţiei.
Privind în istorie, vedem că acest tip de educație sexuală a fost promovat încă dinainte de anii ʼ50, el precedând ceea ce s-a numit „revoluția sexuală a anilor ʼ60”. Deși în prezent el este prezentat ca un panaceu contra bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite, el nu a împiedecat explozia acestora în urma revoluției sexuale. Mai mult, această explozie este corelată cu explozia hipersexualizării din mass-media și din spațiul public, în general, la care educația sexuală anti-familie și-a adus contribuția, prin promovarea în spațiul public a sexualității, privată prin natura ei.
Răspunsul la problema hipersexualizării nu este mai multă sexualizare decât în logica celor care au crezut că răspunsul la problemele comunismului este mai mult comunism. Aceasta logică este intrinsecă acestui tip de educație sexuală. Potrivit ei, este firească cererea pe care un profesor universitar de sexologie din Danemarca[1] a făcut-o în acest an pentru introducerea vizionării de către elevi a filmelor pornografice în cadrul orelor de educație sexuală. Tot astfel, nu va fi nicio mirare când se vor solicita ore de practică sexuală, așa cum au majoritatea materiilor școlare. Când, în Marea Britanie, un elev de 13 ani a violat o colegă[2] de clasă după ore, ultima oră fiind chiar ora de educație sexuală, a fost greu să nu se facă o legătură între faptă și ora anterioară.
Ca urmare, chiar dacă nu și-a propus, acest sistem de valori a avut consecințe majore anti-familie și, în consecinţă, educația sexuală întemeiată pe el poate fi calificată drept anti-familie.

Domnilor Miniștri,
Suntem conștienți de importanța sexualității în viața persoanei și a societății, inclusiv în educație. Dar problematica sexualității nu poate fi redusă la aspectele ei biologice, la evitarea bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite și la respectul reciproc ca măsură împotriva violenței. Omul este mai mult decât „un animal sexual”, așa cum considera unul dintre promotorii educației sexuale antifamilie (Wilhelm Reich).
Diferența dintre sexualitatea umană și sexualitatea animală este dragostea, care conduce către familii de lungă durată în care se nasc copii și aceștia beneficiază de întreaga experiență a părinților. Exact acesta lipsește din ideologia educației sexuale anti-familie. Concepția hedonistică a sexualității determină marginalizarea familiei binare heterosexuale. „Căsătoriile” homosexuale, „căsătoriile” poliamorice și disoluția căsătoriei sunt consecințe naturale ale acestei concepții. În practică, acest model de educație sexuală a fost propus în istorie de mișcările comuniste, pentru care familia era un element burghez și era asociată exploatării, și de mișcările de normativizare a comportamentelor sexuale considerate deviante.
Nu întâmplător, György Lukács, ministrul culturii în scurta Republică Sovietică Ungară din 1919 condusă de comunistul Bela Kun, a fost primul care a introdus la nivel de stat un program de educație sexuală antifamilie, prin care elevii erau îndemnați să respingă și să disprețuiască orice autoritate parentală și să ignore moralitatea. Și, nu întâmplător, în prezent, Mariela Castro, fiica lui Raúl Castro, conducătorul Cubei comuniste, este și președinta Centrului Național pentru Educație Sexuală. Nu mai insistăm acum pe abuzurile amplu documentate pe care și-au întemeiat „studiile” persoane cheie care au promovat acest model, precum Alfred Kinsey și Wilhelm Reich.
Așa se înțelege de ce principalele organizații din România care propun periodic introducerea acestui tip de educație sexuală sunt exact organizațiile care susțin ideologia gender, care promovează eliminarea distincției bărbat-femeie și denormativizarea căsătoriei binare heterosexuale.
Întrebați-i pe cei care propun educația sexuală de tip anti-familie ce părere au despre poliamorie și „căsătoriile” poliamorice și veți vedea că, dacă își asumă integral modelul propus, vor spune că acestea trebuie normativizate. „Căsătoria” între un număr de X bărbați și Y femei este consecința logică a acceptării acestui tip de educație, în care singurele pericole identificate sunt sarcinile nedorite și violența, iar regula de aur este consimțământul, singura condiţie pusă pentru validarea oricărui tip de comportament sexual, oricât de deviant ar fi acesta.

Domnilor Miniștri,
Cu un secol și jumătate în urmă, Karl Marx și Friedrich Engels scriau în prefața la „Manifestul comunist” că „o stafie bântuie Europa: comunismul”. După 1918, comunismul, cu sprijinul celor care nu sesizau ce va însemna acesta pentru societate, a reușit să se impună în Rusia și alte țări. Astăzi mai sunt doar câteva state declarat comuniste în lume, dar unele dintre principiile fondatoare ale comunismului sunt promovate în continuare ca aducătoare de progres, cum în mod utopic se credea înainte de instaurarea regimurilor comuniste.
În forma propusă pentru disciplina Educație sexuală nu este greu de recunoscut un principiu esențial al comunismului: copiii nu sunt ai părinților, ci sunt ai statului. Apelul ilustrează deplin principiul realizării binelui copiilor prin separare de părinți, ba chiar împotriva acestora. Astfel, noțiunea de „părinți” nu apare niciodată în textul Apelului, iar singura dată când apare termenul de „familie” este o referire la posibilitatea abuzurilor sexuale ale membrilor familiei asupra copiilor.
O caracteristică vitală a oricărei societăți umane a fost continuitatea, practicată în primul rând prin responsabilitatea și asumarea de către părinți a educației copiilor lor. Primul sistem social-politic care a reușit ruperea semnificativă a copiilor de părinți printr-o educație opusă gândirii părinților a fost comunismul. Așa a fost posibil ca pionierii ucrainieni din anii 1930 să-l slăvească pe Stalin, cel care tocmai le ucisese părinții în Holodomor.
În educație se codifică esența culturii și civilizației unui stat, prin elementele care sunt validate și considerate demne de a fi transmise următoarelor generații. În condițiile în care în România nu este legală „căsătoria” între persoane de același sex, iar în întreaga lume un număr limitat de state au legiferat-o de curând, de ce se încercă predarea ei copiilor, câtă vreme ea nici nu a fost încă validată de adulți? Căci, să vorbim deschis, este limpede unde țintește demersul asociațiilor inițiatoare, dincolo de combaterea discriminării persoanelor cu comportament homosexual: „căsătoria” homosexuală.
Desigur, oamenii sunt liberi sa creadă ce vor. Dar asta nu înseamnă că cei care cred diferit nu  au și ei același drept. Un drept care va fi anulat prin impunerea educației sexuale anti-familie. În Germania, au fost arestați părinți care au dorit să își retragă copiii de la orele de educație sexuală, pentru ca nu erau de acord cu unele aspecte prezentate. Trebuie să fim conștienți că totalitarismul poate apărea oriunde și în orice moment istoric. Iar în România, totalitarismul comunist și experiența interzicerii gândirii libere le avem proaspete în minte.

Domnilor Miniștri,
O stafie bântuie civilizația europeană la începutul secolului XXI. Este ideologiagender, egalitaristă precum comunismul. Aldous Huxley, în Minunata lume nouă, exprima legătura între totalitarismele începutului de secol XX și dezvoltarea lor în viitor, inclusiv prin manipularea sexualității umane: numele fetiței parteneră a băiatului care este pedepsit pentru că refuză, la școală, jocul erotic cu ea este Polly Troțky.
Încercările repetate, caracterizate prin agresivitate ideologică și vizuală, de a impune cu forţa opinii cu impact social major în numele realizării binelui și eludând firescul proces al cercetării și dezbaterii ne amintesc nouă, românilor, mai pregnant decât orice de practica instaurării comunismului.
În prezent, Organizația Mondială a Sănătății susține educația sexuală anti-familie, începând de la naștere. Standardele OMS, realizate în spiritul ideologiei gender, le cer educatorilor să predea copiilor mai mici de 4 ani noțiuni despre masturbare, valorizând pozitiv această practică, iar copiilor între 4 și 6 ani informații despre relațiile cu persoane de același sex (a se vedea documentul din prima notă a Apelului).
Experiența istorică arată că una dintre organizațiile în care oamenii și-au pus cel mai multe speranțe, Societatea Națiunilor, nu a fost capabilă să își atingă principalul scop, împiedicarea apariției unui nou război mondial. Lecția pe care o putem învăța este că niciunei instituții nu i se poate acorda apriori încrederea deplină că poate proteja, fără a fi evaluate acțiunile ei.
Jurământul Dumneavoastră este față de România și față de poporul român. Nimeni nu Vă poate obliga, ca demnitari, sau nu ar trebui să Vă poată obliga, să alegeți ceva dăunător poporului român. Între ideologia gender, care caută să devină normă unică, și mentalitățile puternicelor civilizații limitrofe spațiului european, în care discriminarea femeii nici nu este percepută ca discriminare, credem că România are șansa identificării unui model de educație care să includă problematica sexualității și care să evite ambele extreme, atât egalitarismul, cât și abuzul. Între exhibiționismul educației sexuale anti-familie, reprezentat de lenjeria intimă expusă la falsh-mob-ul din 28 septembrie, și crimele de onoare, România poate propune un model eficient, centrat pe familie.

Domnilor Miniștri,
Este legal ca Ministerele Educației și Sănătății să propună populației României un sistem de valori hedonist privind sexualitatea și o educație sexuală anti-familie, dar mai întâi trebuie să informeze și să ceară consimțământul.
Viziunea despre sexualitate face parte din viziunea despre viață a unei persoane și nu se poate impune cu forța. Este de neînțeles dorința autorilorApelului, în condițiile în care, de curând, Curtea Constituțională a cerut ca, pentru studierea religiei, părinții/tutorele legal instituit/elevul după 14 ani trebuie să facă cerere specială, deoarece este vorba despre o materie care se referă și la dimensiunea conștiinței persoanei și de aceea nu poate fi impusă obligatoriu! Dat fiind caracterul cu totul special al unei astfel de materii și având în vedere existența de manuale alternative, considerăm obligatoriu ca studierea unei eventuale discipline școlare care să cuprindă ore de educaţie sexuală să se facă de către copil numai cu acordul părinților. Obligativitatea solicitată de către autorii Apelului nu este decât o violare a conștiinţei elevilor și părinţilor, amintind de siluirea conștiinței în comunism.
Suntem conștienți că lipsa informării copiilor de către părinți a dus, în unele cazuri, la traume care ar putea fi evitate. Însă ignorarea caracterului cu totul aparte al sexualității în viața umană și a dificultății abordării ei în funcție de profilul psihologic al copilului și de vârsta lui poate crea traume de a o anvergură și mai mare.
Legătura părinți-copii este mediul natural al acestor discuții și părinții trebuie încurajați să discute cu copiii și aceste probleme intime. Statul este dator să contribuie la educația continuă, iar existența unor cursuri de parenting finanțate de stat și accesibile părinților pot folositoare și în această direcție.
În același timp, reînnoim cererea pe care diferite organizații semnatare au făcut-o și cu alte ocazii: introducerea unei discipline opționale intitulate „Educație pentru familie și societate”, care să armonizeze prezentarea sexualității persoanei cu prezentarea ansamblului relațiilor familiale și sociale.
Programa pentru această disciplină trebuie să fie realizată în urma unei etape de documentare temeinică, făcută de persoane de specialitate, nu în urma presiunii și conform dorințelor organizațiilor promotoare ale ideologiei gender. Discipline precum Personal, Social and Health education din Marea Britanie ori Pregătirea pentru viața de familie din Polonia pot fi folosite ca inspirație și comparație pe plan european.
În privința sexualizării spațiului public, Vă adresăm două întrebări: Ați văzut flash-mob-uri desfășurate de aceste ONG-uri în care să protesteze față de invazia pornografiei în spațiul public prin intermediul reclamelor? Mai există o altă Capitală europeană în afară de București unde reclamele la pariuri sportive să fie de un erotism similar?

Domnilor Miniștri,
Nu este o opţiune acționarea sub imperiul flash-mob-urilor, raiduri de tip comunist, dar mai rafinate, pentru impunerea colectivizării conștiinţelor. Flash-mob-urile și indecența agresivă nu țin loc de studii temeinice, după cum niciodată promisiunile ideologice nu au putut suplini rezultatele practice. Comunismul a propus raiul social și a încercat să-l realizeze prin egalitarismul proprietății; ideologia gender de factură comunistă promite raiul social și crede că îl va realiza prin egalitarismul sexual, în care totul este legitim câtă vreme este consimțit.
În fața cererii imperative a semnatarilor Apelului de a introduce „acum” și în mod obligatoriu educația sexuală în forma dorită de ei, Vă solicităm să tratați cu discernământul  necesar problema atât de delicată a educației copiilor cu privire la sexualitate. Dacă veți fi acuzați că nu dați curs „acum” Apelului și vi se vor aplica etichete de „fundamentalism”, „antimodern”, „învechit” etc., Vă reamintim că regimul comunist a pretins că reprezintă și aduce democrația în România inclusiv în cea mai cruntă perioadă a totalitarismului, în anii ʼ50.
În încheiere, vă amintim o constatare a lui Aldous Huxley din prefața cărțiiMinunata lume nouă: „Pe măsură ce libertatea politico-economică se restrânge, cea sexuală tinde să crească prin compensaţie”.
NOTE:
[1] http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19555613-danemarca-putea-introduce-studiul-filmelor-porno-scolile-publice.htm
[2] http://www.culturavietii.ro/2014/11/28/mare-britanie-un-elev-de-13-ani-si-violat-colega-dupa-ora-de-educatie-sexuala/

Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)

„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi într‑un stu­diu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetiță cu mutra îngrijorată.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.
Educatoarea dădu din umeri:
– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi din nou. Adineauri a început să urle…
– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău că n-am vrut.
– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să verific dacă nu cumva are ceva anormal.
– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo, adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?
– Polly Troțki.
– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.
Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.
– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.
Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.
Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”

Semnează:

Asociația Studenți pentru viață
Asociația ProValori Media
Asociația Darul Vieții
Asociația Pro-Vita Sibiu
Asociația Provita Târgoviște
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Asociația „Tineretul Ortodox Român” – Filiala Bucecea
Asociația Provita Media
Asociația Down Art Therapy
Asociația Provita Gorj
ASCOR Tg. Jiu
Asociația PRO VITA – filiala București
Asociația Persoanelor cu Deficiențe de Auz „Darul Sunetului”
Asociația Basarabii
Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior
Asociația Copii pentru Cristos
Asociația Prologos
Asociația Synaxis 2010
Asociația Enable
Fundația People to People Oradea
Asociația Feminism proFamilie
Asociația Bunul Samaritean
Asociația Lemaan Ahai – de dragul fraţilor mei
Alianţa Familiilor din România
Fundația Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Asociația Generală a Românilor Uniți
Asociația „Doamna Stanca”
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public
Asociația pentru Revigorarea Tradiției
Asociația Familia Tradițională
Asociația Părinților pentru Educație Sănătoasă
Asociația pentru Apărarea Familiei
Asociația Dascălilor din România
Fundația Institutului pentru Cercetări Psihosociale și Bioetice
Asociația Familiilor Numeroase
Asociația „Sfinții Ioachim și Ana”
Asociaţia Creștină de Misiune și Caritate „Bunul Samaritean”
Fundația Creștină „Arsenie Boca”
Asociaţia Home Schooling România
Unity in Values Interconfessional Association
Asociația ROST
Fundația Romanian Children’s Appeal
Asociația Centrul de Tineret Moniom
Floarea de foc
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe ProVita din România
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava
Fundaţia Culturală IPAMIA
Fundaţia Pentru Oameni
Asociaţia Pro Vita Bucovina
Asociaţia BUCOVINA PROFUNDĂ
Asociaţia Psaltichia
Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou – Suceava
Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
Asociaţia Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”
Asociaţia Kozacioc
Asociaţia Kolomeika
Uniunea Femeilor din Bihor
Asociaţia „Familia Ortodoxă”
Fundaţia Creştină Elim
Asociaţia „Familia şi viaţa”
Asociaţia Genesis Life
ASCOR Braşov
Pro-Vita Craiova
Asociaţia Civic Media
Asociaţia Predania
Liga de Utilitate Publică
Organizaţia Creştină Agape
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie
Asociaţia Christiana
Liga pentru Identitate Naţională
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
Asociaţia Pro Vita „Sfântul Stelian”
Asociaţia IKON
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Asociaţia „Înţelege Autismul”
Asociaţia „Ieromonah Arsenie Boca”
Asociaţia Română „Focul Viu”
Asociaţia Culturală Sarmisegetuza
Asociaţia „Inima Ardealului”
Youth Association for Personal Development and Innovative Programs
Pro Vita Iaşi


Sursa:stiripentruviata.ro