duminică, 11 ianuarie 2015

Ziua Artei Fotografice în România şi Seminarul Teologic din Blaj

Ziua de 11 ianuarie a fost declarată, prin Hotărârea de Guvern nr. 458/5 mai 2010, Ziua Artei Fotografice în România. 11 ianuarie reprezintă ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României.

Pictor și fotograf, Carol Popp de Szathmary s-a născut la 11 ianuarie 1812, la Satu-Mare.

A studiat la Seminarul Teologic din Blaj, dar l-a întrerupt, plecând să studieze pictura la Roma. A imortalizat chipuri și scene din Războiul Crimeii (1853-1856), devenind primul artist fotograf român și primul fotoreporter de război din lume. În primăvara lui 1854, artistul s-a deplasat pe malul Dunării, în preajma Olteniței și a Silistrei, unde se dădeau lupte, fotografiind bivuacurile, fortificațiile și combatanții. Staționarea trupelor rusești, apoi a celor turcești și austriece la București i-a oferit artistului fotograf o neașteptată posibilitate de afirmare, conform Agerpres.

Acest pionier al fotografiei a realizat o bogată colecție de chipuri militare. La Cabinetul de stampe al Academiei Române se păstrează mai multe clișee pe sticlă și fotografii cu ofițeri superiori din toate armele și din toate taberele. Lui îi aparține și portretul generalului rus, Mihail Dimitrievici Gorceakov, publicat în revista "The Illustrated London News" din 3 octombrie 1855.

A fost premiat în cadrul Expoziției Universale de la Paris din 1855, unde a prezentat albumul care cuprinde imagini din Războiul Crimeii. Pe lângă acest album, Szathmary a oferit câte un exemplar împăraților Napoleon al III-lea și Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtembergului și marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.

Bun desenator, specialist în tehnica acuarelei, a fost pictorul Curții Regale din Cotroceni. A fost pictor și fotograf oficial al regelui Carol I (1866-1914).

În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa.

A deschis expoziții la București (1864, 1868). La Viena (1873) a expus, cu ocazia Expoziției Universale, costume naționale și peisaje românești și a obținut premiul al II-lea. A murit la 3 iunie 1887.

Asociația Artiștilor Fotografi

La 28 noiembrie 1956, a fost înființată Asociația Artiștilor Fotografi, prin Ordinul nr. 1657 emis de Ministerul Culturii. Membrii fondatori au fost Aurel Bauch, ing. T. Silistrarianu, Eugen Iarovici, Hedy Löffler-Weiselberger, Vulpaș Gh, Hananel Ion, Lovinescu Andrei, ing. Comănescu Silviu, dr. Spiru Constantinescu, Löwy Tibor, Gheorghe Șerban, Kauffman Alfred, ing. Mărculescu Herbert, ing Tomescu Nicolae, Marinov Iulian, Spitzer Clara, Grigorescu Dan, Bacal Lidia, Tadeu Cios, Mihai Popescu, Hausleitner Frederic, ing. Bubuleac A. și Cernescu Sever.

Asociația Artiștilor Fotografi din România a avut sediul, inițial, în București, Piața Scânteii nr. 1, Raion Stalin. În 1960, sediul Asociației s-a mutat la parterul Palatului ''Universul'' din strada Brezoianu nr. 24, în care a fost amenajată o bibliotecă și o Galerie de artă fotografică. Era singura galerie permanentă de acest fel din România, aici fiind organizate expoziții ale unor artiști fotografi din țară și din străinătate. Asociația a obținut, ulterior, un spațiu pe strada Schitu Măgureanu, în care a fost amenajat un studio de creație cu o dotare tehnică fără precedent la vremea respectivă: aparate de fotografiat, aparate de mărit, lumini de studio, laboratoare pentru prelucrarea fotografiilor alb-negru și color și un punct de vânzare a materialelor fotosensibile (filme, hârtie și soluții).

În toată această perioadă, Asociația Artiștilor Fotografi a organizat Saloane Internaționale ale României, majoritatea fiind vernisate la Galeria Dalles din București.

Asociația Artiștilor Fotografi a editat, în colaborare cu Institutului Național de Informare și Documentare Științifică și Tehnică, buletinul Asociației, intitulat ''Fotografia'' (1966-1989), apoi, în colaborare cu Institutul Central de Documentare Tehnică, a editat caietele selective ''Fotografia'', în care au fost publicate, în principal, articole de tehnică fotografică, iar din 1990, pentru o perioadă foarte scurtă, revista ''Fotografia&Video''. Aceasta a reapărut în 2001, devenind organul de presă oficial al AAF-România. În 2001, AAF era compusă din opt filiale teritoriale: Banat, Bucovina, București, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania, precum și din 17 fotocluburi afiliate, membri individuali străini și din diasporă și 1.500 de membri individuali. În scurt timp, AAF a redus numărul fotocluburilor la 15 și, ulterior, și-a încetat, practic, activitatea.

Abia în 2007, cinci artiști fotografi cunoscuți, președinți de fotocluburi, au demarat acțiunea de reconstituire a Asociației Artiștilor Fotografi din România. AAFR a încheiat protocoale de parteneriat cu 46 de organizații din orașele: Arad, București, Bistrița, Brașov, Brăila, Botoșani, Cluj-Napoca, Câmpina, Craiova, Galați, Gheorgheni, Gura Humorului, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Miercurea Ciuc, Iași, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara, Valea lui Mihai, respectiv cu organizații din țările limitrofe României: Cernăuți (Ucraina), Chișinău (R. Moldova), Debrecen și Szolnok (Ungaria), Novi — Sad (Serbia). În prezent, sediul Asociației este în sectorul 5 din Capitală.


Sursa:m.romanialibera.ro

Trei reguli pentru a predica precum Papa Francisc

De Mary Ann Walsh
Analizând pontificatul Papei Francisc, cred că cea mai mare contribuție a sa ar fi modul în care transmite Evanghelia. Foloseşte cuvinte simple și imagini vii. Este un exemplu pentru cum preoții ar trebui să ţină predicile și cum putem cu toţii evangheliza sau să vestim Evanghelia. Papa foloseşte regulile necesare pentru o predică bună sau un discurs bun, dintre acestea unele sunt enumerate mai jos.

Să fii scurt! Știm că mintea poate absorbi numai ceea ce scaunul poate suporta. Scurtimea mă face să mă gândesc la un preot din Dieceza de Albany, New York, care a murit recent, părintele Michael Hogan. Aici este una dintre omiliile sale cele mai bune, în toată splendoarea ei: "Dacă astăzi auziți glasul lui Dumnezeu, nu vă împietriţi inimile. Și dacă astăzi nu auziți glasul lui Dumnezeu, aţi face bine să vă întrebaţi de ce." Ca orice predică adevărată, a fost bazată pe Scripturi, celebrul psalm 95. A fost, de asemenea, destul de scurtă pentru a fi ușor de reţinut, având puterea de a reveni în minte ori de câte ori s-ar auzi aceste versete din Psalmi, stimulând reflecţia.

Să fii actual! În documentul despre predicare din 2012, Episcopii americani au arătat că se poate face referire la cultura contemporană. Aceasta incluzând televiziunea, radioul și muzica. Se poate spune că la televizor nu se mai transmite nimic bun, dar realitatea este că zeci de milioane de oameni se uită la televizor în fiecare zi. Cine vrea să se relaţioneze cu aceşti oameni, la rândul său, este obligat să se uite la televizor. În prezent este foarte urmărit serialul "Big Bang Theory", al cărui personaj principal este un comic narcisist și egoist, exemplul a ceea ce nu ar trebui să fim. Face, de asemenea, parte dintr-o comunitate de creiere tinere care intră în conflict unii cu alţii. Fapt cu care ne confruntăm toți în comunitatea creștină.

Am avut un păstor care făcea adesea referire la desenele "Calvin și Hobbes". Când intra în biserică, ne întreba dacă am văzut o bandă desenată la care urma să facă referire. Ceea ce însemna, că în timpul săptămânii când citeam benzi desenate, trebuia să căutăm o semnificație religioasă deoarece preotul ne invitase să găsim semnificații religioase în acele locuri unde nu ne-am fi gândit.

Dă viață Scripturilor! Îmi amintesc două predici din cadrul Sfintei Liturghii care m-au impresionat prin felul lor de a descrie simplu un fapt biblic. Una făcea referire la înmulţirea pâinilor și a peștilor. Preotul a spus că Isus ar fi putut înmulţii pâinile cu multă precizie, fără a rămâne resturi, ceea ce înseamnă că sensul minunii este dat de abundență. Este un mesaj de iubire a lui Dumnezeu pentru noi; iubirea Sa este întotdeauna mai mult decât suficientă.

Cealaltă predică făcea referire la povestea unui preot care şi-a pierdut pisica în pădure. Era într-o casă de la țară, iar pisica a fost speriată de un câine care a trecut pe acolo. Preotul ne-a captivat atenția descriindu-ne încercările făcute pentru găsirea pisicii. În cele din urmă, preotul a adus pe prispa casei un deschizător electric de conserve și a deschis o cutie de mâncare pentru pisici. Pisica s-a întors, iar noi ne-am simțit ușuraţi. Cel mai important lucru, însă, a fost faptul că povestea a explicat semnificația parabolei femeii care pierduse o monedă (drahmă), atât de prețioasă pentru ea încât a măturat toată casa pentru a o găsi. Poate altcineva nu s-ar fi îngrijorat, dar probabil acea monedă pentru ea avea o mare importanţă, fapt pentru care a făcut tot ce i-a stat în putinţă să o găsească. Un mesaj care ne face să inţelegem că şi noi trebuie să depunem aceeași energie pentru a găsi darurile sau monedele pe care Isus ni le-a dat în viețile noastre.

Cât de importante sunt predicile? Un studiu efectuat în parohii decătre Centrul de Cercetare Aplicată în Apostolat, cu sediul la Universitatea Georgetown, a constatat că șase din zece persoane (63 la suta) ţin cont de calitatea predicilor atunci când aleg unde să participe la Liturghie. Predica este mai importantă decât calitatea muzicii din parohie și doar cu ceva mai puțin importantă decât sentimentul de comuniune și de primire simţite atunci când oamenii merg la biserică.

Putem studia directoriul Vaticanului și documentele episcopilor americani despre predicare, dar putem face o predică bună observându-l și ascultându-l pe Papa Francisc. El ne arată în fiecare zi cum trebuie vestit Cuvântul lui Dumnezeu.