vineri, 30 septembrie 2016

marți, 27 septembrie 2016

„Să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.” – Efeseni 4:1,2
O familie avea în casa lor o vază antică originală, care fusese transmisă din generație în generație. Era o adevărată comoară şi era păstrată pe un soclu special, ca obiect de mare valoare, la loc de cinste.
Într-o zi, părinții s-au întors ca de obicei de la serviciu, iar la uşă au fost întâmpinați de fiica lor. Adolescenta le-a spus:
– Mamă, tată, ştiți vaza antică despre care ne-ați spus că a fost transmisă din generație în generație?
– Da, au răspuns părinții.
– Ei bine, mamă şi tată… generația noastră tocmai a… spart-o.

duminică, 25 septembrie 2016

Mr. Bean ne explică cum să nu ne comportăm în timpul Sfintei Liturghii

de Daniel Esparza
    
Câteodată, se găsește cineva care nu se oprește din vorbit. Unii chiar la telefon. Există aceia care nu vorbesc cu voce tare, dar nu se opresc din a trimite mesaje prin intermediul serviciilor de mesagerie. De asemenea, există și persoane care nu știu cum să se comporte la Sfânta Liturghie, poate pentru că nu sunt catolici sau poate că se află pentru prima dată la o celebrare liturgică.

Sau poate pentru că sunt catolici, dar merg la biserică de două ori pe an. În acest caz cum pot ști să răspundă, să îngenuncheze sau să se ridice?
    
Poate că sunt rudele noastre, care merg la Sfânta Liturghie pentru a sărbători absolvirea noastră, după ani întregi în care nu au călcat pragul bisericii. Ce să le spunem lor dacă le urăm bun venit cu o bucurie sinceră, ca și catolici, tuturor acelora care vor să participe la Liturghie, oricare ar fi convingerile lor?
    
Poate că o modalitate bună de a începe este aceea de a le arăta acest filmuleț cu Mr. Bean, clarificând astfel cel puțin trei lucruri care nu trebuie să le facă: dormit, sforăit (în cazul în care se adoarme) și mâncat în timpul celebrării.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Cele șapte caracteristici ale unui evanghelizator

Tenace, realist, organizat, supranatural în aspiraţiile sale, mereu atent la oportunităţi......

Este necesar ca fiecare dintre noi, preoţi sau laici, tineri sau bătrâni să răspundem la chemarea lui Isus în a merge şi a propovădui Evanghelia tuturor oamenilor.

Lumea în care trăim are nevoie de apostoli ai noii evanghezării de orice vârstră, rasă sau naţionalitate, care să afirme prin propria viaţă în orice ambient că mântuirea poate fi atinsă prin creştinismul trăit pe deplin în toate realităţiile vieții.
 
Un apostol al noii evanghelizări trebuie să fie:

● MĂRINIMOS. Apostolul ştie că a fost ales pentru a face lucruri mari şi nu pentru a se o ocupa de fleacuri. El trebuie să aibă o inimă mare pentru toţi şi asta pentru că e trimis să propovăduiască tuturor. În inima lui îşi fac loc toate bucuriile dar şi necesităţiile sau mizeriile. Simte Biserica şi lumea în care trăim ca pe un teren fertil care așteaptă să fie muncit. Aspiraţiile sale sunt direct proporţionale cu dorinţa și capacitatea sa de a iubi şi de a se dărui.

● REZISTENT, PUTERNIC ŞI PERSEVERENT. Lupta sa este una continuă. Victoria nu se obţine într-o zi, săptămână sau an... upta durează toată viaţa.  De aceea, în acestă misiune luptă doar apostolii dominaţi de dorinţa lor, rezistenţi pe cât se poate la slăbiciune şi capabili de a nu se lăsa biruiţi de lene şi laşitate.

● REALIST. Apostolul trebuie să construiască totul foarte solid dar în acelaşi timp să îşi cunoască calităţiile şi limitele, câmpul şi dificultăţiile cu care se poate confrunta în misiunea sa de evanghelizare. În acest mod poate face proiecte şi programe care să atingă direct rădăcina problemelor. Cel mai important să nu uite un lucru: „Nu poate trăi într-un vis, ci în realitate”.

● EFICACE ÎN ACŢIUNEA SA. Apostolul noii evanghelizări pune toată stiinţa şi disponibilitatea sa în sarcina pe care o are. Nu se opreşte în faţa costurilor şi a sacrificiului ci caută întodeauna noi modalităţi de a realiza ceea ce i-a fost încredinţat.

● ORGANIZAT. El lucrează într-un mod sistematic, pe baza unui program pe care el însuşi l-a tranşat. Ştie întotdeauna ca fără o anumită ordine nu poate fi eficient, trebuie să reflecteze înainte de a acţiona, prezintă obiectivele, analizează problemele, strategiile de plan, soluţii propuse şi în cele din urmă evaluează rezultatele.

● ATENT LA OPORTUNIŢĂŢI. El ştie că poate găsi oricând şi oriunde oportunităţi pentru a evangheliza.

● SUPRANATURAL ÎN ASPIRAŢIILE SALE. Criteriile sale nu sunt doar cele stabilite de această lume. Trebuie să fie capabil să efectueze lucrări de o măsură considerabilă cu încrederea lui Dumnezeu în capacităţiile şi limitele sale, precum şi să aibă încredere că v-a primi harul suficient pentru a duce misiunea la îndeplinire.

Traducere: Orian Remus Anghel


Sursa:aleteia.org

vineri, 23 septembrie 2016

Bloggerul lui Dumnezeu, Tamara Falcó, între modă și farmec

Mărturie de credință

          Fiică și soră a unor personaje celebre (sora lui Enrique Iglesias), Tamara Falcó, una dintre cele mai prezente celebrități în tabloidele spaniole, a surprins pe toată lumea în urmă cu cinci ani, prin convertirea sa subită la catolicism: „Prin citirea Bibliei a început convertirea mea, după separarea părinților mei”, le-a povestit studenților Universității CEU San Pablo din Madrid, în luna ianuarie 2014.
          În mai 2013, a primit Sfânta Taină a Mirului împreună cu alți peste o mie de tineri, din mâinile Cardinalului Rouco Varela. După o scurtă incursiune în televiziune, acum este creatoare de modă.
          Uimește pe toată lumea prin marea simplitate și prin buna dispoziție de care dă dovadă: „Îmi place să am darul simpatiei. Datorită acestuia am fost în stare să le vorbesc celor din jurul meu despre Isus”. Naturalețea și simplitatea cu care vorbește despre credința sa este evidentă, reușind să impresioneze multă lume prin intermediul mijloacelor de comunicare. A adăugat: „Nu mi-aș schimba pentru nimic relația mea cu Dumnezeu. Aceasta m-a costat separarea de multe lucruri din viață care nu erau compatibile”.
          „Secretul fericirii mele stă în credința mea, în conștientizarea faptului că a trăi pe această lume este foarte dificil, dar că Dumnezeu vede totul și într-o zi voi fi cu El”. De asemenea, a amintit: „Toți prietenii mei m-au sprijinit în acest proces de convertire”, menționând că apoi unele prietenii s-au destrămat: „este normal să se întâmple acest lucru din moment ce eu preferam să recit Rozariul decât să ies în oraș. Dar nu mă simt singură, deoarece Dumnezeu a pus în viața mea persoane minunate”.
          Tamara a adorat ultimii trei Papi, „în special pe Papa Benedict al XVI-lea, pentru că datorită lui avem YouCat, care m-a ajutat extrem de mult”. Cât despre Papa Francisc, aceasta a spus: „îmi place foarte mult, pentru că vorbește asemenea unui preot paroh, cu multă iubire și nu îi este teamă”.
          Dorința Tamarei este ca familia sa care a susținut-o și i-a vrut întotdeauna binele, să poată găsi iubirea lui Isus. „Mă rog pentru acest lucru!”, a mărturisit.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

joi, 22 septembrie 2016

Mel Gibson anunță o continuare a "Patimilor lui Cristos"

În timpul unui interviu recent, Mel Gibson a dezvaluit titlul filmului care va fi o continuare a "Patimilor lui Cristos", apărut în 2004 și care a adus în fața publicului ultimele douăsprezece ore ale vieții Mântuitorului.

"Să fie clar: titlul celui de-al doilea film nu va fi "Patimile lui Cristos 2", ci "Învierea", a spus actorul-regizor, la festivalul religios SoCal Harvest So. "Acesta este un subiect profund. Va trebui să pătrundem dincolo de simpla relatare istorică, va trebui să surprindem trăiri și sentimente", a mai spus actorul.

Scenariul "Patimile lui Cristos" a fost inspirat de viziunile misticei Anne Ecaterina Emmerich (1774-1824), din colecția "Dureroasele Patimi ale Domnului nostru Isus Cristos", tradusă în latină, ebraică și aramaică de lingviști iezuiți din Los Angeles.

Filmul a costat 30 de milioane de dolari și a obținut încasări de peste 611 milioane, la nivel mondial. "Patimile lui Cristos" devenind astfel cel mai de succes film, printre cele independente.

Traducere: ACC

Sursa:it.aleteia.org

miercuri, 21 septembrie 2016

 „Să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.” – Efeseni 4:1,2
O familie avea în casa lor o vază antică originală, care fusese transmisă din generație în generație. Era o adevărată comoară şi era păstrată pe un soclu special, ca obiect de mare valoare, la loc de cinste.
Într-o zi, părinții s-au întors ca de obicei de la serviciu, iar la uşă au fost întâmpinați de fiica lor. Adolescenta le-a spus:
– Mamă, tată, ştiți vaza antică despre care ne-ați spus că a fost transmisă din generație în generație?
– Da, au răspuns părinții.
– Ei bine, mamă şi tată… generația noastră tocmai a… spart-o.

marți, 20 septembrie 2016

10 motive pentru a angaja o persoana care a fost cercetaș, după revista Forbes

A citi într-un curriculum că o persoană a fost cercetaș garantează că are capatitățile fundamentale pentru piața actuală a muncii

Succesul metodologiei cercetășești este mai mult decât verificat. De când fondatorul ei, generalul britanic Robert Baden-Powell, dorea să răspândească valorile creștine – el era creștin – prin intermediul unei metodologii formative pentru tineri, acestă propunere nu face decât să se extindă.
Acum revista Forbes, una dintre publicațiile cele mai prestigioase care se ocupa de teme legate de companii și de economie, a publicat, în ediția sa spaniolă, prin bunăvoința doamnei Ana Saenz de Miera, directoarea în Spania și Portugalia a asociației Ashoka, un articol în care explică de ce este recomandabil să angajezi o persoană care a fost cercetaș.
În Spania și Catalonia, Cercetașele și Cercetașii din Federația Scoutismului European dezvoltă acestă operă cu acelaș zel ca și fondatorului mișcării, urmând regulile cercetășiei în favoarea formării transversale a persoanei – fizică, mentală și spirituală.
Iată cele 10 caracteristici care după Frobes prin munca unui cercetaș aduc plus valoarea pentru compania și societatea în care acesta trăiește:
Știe să lucreze în echipă
Poate să aibă chiar și 15 ani de experiență de lucru în echipă, tot timpul cu respect pentru celălalt ca și valoare transversală. Știe să ridice un cort sau să organizeze o tabără de vară pentru 200 de copii în mod benevol. Formarea în cercetășie este prin natura sa cooperativă și pe proiecte.
Este creativ
Găsește de mulți ani soluții creative la situații nefavorabile. A trebuit să improvizeze acoperișuri în fața furtunilor neprevăzute; a inventat jocuri de vichingi motivând 100 de copii pentru 15 zile sau a organizat o campanie de strângere de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor unei tabere de lucru în Siria.
Respectă scara sa de valori și cuvântul dat
Este obișnuit să își programeze și să dezvolte activități bazate pe valorile cercetășiei, care au un context bine definit (ceva ca și „codul etic” la care ne referim în lumea profesională). Acest fapt provoacă în el necesitatea de a crede în proiectele din care face parte și de a le alinea intereselor și pasiunilor sale. Adevărul, noblețea, justiția, solidaritatea și respectul pentru cuvântul dat sunt valori de neschimbat.
Știe să conducă și să fie condus
Chiar de când a împlinit 6 ani ia decizii și muncește la diferite proiecte în acelaș timp. În unele din acestea conduce în altele este condus de către tovarășii săi. Când conduce o face cu acordul și încrederea celorlați, punându-se în locul lor și fiind coerent în deciziile sale. Când este condus muncește în echipă cu respect, promovând consensul și coeziunea.
Este simpatic
Ca și într-o firmă, într-un gupul de cercetași trăiesc împreună băieți și fete de toate tipurile, de vârste, de capacități și interese diferite. Empatia joacă un rol esențial pentru conviețuirea și ajutorul reciproc. Un cercetaș a învățat că nu toți trebuie să ducă aceiași greutate în rucsac, ci că acesta se distribuie în baza capacităților fiecăruia, sau că excursia cea mai reușită nu este aceea în care se ajunge cel mai sus, ci aceea care este la îndemâna întregului grup.
Valorizează efortul
De mici, în activitățile din viața cercetășească, foarte legată de natură, trebuie să fie orientați pentru a învăța a se autodepăși chiar și atunci când crede că nu mai are forța de a face nici măcar un alt pas; surâde în fața dificultăților și se forțează în îndeplinirea a tot ceea ce își propune.
Știe să-și pună obiective și să le evalueze
Încă de la 6 ani, cercetașul se obișnuiește să-și propună obiective, atât personale cât și de echipă, pentru ca apoi să se autoevalueze și să primească evaluarea altora. Feedback-ul constructiv este deci o practică pe care un cercetaș o stăpânește la perfecțiune când începe viața sa de muncă.
Este generos
„A da”și „a împărtășii” sunt verbele cele mai prezente în viața cercetășească. Apa care rămâne într-o  sticlă nu este a proprietarului, ci a cui are mai mare nevoie, și un șef cercetaș poate să ajungă să investească 1000 de ore pe an ca și voluntar; ore dedicate educării copiilor pentru a fi persoane mai bune.
Luptă împotriva injustiției
Prin mottoul „lasă lumea mai bună decât ai găsit-o”, pedagogia cercetășească se bazează pe faptul că copii sunt capabili să înțeleagă și să pună în practică propriul potențial pentru a ameliora mediul care îi înconjoară înfruntând cu curaj provocările care li se prezintă și nu privesc în alături când sunt în fața injustițiilor, ci acționează pentru a schimba situația.
Este o persoană „cu resurse”
Are o profundă experiență în dinamizarea reuniunilor, inventează un joc pentru a depășii un conflict, vorbește în public sau găsește o companie mai ieftină pentru închirierea unui autocar. Este dinamic și îndrăzneț, și este obișnuit să rezolve probleme diverse atât ca formă cât și ca dimensiune.

Nu sunt oare capacități pe care toți le căutăm în persoanele pe care le introducem în echipa noastră de lucru?
  • Dacă ai fost cercetaș sau șef cercetaș, introdu acest lucru în CV-ul tău și spune-l în interviurile pentru un loc de muncă.
  • Dacă cauți talente, nu pierde din vedere avantajele competitive ale unui cercetaș.
  • Dacă ești o mamă sau un tată care dorești să iți educi copiii cu capacități atât de esențiale, inscrieți copiii la cercetași, chiar dacă acesta înseamnă co trebuie să te terzești devreme sâmbătă dimineața.
* Fiabilitatea acestor principii sunt proporționale cu numărul de ani petrecuți ca și cercetaș, și crește în mod semnificativ dacă a fost și șef cercetaș.

Traducere: P. AM

A se vedea...

http://www.stephenwiltshire.co.uk/art_gallery.aspx?Id=1224
elefant.ro
 „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” – Ioan 15:2
Lucruri de care Dumnezeu nu ne întreabă…
Dumnezeu nu te întreabă ce fel de maşină ai condus, dar te întreabă câţi oameni ai condus cu ea atunci când aveau nevoie de un mijloc de transport.
Dumnezeu nu te întreabă câţi metri pătraţi are casa ta, dar te întreabă câţi oameni au fost bine primiţi în ea.
Dumnezeu nu te întreabă despre hainele la modă pe care le ai în dulap, dar te întreabă pe câţi oameni nevoiaşi i-au îmbrăcat aceste haine.
Dumnezeu nu te întreabă ce poziţie socială ai avut, dar te întreabă cum te-ai comportat cu ceilalţi.
Dumnezeu nu te întreabă care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te întreabă ce compromisuri ai făcut pentru a-l obţine.
Dumnezeu nu te întreabă cât de mult ai muncit peste program la serviciu, dar te întreabă cât de mult ai „muncit peste program” cu familia şi pentru cei dragi.
Dumnezeu nu te întreabă câţi prieteni ai avut, dar te întreabă pentru câţi oameni ai fost un adevărat prieten.
Dumnezeu nu te întreabă ce culoare a avut pielea ta, dar te întreabă ce fel de caracter ai avut.
Dumnezeu nu te întreabă de câte ori vorbele tale au spus adevărul, dar te întreabă de câte ori nu l-au spus.

joi, 15 septembrie 2016

„M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.” – Habacuc 2:1
Într-una din zilele lunii martie 2012, împreună cu un grup de tineri am vizitat casa memorială a poetului George Coşbuc. Am fost impresionat de gustul şi rafinamentul dovedit în aranjarea exponatelor, mărturii ale înţelepciunii şi virtuţii familiei poetului. Pe lângă cărţile religioase şi Biblia tipărită acum două sute de ani, ghidul ne-a prezentat o cameră specială prin destinaţia ei. În partea cea mai retrasă a casei, departe de zgomotul străzii, era camera de rugăciune a familiei, întrebuințată doar în acest scop. Aici intra oricare dintre membrii familiei și conversa în linişte şi în taină cu Dumnezeu. Zilnic foloseau cu toţii această cameră. „Îl ţineau ocupat pe Dumnezeu toată ziua”, spunea ghidul. Exemplul acestei vieţi de rugăciune s-a văzut în exemplul de virtute şi nobleţe al celor din familia Coşbuc, aşa cum a fost cunoscut şi poetul.
Dincolo de bogăţie, de faimă socială, de marile oportunităţi ale vieţii, rugăciunea rămâne secretul succesului în virtute, credinţă, valoare morală şi dăinuire peste timpuri. Rugăciunea este singura ce te poate ajuta să stai de vorbă cu viitorul tău.
Am plecat din camera de rugăciune a lui George Coşbuc hotărât să găsesc acest loc sacru şi în casa mea. Simt că la noi se stă prea puţin de vorbă cu Dumnezeu acasă şi la biserică. Aceasta se vede în sărăcia noastră de virtute şi bunătate. Iar credinţa a ajuns ca o bijuterie rară, ascunsă, bine păzită, ferecată şi nu la îndemâna oricui.
Virgiliu Peicu

miercuri, 14 septembrie 2016

„Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” – Luca 14:13-14
Cu doar câteva zile înainte de nuntă, viitorul mire al lui Quinn, de 27 de ani, s-a răzgândit şi a anulat nunta. Cu un mănunchi de iluzii spulberate şi cu inima frântă, Quinn şi familia ei și-au anunțat rudele şi prietenii că mult aşteptata nuntă nu va mai avea loc şi au încercat să recupereze cei 35.000 de dolari deja investiţi. Însă lui Kari Duane, mama miresei, i-a venit o idee genială: să-i cheme, în locul nuntaşilor la cina care urma să aibă loc într-unul dintre cele mai elegante hoteluri din Sacramento, pe oamenii fără adăpost din oraş.
Kari a mers la diferite centre de întâlnire a oamenilor străzii şi i-a invitat în mod personal la o cină specială. Aproximativ 100 de femei, bărbaţi şi copii au răspuns invitaţiei şi s-au bucurat de o cină de excepţie, cu bucate alese, într-un cadru neobişnuit pentru ei.
„Când treci printr-o perioadă grea, să poţi ieşi într-o seară în oraş şi să faci ceva diferit împreună cu familia ta, e o adevărată binecuvântare”, spunea Rashad Abdullah, care s-a bucurat de acea cină împreună cu soţia şi cei cinci copii ai lor. „La cantina la care mergem, nu primim acest gen de mâncare”, declara Tamara Dotson, recunoscătoare pentru o asemenea onoare. O altă femeie spunea: „Mi se pare un gest foarte generos. Să pierzi ceva atât de important pentru tine şi să găseşti totuşi puterea să dai mai departe, asta înseamnă cu adevărat să dăruieşti.”
În timp ce oamenii străzii se bucurau de o cină nemaipomenită, Quinn a preferat să stea acasă, înconjurată de prieteni şi să nu-şi facă apariţia la petrecere. Durerea ei şi a familiei nu a trecut, dar Kari spunea că, deşi o doare sufletul pentru fiica ei, se bucură pentru faptul că a putut ieşi ceva bun din această poveste tristă.

marți, 13 septembrie 2016

„Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.” – Psalmul 119:14
Cine este cel mai bun profesor? – Suferința.
Iar cel mai rău profesor? – Plăcerea.
Care este însușirea cea mai rară? – Capacitatea de a da.
Cea mai bună însuşire? – Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificilă însuşire? – Capacitatea de a tăcea.
Care este cea mai importantă însuşire? – Capacitatea de a te ruga.
Care este cea mai necesară abilitate? – Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasă luptă? – Cea fanatică.
Care este obiceiul cel mai neplăcut? – Cheful de ceartă.
Care este obiceiul cel mai nociv? – Vorba multă.
Cine este cel mai puternic? – Cel care se învinge pe sine.
Cine este cel mai slab? – Cel care îi învinge pe alţii.
Cine este cel mai inteligent? – Cel care e conștient că nu știe nimic.
Cine este cel mai sărac? – Cel care iubește banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu? – Cel milostiv.
Cum să te lupţi cu problemele? – Cu speranță.
Iar cu suferinţa? – Cu răbdare.
Care este semnul unui suflet sănătos? – Credinţa.
Care este semnul unui suflet bolnav? – Disperarea.
Care este semnul acţiunilor greşite? – Iritarea.
Care este semnul faptelor bune? – Pacea sufletească.
„După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” – Iacov 2:26
În apropierea unui râu larg, peste care nu era pod, trăia cândva un bătrân cu frica lui Dumnezeu, ce-și câștiga pâinea trecându-i pe călători, cu barca sa, de pe un mal al râului pe celălalt. Și iată că într-o zi, în timp ce îl trecea cu barca pe un tânăr vorbăreţ și iscoditor, acesta din urmă băgă de seamă că moșul avea scris câte ceva pe fiecare vâslă. Se uită atunci mai bine și, deslușind scrisul, îl întrebă curios:
– De ce ai scris matale pe o vâslă „Credinţă” și pe cealaltă „Fapte bune”?
– Fiindcă acestea două, credinţa și faptele bune, mă conduc în viaţă de când mă știu pe lume, răspunse bătrânul.
Tânărul primi răspunsul cu o anume îndoială și, voind să facă pe deșteptul, spuse cu un aer de mare înţelept:
– Eu unul nu cred că omul are nevoie de amândouă, ci îi este de ajuns și numai una singură ca să se călăuzească în viaţă, după cum îi este firea: dacă alegi calea „faptelor bune”, atunci ești de folos mai degrabă celorlalţi, și mulţumirea de sine îţi vine din afară; iar dacă alegi calea „credinţei”, atunci îţi ești de folos mai degrabă ţie însuţi, și mulţumirea de sine îţi vine dinăuntru.
Bătrânul ridică din sprâncene și nu spuse nimic, părând copleșit de deșteptăciunea sfătoasă a tânărului, dar începu, după o vreme, să vâslească cu o singură vâslă. Barca aproape că nu mai înainta, ci mai mult se învârtea în loc, spre nedumerirea tânărului, care însă pricepu, într-un târziu, ce voise să-i dea de înţeles, fără vorbe, bătrânul: că una este sprijin celeilalte și că una prin alta se împlinesc, căci viaţa omului este după sufletul lui. Fapta bună și credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă în zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singură aripă – cine mai poate zbura?!

luni, 12 septembrie 2016

„Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu.” – Iuda 1:20-21
Care este cea mai frumoasă zi? Ziua de astăzi.
Care este cel mai mare obstacol? Teama.
Care este cea mai mare greșeală? Abandonul.
Care este cea mai plăcută distracție? Munca.
Care este cea mai mare înfrângere? Tristețea.
Care sunt cei mai buni profesori? Copiii.
Care este prima necesitate? Comunicarea.
Ce te face fericit? A fi util celor din jur.
Care este cel mai frumos cadou? Iertarea.
Care este locul în care te simți bine? Acasă.
Care este drumul cel mai rapid? Calea corectă.
Care este cel mai bun remediu? Optimismul.
Care este forța cea mai mare? Credința.
Care este cea mai detestabilă trăsătură. Fățărnicia.
Care este sentimentul cel mai frumos? Dragostea.
Care este cel mai măreț eveniment? Revenirea.
Cea mai iubită ființă din viața mea? Iisus.

duminică, 11 septembrie 2016

„Dragostea este tare ca moartea.” – Cântarea Cântărilor 8:6
Italvino, de 89 de ani, și Diva, de 80 de ani, brazilieni, cunoscuţi drept oameni credincioși, dedicaţi lui Dumnezeu și semenilor lor, și-au uimit familia, prietenii și cunoscuţii chiar și prin moartea lor. Timp de 65 de ani cât au fost căsătoriţi, nu au stat nici măcar o zi unul fără celălalt, iar timpul petrecut pe patul de spital nu a fost o excepţie.
Italvino suferea de leucemie și era internat în spital, iar Diva făcea tratament cu chimioterapie, din cauza unei tumori. La începutul lunii octombrie a anului 2014, când starea sănătăţii ei s-a înrăutăţit, personalul spitalului le-a oferit paturi alăturate, pentru a putea petrece mai mult timp împreună. Italvino a murit ţinându-și soţia de mână, iar 40 de minute mai târziu a murit și Diva.
„După ce a murit bunicul, mătușa mea i-a șoptit bunicii la ureche vestea aceasta, iar în acel moment am putut citi pe faţa ei pace”, povestește Rafael, nepotul celor doi. Pentru el, bunicul Italvino, „un om drept și corect”, și bunica Diva, „o femeie dulce”, erau cel mai romantic cuplu pe care l-a văzut vreodată, iar dragostea lor, cea mai sinceră și pură. În mijlocul durerii, familia simte totuși liniște și pace pentru că cei doi au murit împreună; potrivit declaraţiilor familiei, niciunul dintre ei nu ar fi putut să suporte durerea de a trăi fără celălalt.

sâmbătă, 10 septembrie 2016

vineri, 9 septembrie 2016

O scrisoare de dragoste pentru tine (nu îți imaginezi de la cine)

„Vorbește cu mine, eliberează-te de greutățiile și friciile tale. Am mereu timp pentru tine”

De Oleada Joven

Fiul meu,
Probabil nu mă cunoști, dar Eu știu totul despre tine. Știu când te așezi și când te ridici, cunosc fiecare pas pe care-l faci și știu numărul exact al firelor de păr al capului tău, pentru că ai fost făcut după  chipul Meu. Te-am cunoscut înainte ca tu să te naști, te-am ales încă de la început, nu ai fost o eroare, întrucât fiecare zi a vieții tale este scrisă în Cartea Mea. Ai fost creat într-un mod minunat, Eu te-am alcătuit în pântecele mamei tale.

Cine nu mă cunoaște mă prezintă în mod greșit, nu sunt nici departe și nici supărat, ci sunt expresia perfectă a iubirii, manifestată în Fiul Meu Isus...și dorința Mea este să te iubesc, pur și simplu deoarece ai fost creat ca să fii fiul Meu și Eu să fiu Tatăl tău.

Eu sunt sunt cel care cunoaște fiecare nevoie a ta, planul meu pentru viitor este plin de speranță. Eu te iubesc cu o iubire eternă. Sunt aproape de tine să te salvez, în tine mă desfătez și mă bucur.... Nu voi înceta niciodată să-ți dăruiesc binele: dacă asculți cuvântul Meu și trăiești după el, vei fi comoara Mea prețioasă.

Vreau din toată inima Mea și din tot sufletul Meu ca tu să prosperi, vreau să-ți arăt lucruri mari și minunate. Dacă mă cauți din toată inima mă găsești.... Caută alesul tău în Mine și eu îți voi dărui după inima ta. Eu sunt cel care face să prindă viață în tine ceea ce vrei. Sunt puternic, și pot să fac multe lucruri pentru tine, mult mai multe decât îți poți imagina.

Sunt Tatăl căre te consolează în orice împrejurare, sunt alături de tine atunci când sufletul tău este rănit. Văd că uneori ești foarte departe de Mine, și îmi e frică să nu te pierd pentru totdeauna. Ieri te-am văzut foarte trist și aș fi vrut să îndepărtez de la tine tristețea. Am strigat, dar nu ai venit să mă cauți. Te-am văzut vorbind cu prietenii tăi, iar apoi am mers împreună cu tine pe drumul spre casă.  Am văzut prin ochii tăi ceea ce privești, ceea ce ți-a provocat multă nostalgie. Aș fi vrut ca tu să mă asculți. Dar nu a fost așa, și am așteptat toată ziua.

Ți-am dăruit seri frumoase și răcoroase să te poți odihni mai bine. Te-am așteptat, după o zi încărcată, dar n-ai venit. Noaptea trecută te-am văzut dormind și am vrut să-ți ating fruntea. Ți-am trimis razele lunii să văd dacă te-ai trezit, dar ai continuat să dormi.

Îți vorbesc prin foșnetul frunzelor copacilor și prin parfumul florilor, strig către tine prin râurile munților, și prin păsări cânt iubirea Mea pentru tine. Te încălzesc cu căldura soarelui și parfumez aerul cu aroma naturii. Ascult tăcerea din lăuntrul tău și încerc să trezesc în tine dorințele cele mai bune. Nu sunt departe, sunt în sufletul tău. Dăruie o gingașă privire de iubire celor de lângă tine și mă vei găsi, în orice moment.

Astăzi am căutat pe cineva ca să-mi împrumute mâinile sale să-ți scriu, de astăzi înainte îți voi scrie direct în suflet. Dacă îmi permiți, trebuie doar să-mi zici ”DA”... Știu că e dificil să trăiești în această lume, e cu adevărat, dar dacă te încrezi în Mine îți voi da forțe noi.  Începând de astăzi. Vorbește cu mine, eliberează-te de  greutățiile și friciile tale. Am mereu timp pentru tine, povestește-mi orice, plânge dacă vrei, voi șterge fiecare lacrimă și îți voi mângăia fața.

Să mă chemi la orice oră în zi și în noapte, nu dorm niciodată și îți voi răspunde. Dacă tu vei reuși să privești universul cu iubire, să te vezi în oglindă cu umilință, să arăți duioșie oricui îți surâde, milă cui îți cere compasiune și iertare cui te face să plângi...vocea Mea va deveni gândul tău.

Precum păstorul conduce oile sale, așa te voi conduce aproape de inima Mea. Într-o zi voi șterge fiecare lacrimă din ochii tăi și voi elimina toată durerea de care ai suferit pe Pământ. Te iubesc mult, atât de mult încât L-am trimis pe Fiul Meu Isus ca tu să ai viața eternă. În Isus am revelat iubirea Mea pentru tine. A venit să-ți demonstreze că Eu sunt de partea ta, nu contra ta. A venit să-ți spună că nu voi pomeni niciodată păcatele tale. Isus a murit ca tu să poți să te împaci cu Mine, moartea Sa a fost expresia maximă a iubirii mele pentru tine... Am dat totul ca să am iubirea ta....

Hai acasa și celebrează sărbătoarea cea mai mare pe care Cerul a văzut-o vreodată... Am fost mereu, și voi rămâne, Tatăl tău. Întrebarea e: vrei să fii fiul Meu? Stau cu brațele deschise, te aștept. Trebuie doar să-L primești pe Fiul Meu în inima ta.

Te îmbrățișez și nu plec. Rămân lângă tine. Te iubesc!

Cu afecțiune: tatăl tău, Dumnezeu.

Traducere: AMR

Sursa

joi, 8 septembrie 2016

Top 5 cărți scrise în închisoare

În această perioadă în care scandalul cărților scrise în închisorile din România este încă departe de a se fi stins, ne-am gândit că ar fi interesant să încropim un Top 5 al cărților scrise în închisori. Scrise... pe bune de data aceasta și în niciun caz în modul în care ne-au obișnuit prizonierii „de lux” din țara noastră. Iată deci cele cinci titluri alese de noi. Întrucât lista din care am făcut selecția este una neașteptat de amplă, vă așteptăm cu sugestii privind părerea voastră în ceea ce privește cele mai interesante cărți care s-au născut în aceste condiții. 
  1. Don Quixote de Miguel de Cervantes
Considerat de unii drept primul roman modern european, precum și una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată, „Don Quixote” s-a născut în timp ce autorul, Miguel de Cervantes, era încarcerat din pricina faptului că autoritățile descoperiseră o serie de nereguli privind conturile sale, după ce acesta lucrase ca specialist în achiziții pentru Armata Spaniolă. Din fericire, după ce prima parte din „Don Quixote” a fost publicată în 1605 și a devenit un succes imediat, autorul nu a mai avut niciodată probleme financiare.
  1. Moartea regelui Arthur de Sir Thomas Malory
Deși personajele centrale ale legendei regelui Arthur sunt în majoritate eroi nobili, demni de admirație, iată că mintea care a dat naștere romanului „Moartea regelui Arthur” aparținea cuiva care a fost acuzat că ar fi un bătăuș, hoț, răpitor și violator. Malory și-a scris legendele romantice în timp ce se afla în închisoarea Marshalsea din Londra, așteptându-și procesul în care era acuzat că ar fi organizat un șir de peste 100 de jafuri violente. Procesul însă nu a mai avut loc, iar Malory a ieșit din închisoare în 1461, atunci când Edward al IV-lea a fost încoronat.
  1. Mein Kampf de Adolf Hitler
În 8 noiembrie 1923, pe străzile din Munich, Adolf Hitler împreună cu alți 2000 de naziști mărșăluiau pentru a deturna o întâlnire politică ce avea loc acolo. Acuzat de trădare și încarcerat în închisoarea Landsberg din Bavaria, Hitler își va scrie aici celebra autobiografie intitulată „Mein Kampf”.
  1. Principele de Niccolo Machiavelli
Prins în luptele de putere din Florența anului 1512, Niccolo Machiavelli, un diplomat respectat al vremii, este acuzat că ar fi conspirat împotriva statului de către familia conducătoare, Medici, iar mai apoi arestat, torturat și aruncat în închisoare. După eliberare, îi este interzis să mai calce în Florența iar în perioada exilului, Machiavelli scrie „Principele”, o lucrare ce va deveni în timp un reper în strategia politică, la care vor apela de-a lungul timpului cele mai diverse personalități: de la regele britanic Henry VII, la americanii Benjamin Franklin and Thomas Jefferson, la împăratul francez Napoleon și până la liderul mafiot John Gotti.
  1. Consolarea filosofiei de Boethius
Filosoful antic Anicius Manlius Severinus Boëthius, cunoscut mai bine drept Boethius, a fost închis în anul 520 pentru încercarea sa de a reconcilia Biserica Ortodoxă cu rivala sa, Biserica Romano-Catolică. Așteptându-și condamnarea la moarte timp de doi ani în închisoare, Boethius va scrie o operă de inspirație grecească, numită „Consolarea filosofiei”. Deși aproape uitat în ziua de astăzi, volumul a fost unul foarte popular în perioada Evului Mediu, influențând un număr mare de scriitori, printre care și pe Dante Alighieri, care l-a transformat pe Boethius într-unul dintre persoanajele celebrei sale scrieri „Divina Comedie”.
„Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” – Apocalipsa 12:11
În timpul războiului din Coreea, în armata americană s-a distins „sergentul Reckless”, care era de fapt… o iapă. Povestea acesteia este remarcabilă. În 1952, a fost cumpărată de locotenentul Eric Pedersen, din cadrul corpului de Pușcași Marini, pentru 250 de dolari, de la un băiat coreean. Acesta a fost nevoit să-și vândă calul, destul de apreciat la curse, pentru a-i cumpăra surorii lui o proteză pentru piciorul amputat din cauza războiului. Iniţial, calul, botezat „Reckless”, a fost folosit la transportul armamentului între posturile armatei americane.
În scurt timp, ofiţerii și-au dat seama că iapa coreeană posedă o inteligenţă ieșită din comun. Era capabilă să reţină imediat drumul și putea, fără însoţitor, să care armament sau muniţie către posturi. Totodată căra răniţi, uneori trăgându-i cu botul de pe câmpul de luptă. A ajuns „starul” regimentului de pușcași marini din care făcea parte, fiind iubită pentru că salva vieţile răniţilor.
Cea mai importantă faptă de bravură făcută de Reckless a fost în zona de război numită „Avanpostul Vegas”. Reckless a cărat în tranșe, prin foc inamic și printr-un baraj cumplit de artilerie, nu mai puţin de 5 tone de armament, fără însoţitor. În aceeași bătălie din 1953, a cărat și răniţi, iapa fiind rănită de două ori, dar fără să abandoneze misiunea.
A fost cel mai decorat cal, promovat la gradul militar de sergent. A servit în rândurile pușcașilor marini până în 1960. Sunt povești care spun că iapa era atât de respectată încât în timpul bombardamentelor, soldaţii își scoteau vestele antiglonţ și o acopereau. Mai mult decât atât aceștia precizau că sergentul Reckless nu este cal, ci „pușcaș marin”. A murit în 1968 și a fost îngropată cu onoruri militare.
Adevărul

miercuri, 7 septembrie 2016

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului[…] Daniel a zis îngrijitorului […]: «Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut.»” – Daniel 1:8-12
De la șuncă și conserve cu carne, până la mezeluri, cârnați și slănină, sortimentele de carne procesată sunt cancerigene pentru oameni și au fost încadrate în aceeași grupă de risc cancerigen ca țigările, alcoolul, arsenicul și azbestul, potrivit celui mai recent raport al Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC), din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Experții IARC au trecut în revistă peste 800 de cercetări, care au analizat efectele consumului de carne procesată și de carne roșie asupra dezvoltării mai multor tipuri de cancer. Pe baza dovezilor obținute au încadrat carnea procesată (supusă unor procese precum sărare, fermentare, uscare, afumare) în grupul care conține cei mai periculoși factori de risc pentru cancer (Grupul 1).
Experții IARC avertizează că un consum de numai 50 de grame de carne procesată poate crește cu 18% riscul dezvoltării cancerului colorectal. „La nivel individual, riscul de dezvoltare a cancerului colorectal din cauza consumului de carne procesată rămâne mic, dar acest risc crește în funcție de cantitatea de carne consumată”, a declarat dr. Kurt Straig, directorul programului IARC, care evaluează factorii ce pot in uența riscul apariției cancerului.
Carnea roșie (care include carnea de oaie, miel, capră, vită, vițel, porc și cal) a fost încadrată în categoria factorilor „posibil cancerigeni pentru oameni” (Grupa 2A). Dovezile sugerează o asociere a consumului de carne roșie cu riscul de dezvoltare a cancerului colorectal, însă nu la fel de puternică precum cea observată în cazul consumului de carne procesată. Potrivit estimărilor autorilor, circa 100 de grame de carne roșie consumată zilnic ar putea crește riscul dezvoltării acestui tip de cancer cu 17%. Consumul de carne roșie a fost asociat și cu pericolul de cancer pancreatic și de prostată.
Semnele Timpului

marți, 6 septembrie 2016

„Isus le-a zis: «Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu,şi odihniţi-vă puţin.» Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” – Marcu 6:31
Inima noastră este foarte inteligentă. În fiecare zi, ea pompează în tot organismul suficient de mult sânge pentru a umple un vagon-cisternă. La fiecare 24 de ore, consumă suficient de multă energie pentru a excava 20 de tone de cărbune și a le transporta pe o platformă înaltă de 2 metri. Inima execută acest incredibil volum de muncă timp de 50, 70 sau poate 90 de ani.

Dr. Walter B. Cannon, de la Harvard Medical School, explică acest proces: „Cei mai mulţi oameni își imaginează că inima funcţionează tot timpul. În realitate, există o perioadă clară de odihnă după ecare contracţie. Atunci când inima are un puls regulat de 70 de bătăi pe minut, ea nu lucrează de fapt decât 9 ore din 24. Per total, perioadele de odihnă cumulează 15 ore pe zi.”

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, în vârstă de aproape 70 de ani, era capabil să muncească 16 ore pe zi, conducând acţiunile Imperiului Britanic pe timp de război. O performanţă fenomenală. Secretul său? Lucra în pat în ecare dimineaţă până la ora 11: citea rapoarte, dicta ordine, dădea telefoane și ţinea conferinţe importante. După masa de prânz, se întorcea în pat și dormea o oră. Seara se întorcea din nou în pat și mai dormea 2 ore, înainte de a lua cina la ora 8. El nu vindeca epuizarea. El o prevenea. Pentru că se odihnea des, era capabil apoi să continue să lucreze, proaspăt și eficient, mult timp după miezul nopţii.

luni, 5 septembrie 2016

 „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” 2 Corinteni 4:16
Machiajul poate face minuni pentru psihicul feminin, pentru felul în care se percepe cea care îl poartă şi pentru gradul ei de încredere în sine. „Cercetările sugerează că femeile se pot simți obiectificate de machiaj, iar pentru aceste femei, orice potențial avantaj ar putea fi deturnat de neplăcerea de a-l purta”, scrie dr. Nancy Etcoff, cercetător în psihologie la Spitalul General Massachusetts.
Folosirea machiajului poate crea însă dependență. Aşa a pățit Ambreen Irgan, o tânără de 25 de ani. „Dacă nu am cosmeticele potrivite care se asortează ținutei mele ori dacă mi s-a terminat un produs important, precum fondul de ten, prefer să stau în casă”, a mărturisit ea.
Prețul frumuseții este plătit inclusiv cu propria sănătate, pentru că multe cosmetice conțin compuşi periculoşi pentru organism. Statisticile arată că anual, femeile absorb circa 2,3 kilograme de substanțe toxice numai prin utilizarea regulată a produselor de înfrumusețare. De exemplu, Ambreen a povestit cum folosirea pe perioade lungi a rimelului îi provoca migrene cumplite. La început a crezut că este doar o coincidență, iar mai târziu a încercat să schimbe marca produsului, însă durerile groaznice de cap au persistat, până când a renunțat complet la acesta.
Parabenii, ftalații, formaldehidele, etanolaminele sau metalele grele sunt doar câțiva dintre compuşii care se regăsesc pe multe etichete ale produselor cosmetice şi de îngrijire intens folosite. Iar printre efectele lor dăunătoare se numără apariția tumorilor, infertilitatea, creşterea toxicității la nivelul organelor sau afectarea sistemului imunitar.