vineri, 22 septembrie 2017

Tu ce preferi?

Prefer să stai cu mine câteva minute cât trăiesc, în loc de o noapte întreagă când deja am murit.
Prefer să-mi strângi uşor mâna acum cât trăiesc, în loc să te apleci copleşit peste trupul meu când am murit.
Prefer să mă suni măcar o dată, acum când trăiesc, în loc să pleci într-o călătorie neaşteptată, după ce am murit.
Prefer să-mi dăruieşti o singură floare acum, cât trăiesc, în loc să-mi aduci flori la mormânt.
Prefer să înălţăm către ceruri o rugăciune acum, cât trăiesc, decât o slujbă ţinută la moartea mea.
Prefer să-mi spui câteva vorbe de consolare acum, cât trăiesc, decât un poem sfâşietor la înmormântare.
Prefer să mă bucur de cele mai mici detalii acum, cât trăiesc, și nu de manifestări importante la moartea mea...!
Vitamine pentru suflet

vineri, 15 septembrie 2017

Știați că...

Ceapa are numeroase beneficii pentru organismul nostru. Această legumă este o sursă bogată de fier (previne anemia), fibre, potasiu, vitaminele A (protejează pielea şi mucoasele), B (ajută la creşterea metabolismului, îmbunătăţirea sistemului imunitar și a celui nervos şi menţinerii sănătăţii pielii şi muşchilor) şi vitamina C (creşte rezistenţa sistemului imunitar). În plus, ceapa are proprietăţi antibiotice, antiinflamatoare (de efect pentru gută şi artrită), antiseptice (luptă împotriva bacteriilor, inclusiv E. Coli şi Salmonella, infecţii la nivelul tractului urinar), antimicrobiene şi carminative (de efect pentru constipaţie şi balonări).
Este bine de știut și faptul că această legumă poate să acumuleze seleniu din sol, o substanță protectoare împotriva apariției cancerului. Un studiu realizat de cercetătorii italieni a demonstrat că mâncatul cepei reduce mult riscul de apariție a mai multor tipuri de cancer – amintim câteva dintre ele: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de sân, ovarian, de prostată, renal. În plus, consumul zilnic de ceapă (crudă) reduce cu cel puțin 50% riscul de apariție a cancerului de stomac și a celui de sân.
Pe de altă parte, ceapa conține sulfura de alil, un compus cunoscut pentru calităţile lui ce protejează vasele de sânge împotriva problemelor cauzate de colesterol. Cercetătorii cred că aceşti compuşi sulfuroşi din ceapă, împreună cu quercetina (un antioxidant) pot fi responsabili pentru o mai bună densitate osoasă.
Aceste legume ajută digestia prin intermediul unui carbohidrat special numit fructooligozaharid. Acesta serveşte ca aliment pentru bacteriile bune prezente în tractul intestinal şi combate bacteriile rele. Pe de altă parte, fructooligozaharidul îmbunătăţeşte funcţiile digestive prin acţionarea la nivelul tranzitului intestinal.

vineri, 8 septembrie 2017

NAŞTEREA SFINTEI FECIOARE MARIA

În omilia sa, „La Naşterea Maicii Domnului”, Sfântul Andrei, episcop din Creta, spunea: „Sărbătorirea de astăzi cinsteşte naşterea Maicii Domnului, dar însemnătatea şi scopul acestui eveniment decurg din întruparea Cuvântului dumnezeiesc. De fapt, Maria se naşte, este alăptată şi creşte pentru a fi Mama Regelui nemuritor al veacurilor, Mama lui Dumnezeu. Tot pentru acest motiv, Biserica sărbătoreşte şi ziua venirii în lume a Mariei – aşa cum face numai pentru Ioan Botezătorul şi, natural, pentru Cristos –, spre deosebire de ceilalţi sfinţi, pe care-i sărbătoreşte de ziua «naşterii pentru cer»”. Naşterea Mariei este minunată şi sublimă, nu prin ceea ce cărţile apocrife istorisesc cu bogăţie de amănunte şi cu naivitate, ci prin faptul că reprezintă un moment hotărâtor în realizarea planului de mântuire urmat de iubirea veşnică a lui Dumnezeu. Mulţi Sfinţi Părinţi au cinstit sărbătoarea naşterii Maicii Domnului cu sublime cântări de laudă izvorâte din cunoaşterea adâncă a Bibliei, din sensibilitatea şi elanul lor poetic. Să citim câteva frânturi din a doua Predică despre Naşterea Mariei a Sfântului Petru Damian:

„Dumnezeu atotputernicul, mai înainte de căderea omului în păcat, a prevăzut această cădere şi a hotărât, înaintea tuturor veacurilor, mântuirea omului. A hotărât deci să se nască din Maria. Astăzi este ziua în care Dumnezeu începe să realizeze planul său veşnic, deoarece este necesar să fie construită casa, mai înainte ca Regele să coboare şi să locuiască în ea. Casă frumoasă, căci, aşa precum înţelepciunea şi-a construit o locuinţă cu şapte coloane splendid ornamentate, la fel, acest palat al Mariei se sprijină pe cele şapte daruri ale Duhului Sfânt. Solomon a sărbătorit în modul cel mai solemn inaugurarea unui templu de piatră; cum nu vom sărbători şi noi naşterea Mariei, templul Cuvântului Întrupat? «În ziua aceea, mărirea Domnului a coborât asupra templului din Ierusalim sub forma unui nor, care l-a întunecat. Domnul, care face să strălucească soarele pe cer, drept locuinţă a lui între noi şi-a ales întunericul» (1Regi 8, 10-12), spunea Solomon în rugăciunea înălţată de el către Domnul. Noul Templu, Maria, se va vedea umplut de însuşi Dumnezeu, care vine să fie lumina tuturor neamurilor.

După întunericul păgânismului şi lipsa de credinţă a iudeilor, reprezentate de templul lui Solomon, urmează lumina zilei în templul Mariei. Se cuvine deci să înălţăm cântări de laudă pentru această zi şi pentru Acela care se naşte într-însa. Dar cum o vom putea lăuda cu vrednicie? Nu este cu putinţă să arătăm faptele eroice ale unui martir sau virtutea unui sfânt, deşi sunt omeneşti. Şi cum ar putea cuvântul muritor, vremelnic şi trecător să o preamărească pe Aceea care a adus la lumina zilei Cuvântul care rămâne în veci? Cum să îndrăzneşti a spune: Creatorul se naşte din creatură?”

Sursa: calendarcatolic.ro

miercuri, 6 septembrie 2017

Pixul timpului!

Ani de zile am căutat formula magică... aceea care te ajută să călătorești în timp...
Apoi am croșetat un covor cu ață binecuvântată... nici ea nu m-a dus înapoi sau înainte în timp...
Am evoluat și m-am gândit că ar fi potrivită o mașină... chiar și Wells m-a ajutat...
Am rămas blocat în timp... în prezent... și nu puteam face nimic... până într-o zi!

Era o stradă lungă și puțin luminată. Nu mergeam aproape niciodată pe acolo, dar în seara aceea, ceva parcă mă chema. Am înaintat speriat ca de fiecare dată când întâlneam noutatea. Undeva pe la mijloc, o mantie încălzea sau acoperea un om bătrân. Barba îl trăda! M-a privit a chemare și apoi, pentru că eu rămâneam în continuare crispat, a dat la o parte o mică parte a mantiei și o mână aproape scheletică îmi făcea un semn de apropiere. Temător m-am mișcat dar am rămas la distanță. El mi-a spus cu o voce ca un susur de râu: „Știu ce cauți. Îți citesc inima! Eu am ceea de ce ai nevoie!” Mâna lui schilodă mi-a întins un pix și mi-a spus: „Tot ce vei scrie cu acest pix, va avea un efect în viața reală. Dacă vrei să schimbi ceva, puterea lui o va face. Dar ai grijă, orice schimbare aduce o schimbare, bună sau rea. În tine sau în alții. Aici sau acolo. Cândva sau în prezent. Folosește-l cu înțelepciune!” Apoi s-a luat și a plecat, dispărând parcă mâncat de pământ.
Stăteam sub lumina palidă a Lunii și mă întrebam tâmp ce voi face în continuare. Deciziile mele trebuiau luate cu înțelepciune... puteam (re)scrie istoria!

Anii au trecut și mai aveam încă suficientă pastă în pix... știam să scriu mai bine de mână, chiar caligrafic. Și acest timp m-a învățat câtă responsabilitate este pe umerii unui om care poate controla timpul. Mi-am dat seama că nu te va face mai fericit un câștig la loto și nici bogățiile lumii acesteia. Le poți avea toate și tot să te simți gol pe dinăuntru. Așa că am învățat să fac bine, să mă întorc în timp și să le spun oamenilor despre anumite calamități ce vor urma (mă credeau nebun!), să le spun despre bolile grele ce le vor purta (se uitau bizar la mine!) să-i sfătuiesc să le de-a altfel de povețe copiilor lor pentru a nu ajunge criminali (mă întrebau de ce mă bag în viața lor!) sau să le fiu alături acelor persoane care în viitor s-au sinucis... timpul m-a înțelepțit și mi-am dat seama că lucrarea aceasta nu poate fi a unui singur om... mi-am cheltuit viața și timpul pentru a realiza mai multe exemplare ale acelui pix dar nu am reușit... am îmbătrânit atât de mult încât, când m-am uitat într-o dimineață în oglindă, mi-am dat seama că eu eram bătrânul de altădată de pe strada aceea lungă și puțin luminată... sfârșitul îmi era aproape... știam ce am de făcut...



Un astfel de pix există și astăzi, în prezent... el nu te poate ajuta să călătorești în timp, dar te poate ajuta să-ți schimbi un gând... un gând care poate era rău (Te urăsc!) într-unul bun (Te iubesc!). Ai scris, dar poți șterge și rescrie... pixurile din gama Frixion distribuită de Dacris cu care poți șterge și rescrie ce vrei tu!


vineri, 1 septembrie 2017

Indictul sau “revelionul spiritual”

Pe 1 septembrie a început Noul An bisericesc. Semnificaţia simbolică a acestei date se leagă de Sfânta Tradiţie, potrivit căreia, în această zi s-a început crearea lumii, şi tot în această zi, Mântuitorul Isus şi-ar fi început activitatea publică. Această dată reprezintă un “reziduu juridic” formulat în Imperiul Bizantin, pe baza calculării timpului practicat în Imperiul Roman. Aşa-numitele “Indicturi”, reprezentau, iniţial, epoci ciclice fiscale, acest sistem fiind introdus de împăratul Iulius Cezar în anul 46 î. Cr. În perioada de glorie a Imperiului Bizantin, noul “Indict” se respecta cu multă solemnitate, ocazie cu care Patriarhul Constantinopolului celebra un oficiu liturgic cu totul deosebit în catedrala Sfânta Sofia.

Totodată, cu luna Tisri, adică cu septembrie, începe şi calendarul evreiesc, ocazie cu care în cea dintâi zi evreii aveau zi de odihnă, aducând  Domnului jertfe de ardere de tot.
    
Odată cu începerea Noului An bisericesc, se cuvine subliniat faptul că, în Biserica Răsăriteană, Anul are o conotaţie mariană. Dacă cea dintâi sărbătoare a Anului liturgic este Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe 8 septembrie, ultimul mare praznic este Adormirea Maicii Domnului pe 15 august. Biserica doreşte, în felul acesta, să îşi manifeste cultul de “preacinstire” adus Maicii Preacurate, Cea care L-a purtat în sânul Său feciorelnic şi pe braţele Sale pe Cuvântul Întrupat, Mântuitorul lumii Isus Cristos.
 
    
„Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi (…) de la Domnul să cerem”.



DCC

Sursa