miercuri, 15 februarie 2017

Am învățat și învăț mereu!


Nu pot spune că eram un prea devotat scriitor de articole, fapt ce se dovedește și astăzi fiindcă încă nu simt să fi ajuns la o anumită „maturitate” în a-mi creiona așa cum mi-aș dori ideile. Însă, dacă am scris și scriu și astăzi diverse articole, aceasta se datorează campaniilor de pe Blogal Initiative, ei încurajându-ne să ne autodepășim mereu. Și încurajările lor sunt și tentante... cu premii diversificate, cu produse ce pot fi achiziționate în urma unor licitații cu ajutorul unor puncte ce le primești în urma compunerilor de articole (de exemplu pentru această campanie, fiecare blogger a primit 100 de puncte).
Datorită lor am câștigat o serie de campanii, mi-am achiziționat mai multe produse și, mai ales, mi-am lăsat creativitatea să zburde...
Trebuie să spun că datorită unei campanii Blogal Initiative, am reușit să particip la prima conferință internațională despre fericire organizat în România. Datorită acelor experiențe s-a născut un material tipărit (Manualul cavalerului fericirii, 2016) și căruia îi urmează în curând încă un material pe această temă. Mulțumesc Blogal Initiative!
Astfel că, nu am cum să nu vii recomand cu căldură și să vă invit să devenim prieteni în lumea virtuală și prietenoasă a platformei Blogal Initiative, participând împreună la campaniile lor.

A fost odată o tânără oarbă...

A fost odată o tânără oarbă care se ura pe ea însăşi, din cauză că nu vedea. Ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor, care era întotdeauna gata să o ajute. Într-o zi fata i-a spus prietenului său: “Dacă aş putea să văd lumea, m-aş căsători cu tine.”

Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate, fata a putut vedea totul, inclusiv pe prietenul ei, care a întrebat-o: “Acuma, că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?”. Fata s-a uitat la el şi văzând că este orb a fost şocată. Nu se aştepta la asta. Gândul, că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa, a făcut-o să-l refuze. Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a trimis un mic bileţel pe care scria: ”Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!”

Aşa este şi cu mintea omenească. Numai câţiva dintre noi ne amintim cum a fost viaţa noastră înainte şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii.

Viaţa este un dar!

Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt răutăcios, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească.
Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce.
Înainte să-ţi judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru o companie.
Astăzi, înainte să te plângi de viaţă, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.
Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casa sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă.
Şi, când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă.
Şi, când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu că eşti în viaţă!